Slăbiciunea musulmanilor: cauze și remedii

Laudă lui Allah, Domnul lumilor, care a spus în Cartea Sa cea nobilă:

Allah îi va înălța în trepte pe cei dintre voi care cred și pe cei cărora li s-a dat cunoaștere.

Binecuvântările și pacea fie asupra celui care a spus:

„Celui care urmează o cale căutând cunoaștere, Allah îi ușurează prin aceasta o cale spre Paradis.”¹

Și asupra familiei sale, a companionilor săi și a celor care îl urmează până în Ziua Judecății. În cele ce urmează:

Este cunoscut că, pe măsură ce timpul trece și oamenii se îndepărtează de urmele mesajului adus de Muḥammad, se răspândește neștiința, se înmulțesc superstițiile și inovațiile, iar religia ajunge tot mai străină. Oamenii ajung astfel să creadă că religia este ceea ce au găsit la părinții lor, chiar dacă aceasta contrazice Legea cea dreaptă.

Însă Profetul nostru — binecuvântările și pacea fie asupra lui — a vestit că un grup dintre musulmani va fi ajutat:

„Un grup din comunitatea mea va continua să fie ajutat. Cei care îl părăsesc nu-i vor face rău până când va veni Ceasul.”²

El a mai vestit că Allah nu lasă pământul fără cineva care să le aducă locuitorilor săi dovada:

„La începutul fiecărei sute de ani, Allah trimite acestei comunități pe cineva care să-i înnoiască religia.”³

Slavă lui Allah, asemenea înnoitori continuă să apară în această comunitate atunci când religia ajunge tot mai străină și nevoia de ei crește. Printre ei se numără imamul Aḥmad ibn Ḥanbal, Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah și imamul Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb. Allah să aibă milă de ei toți!

Dintre ei face parte, în vremea noastră, venerabilul imam și model de urmat, shaykhul ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz — Allah să-l cuprindă în mila Sa cea largă! El este, fără îndoială, imamul acestui veac. În el s-au adunat însușiri bune care la alții se găsesc răspândite, astfel încât cu greu i-ai putea afla un egal printre învățați.

O, deschizător de drumuri în cunoașterea acestui timp, înnoitor al veacului prin știință și prin fapte!

Cu adevărat, istoria a cunoscut o constelație strălucitoare de oameni de seamă și de eroi.

Precum Ibn Ḥanbal, precum Ibn Taymiyyah sau al-Bukhārī, cu înaltul său lanț de transmitere.

Dar noi, o, iubit al inimii, îi vedem ca și cum s-ar fi întruchipat în prețioasa ta persoană.

Venerabilul imam ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz se numără printre învățații care pun în practică ceea ce știu — fără ca noi să-i atribuim curăție înaintea lui Allah. Ei sunt cei pe care Allah i-a lăudat în Cartea Sa cea măreață și pe care Profetul — binecuvântările și pacea fie asupra lui — i-a lăudat în Sunnah sa cea nobilă. Preaînaltul a spus:

Allah mărturisește că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de El; la fel, îngerii și cei care au cunoaștere. El statornicește dreptatea. Nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de El, Atotputernicul, Înțeleptul.

El, Slăvit și Preaînalt, a pomenit mărturia învățaților alături de mărturia Sa — Atotputernic și Măreț este El — și de mărturia îngerilor, cu privire la cel mai măreț lucru mărturisit: tawḥīd-ul. Tot astfel, în cuvintele Sale, Preaînaltul:

Spune: „Oare sunt egali cei care știu cu cei care nu știu?”

El, Slăvit și Preaînalt, a făcut astfel deosebire între învățați și cei neștiutori, negând că ar fi egali, precum în cuvintele Sale:

Oare cel care știe că ceea ce ți-a fost trimis de Domnul tău este adevărul este asemenea celui orb? Numai cei înzestrați cu minte iau aminte.

De asemenea, venerabilul imam — Allah să aibă milă de el — se numără printre oamenii care se tem de Allah, cei care cunosc Legea Sa. Preaînaltul a spus:

Dintre robii Săi, numai învățații se tem de Allah.

Aceasta fiindcă ei Îl cunosc cel mai bine pe Allah, Numele și Atributele Sale. Cu cât cineva Îl cunoaște mai bine pe Allah, cu atât se teme mai mult de El.

Venerabilul imam ʿAbd al-ʿAzīz — Allah să aibă milă de el — se numără printre moștenitorii profeților:

„Învățații sunt moștenitorii profeților.”

Ei nu au venit pentru această lume și pentru bunurile ei trecătoare:

„Profeții nu au lăsat moștenire nici dinari, nici dirhami.”⁴

Misiunea lor este mai măreață și mai înaltă decât atât: să-i îndrume pe oameni către unicitatea lui Allah și către sinceritatea față de El și să-i călăuzească pe calea cea dreaptă a lui Allah.

Venerabilului imam i se potrivește din plin cuvântul Preaînaltului:

Celor care cred și săvârșesc fapte bune, Cel Milostiv le va dărui iubire.

Allah, Slăvit și Preaînalt, a pus iubirea pentru acest imam în inimile oamenilor: mari și mici, de rang înalt și de rând, bogați și săraci. Este o iubire sinceră, pentru Allah, pe care o simt în inimile lor față de acest mare imam, desprins de bunurile lumești. Mila lui Allah fie asupra lui!

