Povestea lui Mūsā cu Faraonul

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.

Printre istorisirile uimitoare pe care Allah le-a reluat în Coran se află povestea lui Mūsā, pacea fie asupra lui, cu Faraonul. Ea cuprinde înțelepciuni mărețe, pilde însemnate și îndemnuri mișcătoare. În ea se arată cum îi cinstește și îi ajută Allah pe credincioși și cum îi umilește și îi lasă fără sprijin pe necredincioși și pe cei nedrepți:

Acestea sunt versetele Cărții celei limpezi. Îți recităm, întru adevăr, din vestea despre Mūsā și Faraon, pentru un neam care crede. Faraon s-a semețit pe pământ și i-a împărțit pe locuitorii lui în grupuri. Pe o parte dintre ei îi asuprea: le înjunghia fiii și le lăsa fiicele în viață. El era dintre cei care răspândesc stricăciunea.

Când Allah Preaînaltul a vrut să izbăvească acest popor de nedreptatea, tirania, trufia și dușmănia Faraonului, a făcut să se desfășoare acele împrejurări mărețe fără ca Faraonul, susținătorii săi ori dușmanii săi să-și dea seama. I-a poruncit mamei lui Mūsā să-și pună copilul într-un cufăr închis, apoi să-l arunce în apă. I-a făgăduit că îl va ocroti și i-a dat vestea bună că i-l va înapoia, că el va crește și va fi ferit de uneltirile lor și că îl va face unul dintre trimiși:

Nu te teme și nu te întrista! Noi ți-l vom aduce înapoi și îl vom face unul dintre trimiși.

Ea a făcut ceea ce i se poruncise. Allah a purtat acel cufăr, cu Mūsā înăuntru, pe valuri, până când a ajuns într-un loc apropiat de Faraon și de oamenii săi:

Oamenii Faraonului l-au cules, ca să le fie dușman și prilej de întristare.

Aceasta arată că precauția nu poate înlătura decretul divin. Allah a rânduit ca acela de care Faraonul se temea și din pricina căruia îi ucidea pe fiii lui Isrāʾīl să crească în casa lui, să fie crescut sub mâna lui, sub privirile și în îngrijirea sa.

Din blândețea Sa față de Mūsā și de mama lui, Allah l-a oprit să accepte sânul vreunei femei. L-au dus la târg, poate vor găsi pe cineva al cărei lapte să-l primească. Sora lui a venit pe când el se afla în această stare:

Ea a spus: „Să vă îndrum către o familie care să-l îngrijească pentru voi și care să-i dorească binele?”

Cuvintele ei îndemnau să fie aleasă această familie și arătau că ea avea să-i asigure o ocrotire deplină și o bună îngrijire:

Astfel, l-am înapoiat mamei sale, ca ochii ei să se bucure și să nu se întristeze și ca ea să știe că făgăduința lui Allah este adevărată. Însă cei mai mulți dintre ei nu știu.

Când Mūsā, pacea fie asupra lui, a ajuns la deplina putere și la maturitate, Allah i-a dăruit judecată și știință. A dobândit cunoașterea rânduielilor Legii și a judecării între oameni, precum și multă știință.

Apoi s-au petrecut anumite întâmplări: Mūsā l-a ucis pe egiptean, iar căpeteniile Faraonului s-au sfătuit cu Faraonul să-l omoare și au căzut de acord asupra acestui lucru. Mūsā a aflat vestea și a plecat din Egipt:

Temător, privind cu grijă în jur.

Și L-a rugat pe Allah:

Doamne, izbăvește-mă de neamul celor nedrepți!

În această călătorie, Allah Preaînaltul l-a cinstit căsătorindu-l cu o femeie dreaptă. Apoi i-a dăruit cea mai mare cinste și cea mai mare binefacere: l-a făcut unul dintre trimiși.

El a spus: „O, Mūsā! Te-am ales mai presus de oameni, prin mesajele Mele și prin vorbirea Mea. Ia ceea ce ți-am dăruit și fii dintre cei recunoscători!”

