Temeliile îndreptării societății

Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Bunul sfârșit este al celor care se tem de El. Cele mai depline și desăvârșite binecuvântări și pace fie asupra robului și Trimisului Său, Profetul și imamul nostru Muḥammad ibn ʿAbd Allāh, asupra familiei sale, a companionilor săi și a celor care merg pe calea sa și îi urmează călăuzirea până în Ziua Judecății.

Acestea fiind spuse, Îi mulțumesc lui Allah, Atotputernicul și Preamăritul, pentru că mi-a dăruit această întâlnire cu frații și fiii mei din această universitate. Îl rog să o facă binecuvântată, să ne îndrepte tuturor inimile și faptele, să ne facă oameni călăuziți care îi călăuzesc pe alții și oameni evlavioși care îi îndreaptă pe alții și să ne apere pe toți de răul sufletelor noastre și de faptele noastre rele. Le mulțumesc apoi celor care se ocupă de această universitate pentru invitația la această întâlnire. Îl rog pe Allah să le dea tuturor reușită în ceea ce Îl mulțumește, în ceea ce este spre binele studenților, al angajaților și al conducerii universității și spre binele musulmanilor în general. Să le sporească îndrumarea și reușita și să ne apere, pe noi și pe toți musulmanii, de orice Îl mânie și se împotrivește Legii Sale. El este Darnic și Generos.

Frați și fii ai mei, sper ca acest cuvânt să fie scurt, apoi, pe cât va fi cu putință, vom răspunde întrebărilor pe care le vor pune tinerii. Titlul său este «Temeliile îndreptării societății».

Calea îndreptării și exemplul înaintașilor

Societatea are cea mai mare nevoie de îndreptare, atât societatea islamică, cât și cea neislamică. Însă mai ales societatea islamică are mare nevoie să urmeze calea dreaptă, să folosească factorii, cauzele și mijloacele prin care se îndreaptă și să meargă pe calea urmată de cel mai bun din această comunitate, prietenul apropiat al Celui Milostiv și alesul Său dintre robi, stăpânul nostru Muḥammad ibn ʿAbd Allāh — binecuvântarea și pacea fie asupra lui.

Este cunoscut că factorii prin care se îndreaptă societatea islamică și cea neislamică sunt cei puși în practică de imamul trimișilor și pecetea profeților — cele mai bune binecuvântări și pace de la Domnul său fie asupra lui — și de nobilii săi companioni. În fruntea lor se află califii drept călăuziți: Abū Bakr al-Ṣiddīq, ʿUmar al-Fārūq, ʿUthmān Dhū al-Nūrayn și ʿAlī al-Murtaḍā, Abū al-Ḥasan, apoi ceilalți companioni alături de ei. Allah să fie mulțumit de toți și să ne facă dintre cei care îi urmează în bine! Se știe că Profetul nostru Muḥammad ﷺ a pus în practică acești factori mai întâi la Mecca, apoi la Medina. Cei de la sfârșitul acestei comunități nu se vor îndrepta decât prin ceea ce i-a îndreptat pe cei dintâi. Așa au spus oamenii cunoașterii și ai credinței, printre care cunoscutul imam Mālik ibn Anas, imamul Medinei în vremea sa și vestitul jurist, unul dintre cei patru imami. El a rostit această vorbă, iar învățații din vremea sa și de după el au primit-o și au încuviințat-o cu toții: «Ultima parte a acestei comunități nu se va îndrepta decât prin ceea ce a îndreptat-o pe cea dintâi».

Înțelesul este că ceea ce i-a îndreptat pe cei dintâi — urmarea Cărții lui Allah și a Sunnei nobilului Său Trimis ﷺ — este ceea ce îi îndreaptă și pe cei de la sfârșitul ei, până în Ziua Judecății.

