Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Atribuirea binefacerilor meritului propriu
Cuvintele „dacă minți, Allah să te întoarcă la starea în care erai!”: in este o particulă condițională, iar condiția are și o situație opusă, adică: dacă spui adevărul, Allah să-ți păstreze binefacerea. Dacă se întreabă: cum folosește particula condițională in, care exprimă o posibilitate, deși știe că omul minte? Răspunsul este: aceasta înseamnă a admite provizoriu susținerea interlocutorului în cursul argumentării. Sensul este: dacă ești așa cum spui despre tine, Allah să-ți păstreze această binefacere, iar dacă minți și nu ai moștenit averea din strămoș în strămoș, Allah să te întoarcă la starea de baraṣ și de sărăcie în care erai. Nu a spus „la starea despre care spun eu”, fiindcă omul se aflase fără îndoială în acea stare. Admiterea provizorie a susținerii interlocutorului apare adesea și în privința unor lucruri certe, precum în cuvintele Celui Preaînalt: ﴿Allah este mai bun sau cei pe care I-i asociază?﴾ [al-Naml, 27:59]. Se știe că nu există comparație și că Allah este mai bun decât cei pe care I-i asociază, însă aceasta este o argumentare împotriva interlocutorului, pentru a-i respinge argumentul.