Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Neputința celor invocați în afara lui Allah
Răspunsul: este îngăduit. Prin urmare, dacă există un folos în numirea celor împotriva cărora se invocă, numirea lor este de preferat. Dacă un om ar invoca în rugăciune pentru anumite persoane, acest lucru ar fi îngăduit, fiindcă nu este socotit vorbire adresată oamenilor, ci invocare, iar invocarea este o adresare către Allah Preaînaltul. Ea nu intră în generalitatea cuvintelor sale ﷺ: „În această rugăciune nu se cuvine nimic din vorbirea oamenilor”.[282]
[282] Din relatarea lui Muʿāwiyah ibn al-Ḥakam as-Sulamī; consemnată de Muslim (Cartea moscheilor, capitolul despre interzicerea vorbirii în rugăciune și abrogarea îngăduinței sale anterioare, 1/381–382).