Cine urmărește îndreptarea societății islamice ori a altor societăți din această lume pe altă cale, cu alte mijloace și prin alți factori decât cei prin care s-au îndreptat cei dintâi greșește și spune ceva neadevărat. Nu există altă cale. Calea îndreptării oamenilor și a așezării lor pe drumul drept este cea urmată de Profetul nostru — binecuvântarea și pacea fie asupra lui —, de nobilii săi companioni și de cei care i-au urmat în bine până astăzi: grija pentru Coranul măreț și pentru Sunnah Trimisului lui Allah ﷺ, chemarea oamenilor la acestea, înțelegerea lor și răspândirea lor printre oameni cu știință și pricepere. Aceasta presupune lămurirea rânduielilor arătate de aceste două temelii în ceea ce privește credința fundamentală corectă și a îndrumărilor pe care societatea islamică trebuie să le urmeze, precum și arătarea lucrurilor interzise de care trebuie să se păzească și a hotarelor stabilite de Allah și de Trimisul Său, pentru a se opri la ele. Allah spune:

Acestea sunt hotarele lui Allah, așadar nu vă apropiați de ele!

Acestea sunt lucrurile interzise: El a oprit apropierea de ele prin săvârșirea păcatelor. La fel, a interzis încălcarea hotarelor stabilite pentru robi, adică îndatoririle și rânduielile de adorare pe care li le-a făcut obligatorii.

Unicitatea lui Allah și urmarea Trimisului

Primul lucru pe care l-a făcut Trimisul ﷺ și prima temelie pe care a așezat-o a fost să îi cheme pe oameni la unicitatea lui Allah și la adorarea numai a Lui, cu sinceritate.

Aceasta a fost prima faptă și prima temelie despre care a vorbit, la care a chemat și pe care a mers: chemarea oamenilor la unicitatea lui Allah și lămurirea amănunțită a acesteia.

Cuvintele care arată acest înțeles sunt: «Lā ilāha illā Allāh» — nu există alt dumnezeu demn de adorare în afară de Allah. Aceasta este temelia trainică, alături de mărturisirea că Muḥammad este Trimisul lui Allah.

Aceste două principii și temelii însemnate constituie baza Islamului și baza îndreptării acestei comunități. Cine se ține de ele și rămâne statornic în ele prin faptă, cunoaștere, chemare și răbdare își îndreaptă starea, iar Allah îndreaptă prin el comunitatea pe măsura străduinței, puterii și mijloacelor sale. Cine le pierde ori pierde una dintre ele se rătăcește și piere.

Când Allah l-a trimis pe Profetul Său — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — și a pogorât Coranul, primele cuvinte revelate au fost «Citește!», apoi Sūrat al-Muddaththir. El s-a ridicat să îi avertizeze pe oameni, să îi cheme la unicitatea lui Allah și să îi prevină asupra pedepsei Sale, spunând:

O, oameni ai mei! Spuneți: «Nu există alt dumnezeu demn de adorare în afară de Allah» și veți izbândi!

Politeiștii s-au arătat trufași și au respins aceasta, fiindcă nu era ceea ce obișnuiseră și nici ceea ce găsiseră la înaintașii lor. De aceea au respins-o și au spus:

Oare a făcut el din dumnezei un singur Dumnezeu? Acesta este un lucru uimitor!

Și au spus:

Oare ne vom părăsi dumnezeii pentru un poet nebun?

Înaintea acestor cuvinte, Allah spune:

Când li se spunea: «Nu există alt dumnezeu în afară de Allah», ei se semețeau și spuneau: «Oare ne vom părăsi dumnezeii pentru un poet nebun?»

Allah le-a răspuns:

Dimpotrivă, el a venit cu adevărul și i-a adeverit pe trimiși.

Din pricina neglijenței multor învățați, a celor care caută cunoașterea și a oamenilor de seamă ai Islamului care au înțeles unicitatea lui Allah — din pricina neglijării acestei temelii fundamentale — politeismul s-a răspândit în multe țări. Mormintele și cei din ele au fost adorați în locul lui Allah și multe forme de adorare cuvenite lui Allah au fost îndreptate spre ele. Unul îl invocă pe cel din mormânt, altul îi cere izbăvire, altul îi închină un legământ și altul îi cere sprijin, așa cum făceau Quraysh și alții în perioada ignoranței cu Al-ʿUzzā, ori alții cu Al-Lāt, cu Manāt și cu alți idoli. Așa fac politeiștii din toate vremurile cu idolii și chipurile lor: le acordă cinstire, îi invocă, le cer izbăvire, îi ating căutând binecuvântare și le cer ajutor.

Acestea se numără printre uneltirile și vicleniile Satanei. El este cel mai dornic să îi abată pe oameni de la credința și religia lor și să îi îndepărteze de ele prin orice mijloc.

