Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Invocarea și cererea de izbăvire
2. Prin limbă: omul vorbește despre binefacere lăudându-L pe Allah, recunoscând-o și fără să o tăgăduiască, nu pentru a se făli, a se semeți sau a se socoti deasupra robilor lui Allah. El vorbește despre bogăția sa ca să-L laude pe Allah, nu ca să rănească sufletul celui sărac. Acest lucru este îngăduit, după cum se vede din istorisirea orbului dintre fiii lui Israel. Când îngerul i-a amintit binefacerea lui Allah, el a spus: „Da, eram orb, iar Allah mi-a redat vederea; eram sărac, iar Allah mi-a dat avere”.[258] Aceasta înseamnă a vorbi despre binefacerea lui Allah. Profetul ﷺ a vorbit despre binefacerea cu care Allah l-a dăruit, anume întâietatea deplină, spunând: „Eu sunt întâiul dintre oameni în Ziua Învierii”.[259]
[258] Va fi menționat în capitolul despre cuvintele lui Allah Preaînaltul: „Dacă îi dăm să guste o îndurare de la Noi...”.
[259] Din relatarea lui Abū Hurayrah; consemnată de al-Bukhārī (3340, 4712) și Muslim (194).