Obligativitatea urmării Sunnei Trimisului ﷺ

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.

Introducere

Lauda I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor, iar sfârșitul fericit este al celor care se tem de El. Pacea și binecuvântarea fie asupra robului și Trimisului Său, Profetul nostru Muḥammad, trimis ca îndurare pentru lumi și ca dovadă împotriva tuturor robilor lui Allah, precum și asupra familiei și Companionilor săi. Ei au transmis celor de după ei Cartea Domnului lor, Preaslăvitul, și Sunna Profetului lor ﷺ cu cea mai mare fidelitate și precizie, păstrând pe deplin sensurile și cuvintele. Allah să fie mulțumit de ei și să-i mulțumească și să ne facă dintre cei care îi urmează întru bine!

În cele ce urmează: învățații din trecut și din prezent au fost de acord că izvoarele recunoscute pentru stabilirea rânduielilor și lămurirea a ceea ce este îngăduit și a ceea ce este oprit sunt Cartea cea măreață a lui Allah, de care neadevărul nu se apropie nici dinainte, nici din urmă, apoi Sunna Trimisului lui Allah ﷺ, care nu vorbește după pofta sa, ci numai printr-o revelație ce îi este transmisă, apoi consensul învățaților comunității. Învățații au avut păreri diferite despre alte izvoare, dintre care cel mai important este raționamentul prin analogie (qiyās). Majoritatea învățaților îl consideră o dovadă atunci când îndeplinește condițiile recunoscute. Dovezile privitoare la aceste izvoare sunt prea numeroase pentru a fi cuprinse și prea cunoscute pentru a mai avea nevoie să fie enumerate.

Primul izvor: Cartea cea măreață a lui Allah

Primul izvor este Cartea cea măreață a lui Allah. În mai multe locuri din Cartea Sa, cuvintele Domnului nostru, Puternicul și Mărețul, arată obligativitatea urmării acestei Cărți, a ținerii strânse de ea și a respectării limitelor ei. Preaînaltul spune:

Urmați ceea ce v-a fost pogorât de la Domnul vostru și nu urmați alți ocrotitori în afară de El! Cât de puțin vă aduceți aminte!

Preaînaltul mai spune:

Aceasta este o Carte binecuvântată pe care Noi am pogorât-o. Urmați-o și temeți-vă de Allah, ca să vi se arate îndurare!

Preaînaltul spune:

A venit la voi Trimisul Nostru, lămurindu-vă multe dintre cele pe care le ascundeați din Scriptură și trecând cu vederea multe. V-au venit de la Allah o lumină și o Carte limpede, prin care Allah îi călăuzește pe cei care caută mulțumirea Sa pe căile păcii, îi scoate din întuneric la lumină, cu îngăduința Sa, și îi călăuzește către o cale dreaptă.

Preaînaltul spune:

Cei care nu cred în Îndemn, atunci când acesta le vine… El este o Carte măreață, de care neadevărul nu se apropie nici dinainte, nici din urmă: o pogorâre de la Cel Înțelept, Vrednic de laudă.

Preaînaltul spune:

Acest Coran mi-a fost revelat ca să vă previn prin el pe voi și pe toți cei la care ajunge.

Preaînaltul spune:

Aceasta este o vestire pentru oameni, ca să fie preveniți prin ea.

Versetele cu acest înțeles sunt numeroase. Hadithurile autentice ale Trimisului lui Allah ﷺ poruncesc ținerea strânsă de Coran și căutarea ocrotirii în el. Ele arată că acela care se ține de el este călăuzit, iar cel care îl părăsește este rătăcit. Între acestea se află relatarea autentică potrivit căreia el ﷺ a spus în predica de la Pelerinajul de Adio:

Vă las un lucru de care, dacă vă țineți strâns, nu veți rătăci: Cartea lui Allah.