Cei care caută cunoașterea sunt, după Allah, nădejdea comunității pentru conducerea viitoare. Ei sunt oamenii de mâine, indiferent de universitatea pe care o absolvă. Au datoria să conducă această corabie cu înțelepciune, sinceritate și cinste, să se îngrijească de temelie și să cunoască marele factor unic pe care se sprijină toate celelalte: grija pentru unicitatea lui Allah și devotamentul numai față de El, precum și credința în Muḥammad ﷺ, că el este cu adevărat Trimisul lui Allah și că trebuie urmat, mergând pe calea sa. Companionii săi sunt cei mai buni din comunitate și cei mai vrednici. Avem datoria să gândim bine despre ei, să credem în integritatea lor și să recunoaștem că sunt cei mai buni ai comunității după Trimisul lui Allah ﷺ, purtătorii Sunnei și ai Coranului. Trebuie să mergem pe calea lor, să cerem mulțumirea lui Allah pentru ei toți și să credem că ei sunt cei mai buni oameni după profeți. În cele două Ṣaḥīḥ-uri este statornicit, de la Ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a spus:

Cei mai buni oameni sunt generația mea, apoi cei care îi urmează, apoi cei care îi urmează pe aceștia.

Există și alte hadithuri care dovedesc aceasta.

Companionii Profetului ﷺ sunt, așadar, cei mai buni oameni după profeți. Ei au trepte diferite în privința meritelor: cei mai vrednici sunt califii drept călăuziți, apoi ceilalți dintre cei zece cărora li s-a vestit Paradisul, apoi restul, după treptele, cunoașterea și meritele lor. Trebuie să ne îngrijim de această temelie, să îi chemăm pe oameni la unicitatea lui Allah și la adorarea sinceră numai a Lui și să nu depășim măsura în privința mormintelor, profeților și oamenilor apropiați de Allah, ajungând să îi adorăm alături de El și să îndreptăm spre ei forme de adorare, precum invocarea, teama, speranța și altele asemenea.

Cel care caută cunoașterea și cel care conduce trebuie să prețuiască poruncile și opreliștile lui Allah. Teama de Allah trebuie să fie așezată în inima lui mai presus de orice. Să cinstească porunca și interdicția Sa și să nu se lase tulburat de zvonurile și amenințările răspândite împotriva adevărului și a oamenilor săi, încrezându-se în Allah și crezând făgăduința făcută Trimisului Său Muḥammad ﷺ și tuturor trimișilor. Allah spune:

Cei care nu au crezut le-au spus trimișilor lor: «Vă vom alunga din țara noastră sau vă veți întoarce la religia noastră!» Atunci Domnul lor le-a revelat: «Îi vom nimici negreșit pe cei nedrepți și vă vom așeza pe pământ în urma lor. Aceasta este pentru cel care se teme să stea înaintea Mea și se teme de amenințarea Mea».

Cel care cunoaște, îndrumă și conduce cu pricepere nu se lasă tulburat de zvonurile adoratorilor mormintelor, ale adepților superstițiilor sau ale vreunui fel de vrăjmaș al Islamului. Dimpotrivă, rămâne statornic, rabdă, își leagă inima de Allah, se teme de El și nădăjduiește sprijinul Său. Allah este Sprijinitorul și Ocrotitorul. El a făgăduit să îl ajute pe cel care Îl sprijină, spunând:

O, voi care credeți! Dacă Îl sprijiniți pe Allah, El vă va sprijini și vă va întări pașii.

Și spune:

Era o datorie asupra Noastră să îi sprijinim pe credincioși.

Există însă o condiție: ținerea de religia lui Allah, credința în El și în Trimisul Său ﷺ și statornicia în religia Sa.

Aceasta este cauza și condiția sprijinului lui Allah pentru noi. El spune:

Allah îl va sprijini negreșit pe cel care Îl sprijină. Allah este cu adevărat Puternic și Tare. Aceia care, dacă le dăm putere pe pământ, împlinesc rugăciunea, dau zakātul, poruncesc binele și opresc răul.

În alt verset El spune:

Allah le-a făgăduit celor dintre voi care cred și săvârșesc fapte bune că îi va face urmași pe pământ, așa cum i-a făcut pe cei de dinaintea lor, că le va întări religia pe care a ales-o pentru ei și că, după teamă, le va da în schimb siguranță. Ei Mă adoră și nu Îmi asociază nimic.

