Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Exagerarea în privința celor drepți
Al douăzecilea: cauza pierderii cunoașterii este moartea învățaților. Aceasta este una dintre cele mai mari cauze ale pierderii cunoașterii. Când învățații mor, nu rămân decât oameni neștiutori, care dau verdicte fără cunoaștere. Printre cauzele pierderii ei se numără și nepăsarea, întoarcerea de la ea, preocuparea cu treburile lumești și lipsa de grijă față de ea. Mai mult, cunoașterea poate fi prezentă și totuși să fie ca și inexistentă. Aceasta se întâmplă când se înmulțesc cei care citesc despre cunoaștere, dar nu o pun în practică, și se împuținează învățații care o aplică. Atunci cunoașterea devine lipsită de folos, iar prezența ei este ca absența ei. Ba chiar prezența ei poate vătăma comunitatea: când oamenii de rând îl văd pe cel care se pretinde a fi un om al cunoașterii tăcând și neaplicând ceea ce știe, cred că practica oamenilor este adevărul. Vătămarea cunoașterii care nu aduce folos este mai mare decât vătămarea neștiinței. Când există neștiință, oamenii s-ar putea să caute cunoașterea și să se străduiască să o găsească.