Tot în Ṣaḥīḥ Muslim se relatează de la Zayd ibn Arqam, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a spus:

Vă las două lucruri de mare însemnătate. Primul dintre ele este Cartea lui Allah: în ea sunt călăuzire și lumină. Luați, așadar, Cartea lui Allah și țineți-vă strâns de ea!

A îndemnat la Cartea lui Allah și a stârnit dorința pentru ea, apoi a spus:

Și familia mea! Vă amintesc de Allah în privința familiei mele! Vă amintesc de Allah în privința familiei mele!

Într-o altă variantă, el a spus despre Coran: „El este frânghia lui Allah. Cine se ține strâns de ea este călăuzit, iar cine o părăsește este rătăcit.”

Hadithurile cu acest înțeles sunt numeroase. Consensul oamenilor cunoașterii și credinței, dintre Companioni și cei de după ei, asupra obligativității de a ne ține strâns de Cartea lui Allah, de a judeca potrivit ei și de a ne adresa ei pentru judecată, împreună cu Sunna Trimisului lui Allah ﷺ, este îndeajuns de lămuritor și ne scutește de o lungă înșiruire a dovezilor din această privință.

Al doilea izvor: ceea ce este autentic de la Trimisul lui Allah ﷺ

Al doilea dintre cele trei izvoare asupra cărora există consens este ceea ce este autentic de la Trimisul lui Allah ﷺ. Companionii Profetului ﷺ și oamenii cunoașterii și credinței de după ei cred în acest izvor temeinic, îl folosesc drept dovadă și îl predau comunității. Ei au scris despre el numeroase lucrări și l-au lămurit în cărțile despre principiile jurisprudenței și terminologia hadithului. Dovezile sale sunt nenumărate. Între ele se află poruncile din Cartea cea măreață a lui Allah de a-l urma pe Trimis și de a-i da ascultare. Acestea se adresează oamenilor din vremea sa și celor de după ei, fiindcă el este Trimisul lui Allah către toți și toți au primit porunca de a-l urma și de a-i da ascultare până la venirea Ceasului. Tot el ﷺ explică prin cuvintele, faptele și încuviințările sale Cartea lui Allah și lămurește ceea ce aceasta a prezentat în mod general. Fără Sunna, musulmanii nu ar cunoaște numărul unităților de rugăciune, felul împlinirii rugăciunilor și cele obligatorii în ele. Nu ar cunoaște în amănunt rânduielile postului, zakāt-ului, pelerinajului, jihadului, poruncirii binelui și opririi răului. Nu ar cunoaște nici rânduielile amănunțite ale tranzacțiilor și ale faptelor oprite, nici pedepsele determinate și celelalte sancțiuni pe care Allah le-a stabilit pentru acestea. Dintre versetele privitoare la această chestiune este cuvântul Preaînaltului din sura Āl ʿImrān:

Dați ascultare lui Allah și Trimisului, ca să vi se arate îndurare!

Și cuvântul Său din sura An-Nisāʾ:

O, voi cei care credeți! Dați ascultare lui Allah, dați ascultare Trimisului și celor învestiți cu autoritate dintre voi! Dacă vă certați asupra vreunui lucru, întoarceți-l la Allah și la Trimis, dacă voi credeți în Allah și în Ziua de Apoi! Aceasta este mai bine și are urmarea cea mai bună.

Preaînaltul mai spune în sura An-Nisāʾ:

Cel care dă ascultare Trimisului Îi dă, de fapt, ascultare lui Allah. Iar asupra celor care întorc spatele nu te-am trimis păzitor.

Cum ar fi cu putință să-i dăm ascultare și să întoarcem neînțelegerile oamenilor la Cartea lui Allah și la Sunna Trimisului Său, dacă Sunna nu ar constitui o dovadă ori dacă ea, în întregime, nu ar fi fost păstrată? Potrivit unei asemenea afirmații, Allah Și-ar fi îndrumat robii către ceva inexistent. Acesta este unul dintre cele mai vădite neadevăruri, una dintre cele mai grave forme de necredință în Allah și de a avea o părere rea despre El. Puternicul și Mărețul spune în sura An-Naḥl:

Ți-am pogorât ție Îndemnul, ca să le lămurești oamenilor ceea ce le-a fost pogorât și pentru ca ei să chibzuiască.