Allah Preaînaltul l-a sprijinit cu dovezi luminoase și semne vădite: toiagul care se preschimba într-un șarpe ce se mișca și mâna lui, care era albă pentru cei ce o priveau:

Vâră-ți mâna în deschizătura veșmântului și ea va ieși albă, fără vreun rău. Strânge-ți brațul către tine, pentru a-ți potoli teama. Acestea sunt două dovezi de la Domnul tău pentru Faraon și căpeteniile lui. Ei sunt un neam nelegiuit.

Allah Preaînaltul i-a poruncit să meargă la Faraon pentru a-l chema și să-i spună vorbe blânde, poate își va aminti ori se va teme. Mūsā I-a cerut lui Allah să-l ajute să ducă însărcinarea primită și să-l întărească în ceea ce îi fusese încredințat:

El a spus: „Doamne, am ucis un om dintre ei și mă tem că mă vor ucide. Iar fratele meu Hārūn este mai limpede la vorbire decât mine. Trimite-l cu mine ca sprijin, să mă întărească în cele spuse. Mă tem că mă vor socoti mincinos.”

Allah i-a răspuns la cererea sa:

El a spus: „Te vom întări prin fratele tău și vă vom da amândurora putere, astfel încât ei să nu vă poată atinge. Prin semnele Noastre, voi și cei care vă urmează veți fi biruitori.”

Porunca divină le-a venit lui Mūsā și fratelui său, pacea fie asupra lor, să împlinească această însărcinare și această mare cerință:

Mergeți, tu și fratele tău, cu semnele Mele și nu slăbiți în pomenirea Mea! Mergeți amândoi la Faraon, căci el a întrecut măsura! Spuneți-i vorbe blânde, poate își va aminti ori se va teme! Ei au spus: „Doamne, ne temem să nu se repeadă asupra noastră ori să întreacă măsura.” El a spus: „Nu vă temeți! Eu sunt cu voi, aud și văd. Mergeți la el și spuneți: «Noi suntem trimișii Domnului tău. Trimite-i cu noi pe fiii lui Isrāʾīl și nu-i chinui! Ți-am adus un semn de la Domnul tău. Pacea fie asupra celui care urmează călăuzirea! Nouă ni s-a revelat că pedeapsa îl va ajunge pe acela care tăgăduiește și întoarce spatele.»”

Mūsā și fratele său Hārūn, pacea fie asupra lor, au pornit cu tot curajul, puterea și statornicia să transmită mesajul lui Allah și să împlinească porunca Lui, slăvit fie.

Allah l-a trimis pe Mūsā, pacea fie asupra lui, cu semnele și cu dovada limpede, la Faraon, cel care se semețise asupra căpeteniilor și spusese: „Eu sunt domnul vostru cel mai înalt!” Mūsā a venit la el cu semnele limpezi și l-a chemat la credința în unicitatea Domnului pământului și al cerurilor. Acela, tăgăduind și negând, a spus:

Și ce este Domnul lumilor?

L-a negat pe mărețul Domn prin a Cărui poruncă dăinuie pământul și cerurile și Care are, în fiecare făptură, câte un semn. Mūsā i-a răspuns:

El a spus: „Domnul cerurilor, al pământului și al celor dintre ele, dacă sunteți încredințați!”

În ceruri, pe pământ și în cele dintre ele se află semne care întăresc certitudinea celor încredințați.

Faraon le-a spus celor din jurul lui, luându-l în râs și batjocorindu-l pe Mūsā:

Nu auziți?

Mūsā i-a amintit originea sa: că fusese creat din neființă și că se îndrepta spre pieire, așa cum pieriseră strămoșii săi. Mūsā a spus:

El a spus: „Domnul vostru și Domnul strămoșilor voștri!”

Atunci Faraonul nu a mai găsit ce să spună și a făcut afirmația celui trufaș și îngâmfat:

Trimisul vostru, care v-a fost trimis, este cu adevărat nebun!

L-a denigrat pe Trimis și pe Cel care îl trimisese. Mūsā i-a respins acuzația și i-a arătat că nebunia este, de fapt, să-L tăgăduiești pe Mărețul Creator:

El a spus: „Domnul răsăritului, al apusului și al celor dintre ele, dacă ați pricepe!”

Când Faraonul s-a dovedit neputincios să respingă adevărul, a recurs la amenințarea cu închisoarea:

Dacă îți vei lua alt dumnezeu în afară de mine, te voi pune printre cei întemnițați!