Nădăjduim ca shaykhul să se numere printre cei despre care Trimisul ﷺ a spus:

„Cei mai buni dintre voi sunt cei care au o viață lungă și fapte bune.”⁵

Shaykhul a trăit optzeci și nouă de ani, petrecând cea mai mare parte a lor în cunoaștere, învățământ, emiterea de fatwa, chemarea la Allah, sprijinirea luptătorilor și apărarea cauzelor musulmanilor din întreaga lume.

S-a născut în orașul Riyāḍ, în luna Dhū al-Ḥijjah a anului 1330 H. La începutul studiilor sale încă vedea. În anul 1346 H, a fost atins de o boală a ochilor, din pricina căreia vederea i-a slăbit. Apoi a pierdut-o cu totul, la începutul lunii Muḥarram din anul 1350 H.

De aș avea vreo cale, i-aș dărui ochii mei: nimic nu este prea scump pentru shaykhul călăuzirii.

Dar ochii săi cântăresc mai greu în balanță și întrec un milion de ochi ai celor ca mine.

A început să studieze încă din copilărie și a memorat Coranul înainte de maturitate. Apoi a început să deprindă științele religioase și limba arabă de la numeroși învățați din Riyāḍ.

După această viață îndelungată de dăruire, cunoaștere, predare, îndemnare la bine și oprire de la rău, iată că acest cavaler a descălecat și și-a încredințat sufletul Creatorului său, după o luptă cu boala. Aceasta s-a petrecut în zorii zilei de joi, 27 Muḥarram 1420 H, în orașul al-Ṭāʾif.

S-a transmis în mod autentic că Profetul nostru Muḥammad — cele mai bune binecuvântări și pacea deplină de la Domnul său fie asupra lui — a spus:

„Allah nu ia cunoașterea smulgând-o de la robi, ci ia cunoașterea prin moartea învățaților. Iar când nu mai rămâne niciun învățat, oamenii își iau drept conducători niște neștiutori…”⁶

Așadar, luarea cunoașterii înseamnă moartea învățaților evlavioși, a învățaților Legii, a celor care se tem de Allah.

De îndată ce au auzit vestea, oamenii au rămas înmărmuriți și au fost cuprinși de durere și tristețe. Nu au crezut-o până când Curtea Regală nu i-a anunțat decesul și nu a făcut cunoscut că rugăciunea funerară avea să fie săvârșită pentru el în Moscheea cea Sfântă, după rugăciunea de vineri, 28 Muḥarram 1420 H, iar înhumarea avea să aibă loc în cimitirul al-ʿAdl.

Lumea a fost îndurerată de pierderea lui; fiecare cetate plânge pentru Islam și pentru Coran.

O, zi a înmormântărilor, tu ești cea mai mare mărturie despre calomniator și despre învățatul evlavios.

Vedem în înmormântarea ta înmormântarea lui Aḥmad — îl am în vedere pe Ibn Ḥanbal — sau pe cea a tânărului din Ḥarrān.

Rana Peninsulei sângerează din pricina despărțirii de tine, iar durerea se întinde de la Dhaka până la Tétouan.

Jalea s-a întețit în Egipt, în Tanger și printre oștile afganilor și cecenilor.

Musulmanii împărtășesc aceeași durere pentru pierderea ta, în fiecare casă apăsată de nenorociri.

Te plâng, apoi îmi spun: „O, suflete, ai răbdare! A murit și Trimisul cel ales, urmaș al lui ʿAdnān.”

Ai înaintea ta, frate musulman și soră musulmană, această carte care descrie boala grea a comunității. Ea face parte din moștenirea sa de cunoaștere, binecuvântată. Imamul s-a bucurat de primire în rândul oamenilor: de seamă și de rând, bărbați și femei. Acesta este harul lui Allah, pe care îl dăruiește cui voiește, iar Allah este Stăpânul harului măreț.

Îl rog pe Allah Cel Măreț să facă această carte folositoare și să o primească drept o lucrare săvârșită numai pentru Fața Sa cea nobilă. Îl mai rog, Slăvit și Preaînalt este El, să-i dăruiască iertare shaykhului și părintelui nostru, venerabilul shaykh ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz, pentru marile fapte pe care le-a oferit comunității musulmane, fapte pe care istoria învățaților le va consemna cu cerneală de aur.

Domnul tău să te răsplătească cu cea mai bună răsplată dată unui om care a apărat Legea de-a lungul vremurilor!

Să-ți dăruiască o cunună a izbânzii în lăcașul mulțumirii și să intri, în bucurie, pe poarta al-Rayyān!

Să bei dintr-o cupă al cărei nectar revarsă mireasmă de mosc, în tihnă și printre miresme!

În lăcașul adevărului vestit de versetele Cărții și de revelația limpede a Furqānului!

Să-L vezi pe Domnul tău în grădinile desfătării Sale; cea mai înaltă izbândă este vederea Celui Milostiv!

Allah știe mai bine și este Cel mai Înțelept. Allah să reverse binecuvântare, pace și belșug de bine asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra familiei și companionilor săi și asupra celor care îi urmează în bine până în Ziua Judecății.