Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul II
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Ascultarea de învățați și conducători
Să se știe că omul trebuie să se teamă de Domnul său în toate judecățile și să nu se grăbească să le pronunțe, mai ales când este vorba de a declara pe cineva necredincios. Unii oameni plini de zel și de simțire au ajuns să facă aceasta fără gândire și fără chibzuință. Or, când omul declară o persoană necredincioasă, iar acea persoană nu merită această calificare, ea se întoarce asupra celui care a rostit-o. Declararea cuiva drept necredincios atrage numeroase judecăți: viața și averea lui sunt socotite lipsite de inviolabilitate, iar toate judecățile legate de necredință i se aplică. Așa cum nu ne este îngăduit să declarăm o anumită persoană necredincioasă până când nu se lămurește îndeplinirea condițiilor în cazul ei, nici nu trebuie să șovăim să-l socotim necredincios pe cel pe care Allah și Trimisul Său l-au numit astfel. Trebuie însă să deosebim între persoana anume și judecata generală. Pentru a declara o anumită persoană necredincioasă sunt necesare două lucruri: