Virtuțile Profetului și datoria de a-l urma

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Nevoia oamenilor de pe pământ de trimiși nu este asemenea nevoii lor de soare, lună, vânturi și ploaie, nici asemenea nevoii omului de propria viață, a ochiului de lumina sa și a trupului de hrană și băutură. Ea este mai mare și mai apăsătoare decât toate acestea și decât orice altă nevoie pe care ne-am putea-o închipui. Trimișii sunt mijlocitori între Allah și creația Sa în transmiterea poruncilor și a interdicțiilor Sale. Sunt solii dintre El și robii Săi: îi cheamă la religia lui Allah, le transmit mesajul Lui și îi călăuzesc pe calea Sa cea dreaptă.

Ultimul dintre ei, întâistătătorul lor și cel mai cinstit dintre ei înaintea Domnului său, Muḥammad ibn ʿAbd Allāh — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui —, spunea:

O, oameni! Eu nu sunt decât o milă dăruită.¹

Allah Preaînaltul a spus:

Nu te-am trimis decât ca milă pentru lumi.

Allah l-a trimis ca milă pentru lumi, cale limpede pentru cei care o urmează și dovadă împotriva tuturor făpturilor. Le-a impus robilor săi să-l asculte, să-l iubească, să-l sprijine, să-l cinstească și să-i împlinească drepturile. Allah a închis toate căile către Sine și nu a deschis nimănui accesul decât prin calea lui. A luat de la toți profeții și trimișii legăminte și făgăduințe că vor crede în el și îl vor urma și le-a poruncit să ia aceste legăminte și de la credincioșii care îi urmau.

Allah l-a trimis cu îndrumarea și cu religia adevărului, înainte de venirea Ceasului, ca vestitor de bine și avertizor, chemător la Allah cu îngăduința Sa și făclie luminoasă. Prin el a încheiat șirul trimiterii mesagerilor, a călăuzit din rătăcire, a învățat din neștiință și, prin mesajul său, a deschis ochi orbi, urechi surde și inimi acoperite. Prin mesajul său, pământul s-a luminat după întunericul său, iar inimile s-au unit după dezbinare. Prin el a îndreptat religia abătută și a arătat calea luminoasă. I-a deschis pieptul, i-a îndepărtat povara și i-a înălțat pomenirea. A pus umilința și înjosirea asupra celor care îi încalcă porunca.

Slăvitul l-a trimis după o întrerupere a venirii trimișilor și într-o vreme în care Cărțile căzuseră în uitare, așa cum el — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — a spus:

Allah a privit la oamenii de pe pământ și i-a urât, arabi și nearabi deopotrivă, în afară de unii rămași dintre oamenii Cărții.²

L-a trimis când cuvintele fuseseră denaturate, legile fuseseră schimbate, iar fiecare neam se sprijinea pe cele mai întunecate păreri ale sale și emitea judecăți despre Allah și între robii Lui potrivit vorbelor sale stricate și poftelor sale. Prin el, Allah a călăuzit făpturile, a arătat calea și i-a scos pe oameni din întuneric la lumină. Allah Preaînaltul a spus:

Allah v-a trimis o Pomenire, un Trimis care vă recită versetele limpezi ale lui Allah, ca să-i scoată pe cei care cred și împlinesc fapte bune din întuneric la lumină.

Prin el a dăruit vedere în locul orbirii și îndrumare în locul rătăcirii. L-a făcut criteriul care desparte Paradisul de Foc și deosebirea dintre cei drepți și cei nelegiuiți. A așezat călăuzirea și izbânda în urmarea și ascultarea lui, iar rătăcirea și nefericirea în neascultarea lui și în împotrivirea față de el.