Aceasta este făgăduința Sa pentru cel care rămâne statornic în credință, călăuzire și faptă bună: Allah îl va face urmaș pe pământ, îi va întări religia, îi va da siguranță, îl va ocroti de răul și uneltirile vrăjmașilor și îl va sprijini împotriva lor.

Împlinirea mărturisirii că Muḥammad este Trimisul lui Allah cuprinde cinstirea Sunnei sale, chemarea la ea, punerea în practică a scopurilor ei și avertizarea împotriva încălcării ei. Cuprinde și explicarea prin ea a versetelor Coranului al căror înțeles poate fi neclar. Coranul este tâlcuit și lămurit prin Sunnah: Sunnah îl explică, îl face limpede, îndrumă spre el și îi exprimă înțelesul. Allah spune:

Am pogorât asupra ta Pomenirea, ca să le lămurești oamenilor ceea ce a fost pogorât pentru ei și pentru ca ei să cugete.

De la temelia credinței la fapta bună

Această temelie măreață trebuie să fie punctul de plecare al celor sinceri care cheamă la Allah și al celor care îndreaptă pe pământ, care doresc să își asume îndreptarea societății și să o conducă spre țărmul siguranței și corabia salvării. Astfel, îndreptarea se sprijină pe cel mai însemnat factor: sinceritatea în adorarea lui Allah și credința în Trimisul Său — binecuvântarea și pacea fie asupra lui —, cinstind porunca și interdicția sa prin urmarea Legii sale și prin ferirea de ceea ce i se împotrivește.

După aceasta sunt avuți în vedere ceilalți factori, care urmează acestei temelii. Omul cheamă la îndeplinirea îndatoririlor făcute obligatorii de Allah: rugăciunea, zakātul, postul, pelerinajul și celelalte. Îi oprește pe oameni de la lucrurile interzise de Allah: politeismul și celelalte păcate și rele mai mici decât el. Se străduiește să îi îndrepte pe oameni prin poruncirea binelui, oprirea răului, chemarea la Allah, împăcarea celor aflați în neînțelegere și celelalte asemenea.

El se străduiește din toate puterile să împlinească porunca lui Allah pe pământul Său, să părăsească lucrurile interzise, să se oprească la hotarele Lui și să se ferească de inovațiile oprite în religie. Așa este cel căruia Allah îi dă reușită în îndreptare: folosește factorii unul câte unul, păstrând temelia trainică, adică împlinirea, prin cunoaștere și faptă, a mărturisirii că nu există alt dumnezeu demn de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah. El îi învață pe oameni acestea și le pune în practică el însuși: Îl recunoaște pe Allah ca Unic, Îi închină numai Lui adorarea și se supune Legii Sale, urmându-l pe Trimisul lui Allah, Muḥammad ﷺ. Primește Sunnah și o cinstește așa cum au cinstit-o companionii; merge pe calea ei și potrivit cerințelor ei, alături de Cartea lui Allah, așa cum au mers companionii. Cunoașterea companionilor venea din Cartea lui Allah și din Sunnah Trimisului Său; nu aveau alte cărți. Cărțile au apărut abia după ei.

Viața și faptele companionilor și ale urmașilor lor erau luate din Cartea măreață. Ei cugetau la ea și o citeau cu intenție bună, pentru a cunoaște, a le fi de folos altora și a pune în practică. La fel făceau cu Sunnah: o studiau, o memorau și luau din ea cunoașterea și fapta.

Așa au fost companionii Trimisului lui Allah ﷺ și așa au fost cei care i-au urmat în bine, înainte de apariția cărților de hadith și a celorlalte lucrări.

Așază-te, în gând, alături de aceștia! Scoate din Cartea Domnului tău, din Sunnah Trimisului Său ﷺ și din cuvintele învățaților ceea ce te ajută să înțelegi Cartea lui Allah și Sunnah. Fii dornic de cunoaștere și de înțelegerea religiei, ca să poți îndruma societatea pe calea dreaptă și să o conduci spre țărmul siguranței și ca să știi cum să lucrezi. Începe cu tine însuți, străduiește-te să îți îndrepți purtarea și să te întreci spre orice bine. Fii printre primii la rugăciune și printre primii la orice bine, și dintre cei mai îndepărtați de orice rău. Pune în practică Cartea lui Allah și Sunnah Trimisului Său ﷺ în faptele și cuvintele tale față de colegii, frații și ajutoarele tale.

