Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Adorarea lui Allah la morminte
Cuvintele sale: «chiar dacă intenția celui care face aceasta este bună». Judecata a fost legată de simpla formă a faptei. Pentru această faptă nu este nevoie de o intenție aparte, fiindcă judecata este legată de săvârșirea faptei în sine. Intenția are un rol în faptele bune și în validitatea lor; are un rol și în faptele pe care omul nu le poate împlini, pentru care primește totuși răsplata, și în altele asemenea. Altceva este ceea ce a fost legat de simpla faptă: acolo nu este nevoie de intenție. Adică, chiar dacă el Îl adoră pe Allah și chiar dacă urmărește să se apropie de Allah prin construirea acelei moschei, se ia în considerare ceea ce va rezulta și urmarea rea a faptei. De la acest punct trecem la altul: avertizarea împotriva asemănării cu politeiștii, chiar dacă omul nu urmărește asemănarea. Acest lucru le poate scăpa unora, care cred că imitarea este interzisă numai dacă este urmărită asemănarea. Legea revelată a legat însă judecata de imitare, adică de săvârșirea a ceva asemănător faptei lor, fie că a intenționat aceasta, fie că nu. De aceea, învățații au spus în chestiunea imitării: chiar dacă nu a intenționat-o, imitarea se produce prin simpla asemănare a formei.