Încercarea din mormânt

Prin el, Allah le-a pus la încercare pe făpturi în mormintele lor: în mormânt vor fi întrebați despre el și vor fi încercați în privința lui. Anas — Allah să fie mulțumit de el — a relatat că Profetul — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — a spus:

Când robul este așezat în mormânt, este lăsat în urmă și însoțitorii săi pleacă — iar el aude încă zgomotul încălțămintei lor —, vin la el doi îngeri, îl ridică în șezut și îl întreabă: „Ce spuneai despre acest om, Muḥammad — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui?” El răspunde: „Mărturisesc că este robul lui Allah și Trimisul Său.” I se spune: „Privește la locul tău din Foc! Allah ți l-a înlocuit cu un loc în Paradis.” Profetul — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — a spus: „Le va vedea pe amândouă.” Cât despre necredincios sau ipocrit, el spune: „Nu știu. Spuneam ceea ce spuneau oamenii.” I se spune: „Să nu știi și să nu citești!” Apoi este lovit cu un ciocan de fier între urechi și scoate un țipăt pe care îl aud cei din apropiere, în afară de oameni și de djinni.³

Abū Hurayra — Allah să fie mulțumit de el — a relatat că Trimisul lui Allah — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — a spus:

Când mortul — sau a spus: unul dintre voi — este îngropat, vin la el doi îngeri negri, cu ochi albaștri, dintre care unul este numit al-Munkar, iar celălalt al-Nakīr. Ei îl întreabă: „Ce spuneai despre acest om?” El spune ceea ce spunea: „Este robul lui Allah și Trimisul Său. Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este robul și Trimisul Său.” Ei spun: „Știam că vei spune aceasta.” Apoi i se lărgește mormântul cu șaptezeci de coți pe șaptezeci și i se luminează în el. I se spune: „Dormi!” El întreabă: „Să mă întorc la familia mea și să le dau de veste?” Ei spun: „Dormi precum mirele pe care nu-l trezește decât cel mai drag lui dintre ai săi!”, până când Allah îl va ridica din acel culcuș. Dacă însă a fost ipocrit, el spune: „I-am auzit pe oameni spunând ceva și am spus la fel. Nu știu.” Ei spun: „Știam că vei spune aceasta.” Atunci i se spune pământului: „Strânge-te asupra lui!” El se strânge asupra lui, până când coastele i se întrepătrund. El continuă să fie chinuit în el până când Allah îl ridică din acel culcuș.⁴

Ascultarea și urmarea Trimisului

Allah a poruncit ascultarea față de Trimisul Său — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — în mai mult de treizeci de locuri din Coran. A legat ascultarea față de el de ascultarea față de Sine și a legat împotrivirea față de el de împotrivirea față de Sine, tot așa cum a alăturat numele lui numelui Său. Despre cuvintele Preaînaltului:

Și ți-am înălțat pomenirea.

Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — a spus:

Nu sunt pomenit fără ca tu să fii pomenit împreună cu Mine.

Așa se întâmplă în tashahhud, în predici și în chemarea la rugăciune, unde se spune:

Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său.

Islamul nu este valabil fără pomenirea lui și mărturisirea că este Trimis. Tot astfel, chemarea la rugăciune nu este valabilă fără pomenirea lui și mărturisirea că este Trimis, iar rugăciunea nu este valabilă fără pomenirea lui și mărturisirea că este Trimis.

Allah, Slăvitul, a avertizat în chipul cel mai aspru împotriva încălcării poruncii lui, spunând:

Să se ferească aceia care încalcă porunca lui, ca nu cumva să-i lovească o încercare sau să-i lovească o pedeapsă dureroasă!

Allah, Slăvitul, i-a îmbrăcat, de asemenea, în umilință și înjosire pe cei care îi încalcă porunca. Ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de amândoi — a relatat că Trimisul lui Allah — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — a spus:

Am fost trimis înainte de venirea Ceasului cu sabia, până când Allah va fi adorat Singur, fără partener. Mijlocul meu de trai a fost așezat sub umbra suliței mele, iar umilința și înjosirea au fost puse asupra celui care îmi încalcă porunca. Cine imită un neam face parte dintre ei.⁵

Așa cum cel care i se împotrivește, îl înfruntă și îl dușmănește este nefericit și pierdut, tot astfel este pierdut și cel care se întoarce de la el și de la ceea ce a adus, își găsește liniștea în altceva și acceptă acel lucru în locul lui. Nefericirea și rătăcirea se află în întoarcerea de la el și în tăgăduirea lui, iar călăuzirea și izbânda se află în îndreptarea spre ceea ce a adus și în punerea acestuia înaintea oricărui alt lucru.