Mūsā continua să aducă semne limpezi ca soarele, în timp ce Faraonul încerca, prin toate strădaniile și toate mijloacele sale de înșelare, să le respingă și să le șteargă, până când i-a spus poporului său:

O, popor al meu! Oare nu a mea este stăpânirea Egiptului și nu curg aceste râuri pe sub mine? Oare nu vedeți? Nu sunt eu mai bun decât acesta, care este umil și abia de poate să vorbească limpede? De ce nu i s-au dat brățări de aur ori de ce nu au venit îngerii împreună cu el? Astfel, și-a amăgit poporul, iar ei i-au dat ascultare. Ei erau un neam nelegiuit. Când Ne-au mâniat, Ne-am răzbunat pe ei și i-am înecat pe toți. I-am făcut un precedent și o pildă pentru cei de mai târziu.

Sfârșitul poveștii lor a fost că Allah i-a revelat lui Mūsā să plece noaptea din Egipt cu poporul său. Acest lucru l-a preocupat foarte mult pe Faraon. El a trimis în toate cetățile Egiptului să fie strânși oamenii, pentru a se ajunge la ceea ce Allah voia. Faraon și poporul său s-au adunat și au pornit pe urmele lui Mūsā, îndreptându-se spre Marea Roșie.

Când cele două cete s-au zărit una pe cealaltă, însoțitorii lui Mūsā au spus: „Vom fi ajunși din urmă!”

Marea era în fața lor: dacă intrau în ea, se înecau. Faraon și poporul său erau în urma lor: dacă se opreau, îi ajungeau din urmă. Atunci Mūsā a spus:

El a spus: „Nicidecum! Domnul meu este cu mine. El mă va călăuzi!”

Când a ajuns la mare, Allah i-a poruncit să o lovească cu toiagul. El a lovit-o, iar marea s-a despărțit în douăsprezece drumuri. Apa care curgea printre aceste drumuri s-a ridicat ca niște munți măreți. Când Mūsā și poporul său au ieșit cu toții, iar Faraonul și oștile sale au intrat cu toții, Allah i-a poruncit mării să revină la starea ei. Ea s-a închis peste Faraon și oștile lui și au fost dintre cei înecați.

Priviți, Allah să aibă milă de voi, la pildele și semnele cuprinse în această poveste! Faraonul îi ucidea pe fiii lui Isrāʾīl de teama lui Mūsā, însă Mūsā a fost crescut chiar în casa lui, sub îngrijirea soției sale! Mūsā a stat înaintea acestui tiran trufaș și încăpățânat, vestind răspicat adevărul: „Cu adevărat, Domnul vostru este Allah, Domnul lumilor!” Iar Allah l-a izbăvit de el! Apa curgătoare a încremenit ca munții, prin puterea lui Allah, iar drumul era uscat, fără noroi și fără alunecuș! Allah l-a nimicit pe acest tiran încăpățânat prin chiar lucrul cu care se lăuda: el se fălea cu râurile care curgeau pe sub el și a fost nimicit prin apă!

Fără îndoială, arătarea semnelor lui Allah în creația Sa este o mare binefacere, pentru care I se cuvin lauda și mulțumirea, mai ales când prin ele sunt ajutați apropiații lui Allah și cei din tabăra Sa și sunt înfrânți apropiații Satanei și cei din tabăra sa. De aceea, când Profetul ﷺ a venit la Medina și i-a găsit pe evrei postind în a zecea zi a acestei luni, luna Muḥarram, ei spuneau că aceasta este ziua în care Allah i-a izbăvit pe Mūsā și poporul lui și i-a nimicit pe Faraon și poporul său, iar Mūsā a postit în ea drept mulțumire. Profetul ﷺ a spus:

„Noi suntem mai îndreptățiți decât voi să-l urmăm pe Mūsā.”

El a postit în acea zi și a poruncit să se postească în ea.¹ Profetul ﷺ a fost întrebat despre postul ei și a spus:

„Nădăjduiesc ca Allah să șteargă prin el păcatele anului de dinainte.”²

De aceea, musulmanul ar trebui să postească în ziua de ʿĀshūrāʾ, precum și în ziua a noua, pentru a dobândi astfel virtutea postului acelei zile și pentru a se deosebi de evrei, așa cum a poruncit Trimisul ﷺ.