Cunoașterea se dă mai departe
Un citat, cu sursa lui.
Pregătește un card pentru Instagram, Facebook sau WhatsApp. Fiecare export include cartea și ediția, iar descrierea păstrează legătura către context și note.
Pregătește cardul
Cuvintele provin din pasajul selectat. Pasajele lungi continuă pe mai multe carduri, în aceeași ordine. Copiază și sursa pentru descrierea postării.
Export la rezoluția originală, cu referința ediției inclusă.
Se pregătește previzualizarea. Dacă textul depășește formatul ales, selectează Story.
Din ediția publicată
Al-Qawl al-Mufīd — Explicarea Cărții monoteismului — Volumul I
Muḥammad ibn Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Teama de a-I asocia parteneri lui Allah
Ostentația înseamnă să I se închine lui Allah pentru ca oamenii să-l vadă și să-l laude pentru evlavia sa. El nu urmărește ca închinarea însăși să fie adusă oamenilor, căci, dacă ar urmări aceasta, ar fi asociere majoră. Se pare că ostentația este menționată aici ca exemplu, deoarece poate fi vorba de dorința de a fi văzut sau de dorința de a fi auzit: omul urmărește prin închinarea sa ca oamenii să-l audă și să-l laude. Și aceasta intră în ostentație. Așadar, este folosit termenul care desemnează cazul cel mai frecvent. Dacă însă urmărește prin închinarea sa ca oamenii să-i urmeze exemplul, aceasta nu este ostentație, ci face parte din chemarea la Allah, Cel Atotputernic și Măreț. Trimisul ﷺ a spus: „Am făcut aceasta ca să mă urmați și să învățați rugăciunea mea.”[122]
[122] Din hadithul lui Sahl ibn Saʿd as-Sāʿidī. Relatat de al-Bukhārī, Cartea rugăciunii de vineri, capitolul despre predica de pe amvon, 1/290, și de Muslim, Cartea moscheilor, capitolul despre îngăduința de a face un pas sau doi în timpul rugăciunii, 1/386.