În aceeași sură mai spune:

Nu ți-am pogorât Cartea decât pentru ca tu să le lămurești cele asupra cărora au avut neînțelegeri și drept călăuzire și îndurare pentru un neam care crede.

Cum i-ar fi încredințat Allah, Preaslăvitul, Trimisului Său ﷺ lămurirea celor pogorâte oamenilor, dacă Sunna lui ar fi inexistentă ori nu ar constitui o dovadă? La fel este și cuvântul Preaînaltului din sura An-Nūr:

Spune: „Dați ascultare lui Allah și dați ascultare Trimisului!” Dacă întoarceți spatele, el răspunde numai de ceea ce i s-a încredințat, iar voi răspundeți de ceea ce vi s-a încredințat. Dacă îi dați ascultare, veți fi călăuziți. Trimisului nu-i revine decât transmiterea limpede.

Preaînaltul spune în aceeași sură:

Împliniți rugăciunea, dați zakāt-ul și dați ascultare Trimisului, ca să vi se arate îndurare!

În sura Al-Aʿrāf spune:

Spune: „O, oameni! Eu sunt Trimisul lui Allah către voi toți, al Celui căruia Îi aparține stăpânirea cerurilor și a pământului. Nu există altă divinitate în afară de El. El dă viață și dă moarte. Credeți, așadar, în Allah și în Trimisul Său, Profetul neștiutor de carte, care crede în Allah și în cuvintele Sale, și urmați-l, ca să fiți călăuziți!”

Aceste versete arată limpede că în urmarea lui ﷺ se află călăuzirea și îndurarea. Cum ar fi cu putință aceasta fără a pune în practică Sunna lui, ori afirmând că ea nu este autentică sau că nu ne putem bizui pe ea? Puternicul și Mărețul spune în sura An-Nūr:

Să se ferească aceia care se împotrivesc poruncii sale, ca să nu-i lovească o încercare ori să nu-i lovească o pedeapsă dureroasă!

În sura Al-Ḥashr spune:

Ceea ce vă dă Trimisul luați, iar de la ceea ce vă oprește abțineți-vă!

Versetele cu acest înțeles sunt numeroase. Toate arată obligativitatea de a-i da ascultare ﷺ și de a urma ceea ce a adus, așa cum dovezile amintite anterior arată obligativitatea urmării Cărții lui Allah, a ținerii strânse de ea și a ascultării poruncilor și opreliștilor ei. Aceste două izvoare sunt inseparabile: cine îl neagă pe unul l-a negat și l-a socotit mincinos și pe celălalt. Potrivit consensului oamenilor cunoașterii și credinței, aceasta este necredință, rătăcire și ieșire din Islam.

Dovezi din hadithurile Trimisului lui Allah ﷺ

Hadithurile Trimisului lui Allah ﷺ despre obligativitatea de a-i da ascultare, de a urma ceea ce a adus și despre interzicerea nesupunerii față de el au fost transmise prin numeroase căi independente. Ele îi privesc atât pe cei din vremea sa, cât și pe cei care vor veni după el până în Ziua Învierii. Între acestea se află relatarea autentică din cele două Ṣaḥīḥ-uri, de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, potrivit căreia Profetul ﷺ a spus:

Cine îmi dă ascultare I-a dat ascultare lui Allah, iar cine nu îmi dă ascultare nu I-a dat ascultare lui Allah.

În Ṣaḥīḥ al-Bukhārī se relatează tot de la el, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ a spus:

Toată comunitatea mea va intra în Paradis, în afară de cel care refuză. S-a întrebat: „O, Trimis al lui Allah! Și cine refuză?” El a răspuns: „Cine îmi dă ascultare intră în Paradis, iar cine nu îmi dă ascultare a refuzat.”

Aḥmad, Abū Dāwūd și al-Ḥākim au relatat cu un lanț autentic de la al-Miqdām ibn Maʿdīkarib că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Să știți că mi-a fost dată Cartea și, alături de ea, ceva asemenea ei! Să știți că se apropie vremea când un om sătul, rezemat pe divanul său, va spune: „Țineți-vă de acest Coran! Ceea ce găsiți în el îngăduit socotiți îngăduit, iar ceea ce găsiți în el oprit socotiți oprit!”

Abū Dāwūd și Ibn Mājah au relatat cu un lanț autentic de la Ibn Abī Rāfiʿ, de la tatăl său, că Profetul ﷺ a spus:

Să nu-l găsesc pe vreunul dintre voi rezemat pe divanul său, la care ajunge o poruncă de-a mea, dintre cele pe care le-am poruncit sau le-am oprit, iar el spune: „Nu știm! Urmăm ceea ce găsim în Cartea lui Allah.”

Al-Ḥasan ibn Jābir a spus: „L-am auzit pe al-Miqdām ibn Maʿdīkarib, Allah să fie mulțumit de el, spunând: «În ziua de Khaybar, Trimisul lui Allah ﷺ a oprit anumite lucruri, apoi a spus: Se apropie vremea când unul dintre voi mă va dezminți, în timp ce stă rezemat și i se relatează un hadith de-al meu. El va spune: Între noi și voi se află Cartea lui Allah. Ceea ce găsim în ea îngăduit socotim îngăduit, iar ceea ce găsim în ea oprit socotim oprit. Să știți că ceea ce a oprit Trimisul lui Allah este asemenea celor oprite de Allah!»” Relatat de al-Ḥākim, at-Tirmidhī și Ibn Mājah cu un lanț autentic.

Numeroase hadithuri ale Trimisului lui Allah ﷺ arată că el obișnuia să le ceară Companionilor în predicile sale ca cei prezenți să transmită celor absenți. Le spunea: „Poate că acela căruia i se transmite înțelege mai bine decât cel care a auzit.”

Între acestea se află relatarea din cele două Ṣaḥīḥ-uri potrivit căreia, când Profetul ﷺ le-a vorbit oamenilor la Pelerinajul de Adio, în ziua de ʿArafah și în ziua sacrificiului, le-a spus:

Cel prezent să-i transmită celui absent, căci poate că acela la care ajunge va înțelege mai bine decât cel care l-a auzit.

Dacă Sunna lui nu ar constitui o dovadă pentru cel care a auzit-o și pentru cel la care a ajuns și dacă ea nu ar dăinui până în Ziua Învierii, nu le-ar fi poruncit să o transmită. Înțelegem astfel că dovada prin Sunna se impune atât celui care a auzit-o din gura lui ﷺ, cât și celui căruia i-a fost transmisă prin lanțuri autentice.

Companionii Trimisului lui Allah ﷺ i-au păstrat Sunna, atât cuvintele, cât și faptele, și au transmis-o urmașilor lor, tābiʿūn. Aceștia au transmis-o celor de după ei. Astfel au transmis-o învățații demni de încredere, generație după generație și veac după veac. Au strâns-o în cărțile lor, au deosebit ceea ce este autentic de ceea ce este neautentic și au stabilit reguli și criterii cunoscute între ei, prin care poate fi deosebită Sunna autentică de relatările slabe. Oamenii cunoașterii au transmis cărțile Sunnei, cele două Ṣaḥīḥ-uri și celelalte, și le-au păstrat cu deplină grijă, așa cum Allah Și-a păstrat Cartea cea măreață de joaca celor care o batjocoresc, de abaterile celor care se îndepărtează de adevăr și de falsificările celor care susțin neadevărul. Astfel se împlinește ceea ce arată cuvântul Preaslăvitului:

Noi am pogorât Îndemnul și Noi îl vom păzi.