Există, așadar, trei categorii: cel care crede în el — îl urmează, îl iubește și îl pune înaintea oricui altcuiva. Celelalte două categorii sunt cel care îl dușmănește și îl înfruntă și cel care se întoarce de la ceea ce a adus. Primul este cel fericit, iar ceilalți doi sunt cei pierduți.⁶

Iubirea și pilda Companionilor

Înșiruirea virtuților Profetului — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — și pomenirea meritelor, a însușirilor sale aparte, a firii și a frumuseților sale sunt lucruri care mângâie inimile credincioase, bucură sufletele sincere și înmiresmează adunările celor drepți. Cum să nu fie așa?! El este întâistătătorul fiilor lui Adam, călăuza tuturor făpturilor și cel mai iubit de Allah dintre robii Săi. Este Trimisul Său ales și prietenul Său apropiat, pe care l-a ales. Tatăl și mama mea să-i fie răscumpărare! Binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui.

Prima generație a acestei comunități, nobilii Companioni — Allah să fie mulțumit de ei și să-i mulțumească —, a înțeles pe deplin virtutea și rangul acestui nobil Profet — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui. L-ar fi răscumpărat cu tații, cu mamele și cu propriile lor vieți. Au pus iubirea față de el înaintea propriului suflet și a celor mai de preț lucruri. Și-au dăruit viețile, timpul și averile pentru sprijinirea lui; l-au sprijinit și l-au cinstit și i-au împlinit drepturile pe deplin. Astfel, ei au fost cei mai îndreptățiți la el, cei mai vrednici să-l însoțească și cei mai bine călăuziți în urmarea lui și în păstrarea căii sale.

ʿAbd Allāh ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de amândoi — a spus:

Cine vrea să urmeze o pildă să urmeze pilda celor care au murit. Aceștia sunt Companionii lui Muḥammad — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui. Au fost cei mai buni din această comunitate: cei mai drepți la inimă, cei mai adânci în cunoaștere și cei mai puțin înclinați spre prefăcătorie. Sunt oameni pe care Allah i-a ales pentru a-l însoți pe Profetul Său — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — și pentru a transmite religia Sa. Urmați, așadar, moravurile și căile lor! Ei sunt Companionii lui Muḥammad — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — și se aflau pe călăuzirea cea dreaptă, pe Allah, Domnul Kaʿbei!

Iubirea se arată prin urmarea lui

Pe fondul înstrăinării religiei și al puținei cunoașteri și înțelegeri a călăuzirii întâistătătorului profeților și trimișilor, printre unii musulmani au apărut lucruri stranii și inovații uimitoare. Unii au vrut să-și exprime prin ele iubirea față de Profet — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui. Au făcut din ziua nașterii sale o sărbătoare, din ziua emigrării sale la Medina un prilej de celebrare și din noaptea Călătoriei sale o ocazie de sărbătorire, precum și din alte zile asemănătoare. Se adună atunci pentru a cânta poeme, a rosti elogii și a citi versuri. Chiar dacă intenția lor este să-și arate iubirea față de Profet — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui —, iar aceasta este o intenție bună, arătarea iubirii față de el nu este corectă decât prin urmarea lui, păstrarea căii sale și mersul pe urmele sale. De aceea nu s-a transmis de la vreunul dintre Companioni, dintre urmașii lor sau dintre imamii recunoscuți ceva din aceste lucruri inventate.

Cel căruia i s-a dăruit reușita este acela care le urmează pașii, păstrează calea lor și merge pe drumul lor. Ei sunt cei mai bine călăuziți din comunitatea lui Muḥammad — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui —, cei mai drepți în vorbire și cei cu cea mai bună cale.

Allah să ne alăture lor, pe noi și pe voi, să ne dăruiască urmarea lor și mersul pe calea lor și să ne facă pe toți dintre robii Săi evlavioși!

Îi cerem, Slăvitul fie, să ne facă dintre cei care îl urmează și cred în el, să ne țină în viață pe Sunna lui și să ne ia viața pe ea, să ne adune în Ziua Învierii în ceata sa și sub stindardul său, să ne dăruiască mijlocirea lui și să ne ierte greșelile și lipsurile. El, Slăvitul, aude rugăciunea și este Cel în care se cuvine să ne punem nădejdea. El ne este de ajuns și ce bun Ocrotitor este!