Un citat, cu sursa lui.

A douăzecea: «Afirmarea însușirilor, contrar așʿariților care le neagă». Așʿariții sunt cei care se revendică de la Abū al-Ḥasan al-Ashʿarī. Au fost numiți muʿaṭṭilah deoarece golesc textele de înțelesul avut în vedere prin ele și neagă însușirile prin care Allah S-a descris pe Sine. Se are în vedere negarea celor mai multe dintre acestea, căci ei neagă cele mai multe însușiri, fără să le nege pe toate, spre deosebire de muʿtaziliți. Muʿtaziliții neagă însușirile și cred în nume; aceasta este poziția celor mai mulți dintre ei, însă cei mai extremiști dintre ei neagă până și numele. Așʿariții sunt numiți muʿaṭṭilah având în vedere majoritatea însușirilor, deoarece nu afirmă decât șapte. Însușirile Celui Preaînalt nu pot fi numărate, iar felul în care ei le afirmă pe aceste șapte nu este asemenea felului în care le afirmau predecesorii. De exemplu, pentru oamenii Sunnei, vorbirea înseamnă că Allah vorbește potrivit voinței Sale, cu sunet și litere. Așʿariții au spus că vorbirea este inseparabilă de Ființa Sa, așa cum sunt viața și cunoașterea, că El nu vorbește potrivit voinței Sale și că ceea ce se aude este o exprimare a cuvântului lui Allah, fără să fie cuvântul lui Allah, ci fiind creat. În realitate, ei nu au afirmat vorbirea. De aceea, unii dintre ei au spus: «Nu există nicio deosebire între noi și muʿtaziliți în privința cuvântului lui Allah, deoarece suntem cu toții de acord că ceea ce se află între cele două coperte ale muṣḥaf-ului este creat». Argumentul lor pentru afirmarea celor șapte însușiri este că rațiunea le dovedește. Îndoiala pe care se sprijină pentru negarea celorlalte este pretenția că rațiunea nu le dovedește.