Înapoi la pasaj

Cunoașterea se dă mai departe

Un citat, cu sursa lui.

Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.

Pregătește cardul

Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.

Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.

Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.

Din ediția publicată

Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I

Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Neputința celor invocați în afara lui Allah

A opta: qunūt în vremea nenorocirilor. Aceasta este chestiunea de jurisprudență. Când asupra musulmanilor se abate o nenorocire, se cuvine să se invoce pentru ei până când ea este înlăturată. Acest qunūt este legiuit în toate rugăciunile, după cum apare în hadithul lui Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, consemnat de Aḥmad și de alții.[279] Juriștii, Allah să aibă milă de ei, au făcut însă o excepție în privința ciumei și au spus că nu se rostește qunūt pentru aceasta, fiindcă nu a fost transmis un asemenea lucru.[280] Ciuma s-a ivit în vremea lui ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, iar el nu a rostit qunūt. De asemenea, ea este o pricină a martiriului și nu se cuvine să se invoce pentru înlăturarea pricinii martiriului.

[279] Consemnat de Aḥmad în al-Musnad (1/301), Abū Dāwud (Cartea rugăciunii, capitolul despre qunūt în rugăciune, nr. 1443), fără ca acesta să-l comenteze, și al-Ḥākim (1/255), care l-a declarat autentic; adh-Dhahabī a fost de acord cu el.

[280] Consemnat de al-Bukhārī (Cartea medicinei, capitolul despre ceea ce se menționează cu privire la ciumă, 4/41) și Muslim (Cartea salutului, capitolul despre ciumă și superstiția prevestirilor, nr. 2218).

Continuă lectura în context