Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Despre sacrificarea animalelor pentru altcineva decât Allah
Părerea corectă este, de asemenea, că nu există deosebire între rostirea și fapta la care omul este constrâns. Unii învățați fac această deosebire și spun: dacă este constrâns să rostească ceva, nu devine necredincios, dar dacă este constrâns să săvârșească o faptă, devine necredincios. Ei aduc ca dovadă întâmplarea muștei. Însă întâmplarea muștei ridică probleme atât în privința autenticității, cât și în privința sensului dedus din ea, după cum s-a arătat: o faptă împlinită ca răspuns la o cerere corespunde acelei cereri. Chiar dacă am presupune că omul a adus musca drept ofrandă pentru a scăpa de răul lor, avem în această privință un text limpede și hotărâtor, anume cuvintele Celui Preaînalt: „Cel care nu mai crede în Allah...” [An-Naḥl: 106], până la sfârșitul versetului. El nu a spus „prin rostire”. Câtă vreme avem un text coranic explicit, chiar dacă ar fi transmisă în Sunnah o relatare autentică al cărei sens ar putea părea neclar, ea trebuie înțeleasă în lumina textului limpede.