Oferirea de apă și vindecarea bolnavilor

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.

Toată lauda I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor, iar sfârșitul fericit este al celor temători de El. Binecuvântarea și pacea să fie asupra căpeteniei trimișilor, Profetul nostru Muḥammad, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi.

În continuare: printre mijloacele eficiente și cauzele folositoare pentru tratarea bolnavului, îngrijirea lui și căutarea vindecării sale se numără milostenia, îndeosebi oferirea de apă: prin săparea de fântâni, instalarea de conducte, amplasarea de răcitoare de apă și altele asemenea. Apa este esența vieții, după cum a spus Allah Preaînaltul:

„Și am făcut din apă orice lucru viu.”

Apa aduce foloase atât pentru religie, cât și pentru viața lumească. Ea este apa purificatoare care înlătură starea de impuritate rituală, îndepărtează necurăția și curăță trupul. Ea adapă trupurile și potolește setea celui însetat. De aceea, cea mai bună milostenie este oferirea de apă. Al-Nasāʾī (3665) relatează de la Saʿd ibn ʿUbāda, Allah să fie mulțumit de el, că acesta a spus:

„Am întrebat: «O, Trimis al lui Allah, care milostenie este cea mai bună?» El a răspuns: «Oferirea de apă.»”

Aceasta face parte dintre milosteniile pentru care se arată recunoștință, dintre faptele bune primite și dintre cele mai importante cauze ale iertării păcatelor.

Al-Bukhārī (2363) și Muslim (2244) relatează de la Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pacea, a spus:

„Pe când un om mergea pe un drum, căldura a devenit apăsătoare. A găsit o fântână, a coborât în ea și a băut. Când a ieșit, a văzut un câine care gâfâia și mânca pământul umed din pricina setei. Omul și-a spus: «Câinele acesta a ajuns să sufere de sete așa cum am suferit și eu.» A coborât în fântână, și-a umplut încălțămintea cu apă și a ținut-o în gură până când a urcat, apoi a adăpat câinele. Allah i-a răsplătit fapta și l-a iertat. Ei au întrebat: «O, Trimis al lui Allah, avem răsplată și pentru animale?» El a răspuns: «Pentru orice ființă vie este răsplată.»”

Oferirea de apă este una dintre milosteniile cele mai folositoare, cu cele mai mari foloase și binecuvântări. Imamul Aḥmad, în al-Musnad (6/7), și al-Nasāʾī (3666) relatează de la Saʿd ibn ʿUbāda că mama lui murise, iar el i-a spus Trimisului lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pacea:

„Mama mea a murit. Să ofer milostenie în numele ei?” El a răspuns: „Da.” Saʿd a întrebat: „Care milostenie este cea mai bună?” El a răspuns: „Oferirea de apă.”

Al-Ḥasan al-Baṣrī a spus: „Aceasta este sursa de apă a familiei lui Saʿd din Medina.”

Dacă acestea sunt numai unele dintre foloasele milosteniei prin oferirea de apă, atunci tratarea bolnavilor prin oferirea de apă are un mare folos și un efect binecuvântat, confirmat atât prin dovezile religioase, cât și prin experiență.

Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus în cartea sa al-Wābil al-ṣayyib, p.57:

„Milostenia are un efect uimitor în îndepărtarea feluritelor încercări. Acesta este un lucru cunoscut între oameni, atât de cei de seamă, cât și de oamenii de rând. Locuitorii pământului îl recunosc, deoarece l-au încercat.”

Printre mărturiile experienței se află ceea ce a menționat al-Ḥāfiẓ al-Mundhirī în al-Targhīb wa-l-tarhīb (1426), de la ʿAlī ibn al-Ḥasan ibn Shaqīq, care a spus:

„L-am auzit pe Ibn al-Mubārak când un om l-a întrebat: «O, Abū ʿAbd al-Raḥmān, de șapte ani mi-a apărut o rană la genunchi. M-am tratat cu felurite leacuri și am întrebat medicii, dar nu mi-au fost de folos.» El i-a spus: «Du-te și caută un loc unde oamenii au nevoie de apă, apoi sapă acolo o fântână. Nădăjduiesc ca acolo să izvorască apă și să ți se oprească sângerarea.» Omul a făcut astfel și s-a vindecat.” Relatat de al-Bayhaqī.

El a mai spus:

„În același sens este și întâmplarea șeicului nostru al-Ḥākim Abū ʿAbd Allāh, Allah să aibă milă de el. Pe fața lui apăruseră răni. Le tratase cu felurite tratamente, dar nu dispăruseră, iar el a rămas astfel aproape un an. L-a rugat atunci pe învățatul și imamul Abū ʿUthmān al-Ṣābūnī să se roage pentru el la adunarea sa din ziua de vineri. Acesta s-a rugat pentru el, iar mulți dintre oameni au spus «Āmīn».

În vinerea următoare, o femeie a lăsat în moschee un bilet în care spunea că se întorsese acasă și stăruise în acea noapte în rugăciune pentru al-Ḥākim Abū ʿAbd Allāh. Îl văzuse apoi în vis pe Trimisul lui Allah, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pacea, ca și cum i-ar fi spus:

«Spune-i lui Abū ʿAbd Allāh să le ofere musulmanilor apă din belșug.»

Am dus atunci biletul la al-Ḥākim. El a poruncit să fie construită o sursă de apă la poarta casei sale. Când construcția a fost terminată, a poruncit să se toarne apă și să se pună gheață în ea. Oamenii au început să bea și nu a trecut nici măcar o săptămână până când s-au arătat semnele vindecării. Rănile acelea au dispărut, iar fața lui a revenit într-o stare mai bună decât înainte. A mai trăit apoi ani de zile.”

Îl rugăm pe Allah Cel Generos să-i vindece pe bolnavii noștri și pe bolnavii musulmanilor. El, Preaslăvitul, este Cel care aude, răspunde și este aproape.