Fără îndoială, Sunna Trimisului lui Allah ﷺ este o revelație pogorâtă. Allah a păstrat-o așa cum Și-a păstrat Cartea și i-a rânduit învățați cu discernământ critic, care îndepărtează de ea falsificările susținătorilor neadevărului și interpretările celor neștiutori și o apără de tot ceea ce i-au atribuit neștiutorii, mincinoșii și cei abătuți de la credință. Allah, Preaslăvitul, a făcut-o o explicare a Cărții Sale nobile și o lămurire a rânduielilor prezentate în ea în mod general. A cuprins în ea și alte rânduieli care nu sunt enunțate în Cartea cea măreață, precum amănuntele rânduielilor înrudirii prin alăptare, unele rânduieli ale moștenirii, interzicerea de a avea în căsătorie în același timp o femeie și mătușa ei paternă sau maternă și alte rânduieli aduse de Sunna autentică și neamintite în Cartea cea măreață a lui Allah.

Companionii și învățații despre prețuirea Sunnei și obligativitatea urmării ei

În cele două Ṣaḥīḥ-uri se relatează de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el: „Când Trimisul lui Allah ﷺ a murit și aceia dintre arabi care au apostaziat au apostaziat, Abū Bakr aṣ-Ṣiddīq, Allah să fie mulțumit de el, a spus: «Pe Allah! Voi lupta împotriva celor care fac deosebire între rugăciune și zakāt!» ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, l-a întrebat: «Cum să lupți împotriva lor, când Profetul ﷺ a spus: Mi s-a poruncit să lupt împotriva oamenilor până când spun că nu există altă divinitate în afară de Allah. Dacă spun aceasta, își ocrotesc de mine sângele și averile, în afară de dreptul acestei mărturisiri?» Abū Bakr aṣ-Ṣiddīq a răspuns: «Oare zakāt-ul nu ține de dreptul ei? Pe Allah! Dacă mi-ar refuza chiar și o ieduță pe care o dădeau Trimisului lui Allah ﷺ, aș lupta împotriva lor pentru refuzul ei!» ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, a spus: «De îndată ce am înțeles că Allah îi deschisese pieptul lui Abū Bakr pentru luptă, am știut că acesta era adevărul.»”

Companionii, Allah să fie mulțumit de ei, l-au urmat în aceasta. Au luptat împotriva apostaților până când i-au readus la Islam și i-au ucis pe cei care au stăruit în apostazie. În această întâmplare este o dovadă cât se poate de limpede a prețuirii Sunnei și a obligativității punerii ei în practică.

O bunică a venit la aṣ-Ṣiddīq, Allah să fie mulțumit de el, întrebându-l despre partea ei de moștenire. El i-a spus: „Nu ai o parte menționată în Cartea lui Allah și nu știu ca Trimisul lui Allah ﷺ să-ți fi hotărât ceva. Îi voi întreba pe oameni.” I-a întrebat pe Companioni, iar unii dintre ei au mărturisit în fața sa că Profetul ﷺ îi dăduse bunicii o șesime. Atunci i-a hotărât acea parte. ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el, le recomanda reprezentanților săi să judece între oameni după Cartea lui Allah, iar dacă nu găseau în ea rânduiala unei pricini, să judece după Sunna Trimisului lui Allah ﷺ.

Când i-a fost neclară rânduiala avortării unui făt mort, pricinuită de o agresiune asupra femeii, i-a întrebat pe Companioni, Allah să fie mulțumit de ei. Muḥammad ibn Maslamah și al-Mughīrah ibn Shuʿbah, Allah să fie mulțumit de amândoi, au mărturisit înaintea lui că Profetul ﷺ hotărâse pentru aceasta o despăgubire constând într-un rob sau o roabă. El a judecat potrivit acestei hotărâri.