Așa este credinciosul, așa au fost companionii, Allah să fie mulțumit de ei, și așa au fost urmașii lor, cei care au venit după aceștia, cei care îndreaptă și imamii călăuzirii. Ei studiau Cartea lui Allah, împlineau ceea ce se află în ea, îi învățau pe oameni să o citească și să o cunoască și îi îndrumau spre înțelesurile ei. Îi învățau Sunnah și îi îndemnau să se țină de ea și să o înțeleagă. Le recomandau să cinstească poruncile și opreliștile și să se oprească la hotarele stabilite de Allah și de Trimisul Său pe tot parcursul vieții lor în această lume.

Fiecare factor al îndreptării cere sinceritate și cinste. Chemarea la unicitatea lui Allah cere sinceritate, cinste și explicarea sensului mărturisirii «Lā ilāha illā Allāh»: nu există nimeni adorat pe drept în afară de Allah. Trebuie să ne ferim de orice fel de politeism, mic sau mare, și să îi avertizăm pe oameni împotriva lui, așa cum au făcut Trimisul lui Allah ﷺ și companionii săi, Allah să fie mulțumit de ei și să îi mulțumească.

Prin cugetarea la Coranul măreț, acest înțeles se lămurește pe larg. La fel, Sunnah trebuie cinstită, iar oamenii trebuie chemați la ea, după credința că Muḥammad este Trimisul lui Allah, că avem datoria să îl urmăm și că Allah l-a trimis tuturor: arabi și nearabi, djinni și oameni, bărbați și femei. Toți locuitorii pământului trebuie să îl urmeze. Allah spune:

Spune: «O, oameni! Eu sunt Trimisul lui Allah pentru voi toți, al Celui căruia Îi aparține împărăția cerurilor și a pământului. Nu există alt dumnezeu în afară de El. El dă viață și dă moarte. Credeți, așadar, în Allah și în Trimisul Său, Profetul neștiutor de carte, care crede în Allah și în cuvintele Sale, și urmați-l, pentru ca voi să fiți călăuziți!»

În versetul dinainte El spune:

Cei care au crezut în el, l-au cinstit, l-au sprijinit și au urmat lumina pogorâtă împreună cu el, aceia sunt cei care izbândesc.

Cine îl urmează și cinstește porunca și interdicția sa este cel care izbândește. Cine se abate de la aceasta și urmează pofta și Satana este cel pierdut, care piere. Nu există putere și nici tărie decât prin Allah!

Înțelepciune, sfat și răbdare

Factorii sunt feluriți, în funcție de lucrul la care chemi și de cel de la care oprești. Străduiește-te să alegi factorul pe care îl vei pune în practică: un mijloc legiuit, a cărui temelie și dovadă le-ai cunoscut din Cartea lui Allah și din Sunnah Trimisului Său ﷺ. Îi chemi pe oameni la religia lui Allah, la îndeplinirea îndatoririlor Sale și la părăsirea lucrurilor interzise, pe calea pe care a urmat-o Trimisul lui Allah ﷺ.

Mijloacele și societățile sunt diferite. Într-o societate care combate religia și în care nu există un conducător care să te ajute în îndreptare și îndrumare, lucrezi așa cum a lucrat Trimisul lui Allah ﷺ la Mecca: chemi la Allah prin bunătate, într-un fel frumos și cu vorbe blânde, până când ceea ce spui pătrunde în inimi și le influențează. Astfel inimile sunt atrase spre ascultarea de Allah și recunoașterea unicității Sale. Colaborezi cu frații tăi și cu cei care îți urmează calea pentru a-i chema și a-i îndruma pe oameni cu blândețe, în adunările la care se poate participa, până când această credință se întărește în inimi și se răspândește printre oameni prin dovezile ei limpezi.

În societatea islamică, atunci când există un conducător musulman care te ajută, poți fi mai activ în poruncirea binelui și oprirea răului și în a lua legătura cu cei responsabili când apar împotrivitori de a căror îndărătnicie se teme că ar pune societatea în primejdie. Totodată, urmezi calea dreaptă cu blândețe, înțelepciune și răbdare. Allah spune:

Pe timp! Omul este în pierdere, în afară de cei care cred, săvârșesc fapte bune, se îndeamnă unii pe alții la adevăr și se îndeamnă unii pe alții la răbdare.