Când lui ʿUthmān, Allah să fie mulțumit de el, i-a fost neclară rânduiala rămânerii femeii în locuința sa pe durata de așteptare după moartea soțului, Furayʿah bint Mālik ibn Sinān, sora lui Abū Saʿīd, Allah să fie mulțumit de ea, l-a înștiințat că Profetul ﷺ îi poruncise ca, după moartea soțului, să rămână în casa acestuia până la încheierea termenului prescris. El a judecat potrivit acestei relatări.

Tot după Sunna a judecat și când i-a aplicat lui al-Walīd ibn ʿUqbah pedeapsa prescrisă pentru consumul de băuturi amețitoare. Când ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el, a aflat că ʿUthmān, Allah să fie mulțumit de el, oprea împlinirea pelerinajului în forma tamattuʿ, a intrat în starea de consacrare pentru pelerinaj și ʿumrah împreună, spunând: „Nu părăsesc Sunna Trimisului lui Allah ﷺ pentru vorba nimănui.” Când unii au adus împotriva lui Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, în privința formei tamattuʿ, opinia lui Abū Bakr și ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, care preferau împlinirea numai a pelerinajului, în forma ifrād, Ibn ʿAbbās a spus: „Se apropie vremea să cadă peste voi pietre din cer! Eu spun: A spus Trimisul lui Allah ﷺ, iar voi spuneți: Au spus Abū Bakr și ʿUmar!” Dacă pentru acela care se împotrivește Sunnei din pricina vorbelor lui Abū Bakr și ʿUmar există teama pedepsei, atunci care este starea celui care i se împotrivește pentru vorbele unora mai prejos decât ei sau numai pentru propria părere și propriul raționament?

Când unii l-au contrazis pe ʿAbd Allāh ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, în privința unei chestiuni din Sunna, el le-a spus: „Ni s-a poruncit să-l urmăm pe ʿUmar sau să urmăm Sunna?” Când un om i-a spus lui ʿImrān ibn Ḥuṣayn, Allah să fie mulțumit de amândoi, în timp ce acesta le vorbea despre Sunna: „Vorbește-ne despre Cartea lui Allah!”, el s-a mâniat și a spus: „Sunna este explicarea Cărții lui Allah. Fără Sunna nu am ști că rugăciunea de amiază are patru unități, cea de apus trei și cea din zori două; nu am cunoaște amănuntele rânduielilor zakāt-ului și celelalte rânduieli lămurite de Sunna.” Relatările de la Companioni despre prețuirea Sunnei, obligativitatea punerii ei în practică și avertizarea împotriva contrazicerii ei sunt foarte numeroase.

De asemenea, când ʿAbd Allāh ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, a relatat cuvântul Profetului ﷺ: „Nu le opriți pe roabele lui Allah de la moscheile lui Allah!”, unul dintre fiii săi a spus: „Pe Allah, le vom opri!” ʿAbd Allāh s-a mâniat pe el, l-a mustrat aspru și i-a spus: „Eu spun: A spus Trimisul lui Allah, iar tu spui: Pe Allah, le vom opri!” Când ʿAbd Allāh ibn al-Mughaffal al-Muzanī, Allah să fie mulțumit de el, unul dintre Companionii Trimisului lui Allah ﷺ, a văzut o rudă a sa aruncând pietricele cu degetele, l-a oprit și i-a spus: „Profetul ﷺ a oprit aruncarea pietricelelor în acest fel și a spus că aceasta nu prinde vânatul și nu rănește dușmanul, ci sparge dintele și scoate ochiul.” Apoi l-a văzut aruncând din nou și i-a spus: „Pe Allah, nu-ți voi mai vorbi niciodată! Îți spun că Trimisul lui Allah ﷺ oprește aruncarea pietricelelor în acest fel, iar tu te întorci la ea?”