Sunt neapărat necesare răbdarea, îndemnarea reciprocă la adevăr și chemarea la el, pentru a reuși în misiunea ta. Tot astfel, responsabilii și persoanele cu influență de al căror rău asupra chemării există temeri trebuie sfătuiți cu bunăcuviință, îndrumați și chemați, în scris și oral, fie că sunt oameni de seamă ai comunității, bărbații ei, conducătorii sau cârmuitorii ei. Allah spune:

Prin mila lui Allah ai fost blând cu ei. Dacă ai fi fost aspru și cu inima împietrită, s-ar fi risipit din jurul tău.

Tot astfel, când i-a trimis pe Mūsā și Hārūn — binecuvântarea și pacea fie asupra lor — la Faraon, Allah le-a spus:

Vorbiți-i cu vorbă blândă! Poate că își va aminti sau se va teme.

Cei care îndreaptă și cei care cheamă la Allah trebuie, așadar, să urmeze această cale, să trateze problemele societății cu înțelepciune și îndemn bun și să îi vorbească fiecărui om în felul potrivit lui, pentru a reuși în misiunea lor și a-și atinge ținta.

Cel care cheamă la Allah și dorește îndreptarea trebuie să țină seama și de alți doi factori, pe lângă cei doi amintiți: sfătuirea reciprocă și îndemnarea la adevăr împreună cu frații, colegii, oamenii de seamă și conducătorii societății; și răbdarea în fața vătămării care poate veni din partea oamenilor de seamă ori a altora. Aceasta înseamnă punerea în practică a surei amintite, în care Allah spune:

Pe timp! Omul este în pierdere, în afară de cei care cred, săvârșesc fapte bune, se îndeamnă unii pe alții la adevăr și se îndeamnă unii pe alții la răbdare.

Aceasta înseamnă și urmarea exemplului nobililor trimiși — binecuvântarea și pacea fie asupra lor. Allah i-a spus Profetului Său Muḥammad ﷺ la sfârșitul Surei Al-Aḥqāf, revelată la Mecca:

Rabdă, așa cum au răbdat trimișii înzestrați cu hotărâre, și nu cere grăbirea pedepsei pentru ei!

Iar în Sūrat Āl ʿImrān, revelată la Medina, spune:

Veți fi încercați în averile și în persoanele voastre și veți auzi multe vorbe vătămătoare de la cei cărora li s-a dat Cartea înaintea voastră și de la cei care Îi fac asociați lui Allah. Dacă răbdați și vă temeți de Allah, aceasta este dintre lucrurile care cer hotărâre.

Tot în ea, când a interzis luarea unor apropiați de încredere dintre politeiști, Allah spune:

Dacă răbdați și vă temeți de Allah, uneltirea lor nu vă va vătăma deloc. Allah cuprinde ceea ce fac ei.

La sfârșitul Surei Al-Naḥl, revelată și ea la Mecca, spune:

Rabdă! Răbdarea ta nu este decât prin Allah. Nu te întrista pentru ei și nu te simți apăsat de ceea ce uneltesc. Allah este cu cei care se tem de El și cu cei care fac binele.

Versetele cu acest înțeles sunt multe.

Oricare dintre cei care cheamă și îndreaptă urmează calea trimișilor reușește în chemarea sa și dobândește bunul sfârșit și biruința asupra vrăjmașilor. Cine cercetează aceasta și studiază întâmplările și viețile celor care îndreaptă o va cunoaște și se va încredința de ea.

Îl rog pe Allah prin numele Sale frumoase și prin atributele Sale înalte să îndrepte starea musulmanilor, să le dăruiască înțelegerea religiei, să îi călăuzească pe conducătorii lor spre orice bine și să le îndrepte sfătuitorii apropiați. Să îi apere pe toți musulmanii, oriunde s-ar afla, de încercările care rătăcesc și de urmarea poftei și a Satanei. El este Ocrotitorul acestora și are putere să le împlinească. Binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra Profetului nostru Muḥammad, a familiei și a companionilor săi¹.