Al-Bayhaqī a relatat de la Ayyūb as-Sakhtiyānī, marele învățat din generația tābiʿūn, că a spus: „Dacă îi relatezi unui om o Sunnah, iar el spune: Lasă-ne de aceasta și vorbește-ne despre Coran!, să știi că este rătăcit.” Al-Awzāʿī, Allah să aibă milă de el, a spus: „Sunna lămurește sensul Cărții”, adică restrânge ceea ce aceasta a exprimat în mod neîngrădit sau aduce rânduieli neamintite în Carte, așa cum arată cuvântul lui Allah, Preaslăvitul:

Ți-am pogorât ție Îndemnul, ca să le lămurești oamenilor ceea ce le-a fost pogorât și pentru ca ei să chibzuiască.

Am amintit mai înainte cuvântul său ﷺ: „Să știți că mi-a fost dată Cartea și, alături de ea, ceva asemenea ei!” Al-Bayhaqī a relatat de la ʿĀmir ash-Shaʿbī, Allah să aibă milă de el, că le-a spus unora: „Ați pierit atunci când ați părăsit relatările”, prin acestea înțelegând hadithurile autentice. Al-Bayhaqī a mai relatat de la al-Awzāʿī, Allah să aibă milă de el, că i-a spus unuia dintre tovarășii săi: „Când ajunge la tine un hadith de la Trimisul lui Allah ﷺ, ferește-te să spui ceva potrivnic lui, căci Trimisul lui Allah transmitea de la Allah Preaînaltul.”

Al-Bayhaqī a relatat de la marele imam Sufyān ibn Saʿīd ath-Thawrī, Allah să aibă milă de el, că a spus: „Cunoașterea, în întregimea ei, este cunoașterea relatărilor.” Mālik, Allah să aibă milă de el, a spus: „Oricare dintre noi poate respinge o părere și i se poate respinge o părere, în afară de locuitorul acestui mormânt”, arătând către mormântul Trimisului lui Allah ﷺ.

Abū Ḥanīfah, Allah să aibă milă de el, a spus: „Când vine hadithul de la Trimisul lui Allah ﷺ, îl primim cu toată cinstirea și ascultarea.”

Ash-Shāfiʿī, Allah să aibă milă de el, a spus: „Dacă relatez un hadith autentic de la Trimisul lui Allah ﷺ și nu îl urmez, vă iau martori că mi-am pierdut mintea.” Tot el a spus: „Dacă spun o vorbă, iar hadithul de la Trimisul lui Allah ﷺ vine împotriva ei, aruncați vorba mea la perete!”

Imamul Aḥmad ibn Ḥanbal, Allah să aibă milă de el, i-a spus unuia dintre tovarășii săi: „Nu mă urma orbește pe mine, nici pe Mālik, nici pe ash-Shāfiʿī. Ia de acolo de unde am luat și noi!”

Tot el, Allah să aibă milă de el, a spus: „Mă mir de niște oameni care au cunoscut lanțul de transmitere și autenticitatea lui până la Trimisul lui Allah ﷺ, dar merg la părerea lui Sufyān, în vreme ce Allah, Preaslăvitul, spune”:

Să se ferească aceia care se împotrivesc poruncii sale, ca să nu-i lovească o încercare ori să nu-i lovească o pedeapsă dureroasă!

Apoi a spus: „Știi ce este încercarea? Încercarea este asocierea altcuiva cu Allah. Poate că, dacă respinge o parte din cuvintele lui ﷺ, în inima lui va pătrunde o abatere și va pieri.” Al-Bayhaqī a relatat de la Mujāhid ibn Jabr, marele învățat din generația tābiʿūn, despre cuvântul Preaslăvitului:

Dacă vă certați asupra vreunui lucru, întoarceți-l la Allah și la Trimis!

El a spus: „Întoarcerea la Allah este întoarcerea la Cartea Sa, iar întoarcerea la Trimis este întoarcerea la Sunna.” Al-Bayhaqī a relatat de la az-Zuhrī, Allah să aibă milă de el, că a spus: „Învățații noștri de dinainte spuneau: Ținerea strânsă de Sunna este salvare.” Muwaffaq ad-Dīn Ibn Qudāmah, Allah să aibă milă de el, a spus în cartea sa Rawḍat an-Nāẓir, când a lămurit izvoarele rânduielilor: „Al doilea izvor dintre dovezi este Sunna Trimisului lui Allah ﷺ. Cuvântul Trimisului lui Allah ﷺ este o dovadă, fiindcă minunea arată adevărul spuselor sale și fiindcă Allah a poruncit ascultarea de el și a avertizat împotriva împotrivirii față de porunca sa.” Aici se încheie pasajul citat.

Al-Ḥāfiẓ Ibn Kathīr, Allah să aibă milă de el, a spus în explicarea cuvântului Preaînaltului:

Să se ferească aceia care se împotrivesc poruncii sale, ca să nu-i lovească o încercare ori să nu-i lovească o pedeapsă dureroasă!

Adică poruncii Trimisului lui Allah ﷺ, care este calea, îndrumarea, felul său de a lucra, Sunna și Legea lui. Cuvintele și faptele se cântăresc după cuvintele și faptele sale. Ceea ce este în acord cu ele este primit, iar ceea ce li se împotrivește este respins, oricine ar fi cel care a spus sau a făcut acel lucru. Așa cum s-a stabilit în cele două Ṣaḥīḥ-uri și în alte culegeri, Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cine săvârșește o faptă care nu este potrivită cu rânduiala noastră, aceea este respinsă.

Așadar, să se teamă și să se ferească acela care se împotrivește Legii Trimisului, în ascuns și pe față, „ca să nu-i lovească o încercare”, adică în inimile lor: necredință, fățărnicie ori inovație religioasă.

„Ori să nu-i lovească o pedeapsă dureroasă”, adică în această lume: ucidere, pedeapsă prescrisă, întemnițare sau ceva asemănător. Imamul Aḥmad a relatat: ne-a relatat ʿAbd ar-Razzāq, ne-a relatat Maʿmar, de la Hammām ibn Munabbih, care a spus: „Acestea sunt cele pe care ni le-a relatat Abū Hurayrah.” El a spus: Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Pilda mea și a voastră este asemenea pildei unui om care a aprins un foc. Când acesta a luminat împrejurimile, fluturii de noapte și vietățile care cad în foc au început să cadă în el. El încerca să le oprească, dar ele îl biruiau și se aruncau în foc. Așa este pilda mea și a voastră: eu vă prind de cingători ca să vă feresc de Foc, spunând: „Îndepărtați-vă de Foc!”, dar voi mă biruiți și vă aruncați în el.

As-Suyūṭī, Allah să aibă milă de el, a spus în tratatul său intitulat Miftāḥ al-Jannah fī al-Iḥtijāj bi-s-Sunnah: „Să știți, Allah să aibă milă de voi, că acela care neagă că hadithul Profetului ﷺ, fie cuvânt, fie faptă, îndeplinind condițiile cunoscute în știința principiilor jurisprudenței, constituie o dovadă, a căzut în necredință și a ieșit din Islam. El va fi adunat împreună cu iudeii și creștinii sau cu aceia dintre grupările necredincioșilor pe care Allah îi va voi.” Aici se încheie pasajul citat.

Relatările de la Companioni, de la tābiʿūn și de la învățații de după ei despre prețuirea Sunnei, obligativitatea punerii ei în practică și avertizarea împotriva contrazicerii ei sunt foarte numeroase. Nădăjduiesc că versetele, hadithurile și relatările pe care le-am amintit sunt suficiente și convingătoare pentru cel care caută adevărul. Îi cerem lui Allah, pentru noi și pentru toți musulmanii, izbândă în ceea ce Îl mulțumește și ocrotire de cauzele mâniei Sale și să ne călăuzească pe toți pe calea Sa cea dreaptă. El este Cel care aude și este Aproape.

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra robului și Trimisului Său, Profetul nostru Muḥammad, asupra familiei și Companionilor săi și asupra celor care îi urmează întru bine.

ʿAbd al-ʿAzīz ibn ʿAbd Allāh ibn Bāz. Allah să aibă milă de el.