Text integral · Pasaje · 33
Drepturile vecinului
حقوق الجار
بسم الله الرحمن الرحيم
În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.
إنَّ هذه الشريعة المباركة ـ شريعة الإسلام ـ جاءت بمكارم الأخلاق ورفيع الآداب وجميل المعاملات؛ مما يدل على كمالها وشمولها وعظمتها وتناولها لكلِّ الجوانب والمصالح والحقوق والاحتياجات، فلله الحمدُ على ما منَّ وتفضَّل، ونسأله جل في علاه أن يوفقنا أجمعين لحُسْن الاستمساك بآداب الشريعة وأخلاقها العظيمة.
Această Lege binecuvântată — Legea islamului — a adus însușiri nobile, maniere înalte și o purtare frumoasă între oameni. Acestea arată desăvârșirea, cuprinderea și măreția ei și faptul că ține seama de toate aspectele vieții, de interese, drepturi și nevoi. Lauda Îi aparține lui Allah pentru binefacerile și darurile Sale! Îl rugăm pe El, Preaînaltul, să ne ajute pe toți să ne ținem bine de manierele Legii și de mărețele ei învățături morale.
ومن الحقوق العظيمة والآداب الكريمة والمعاملات الطيبة التي دعت إليها شريعة الإسلام العناية بحق الجار، وما أدراك ما الجار!! ذلكم الذي صارت داره قريبًا من دارك، ومسكنه قريبًا من مسكنك، ولك به لقاءاتٌ متعددات تراه ويراك؛ فجعل الله سبحانه وتعالى له حقًا حثَّ عباده عليه، وجاء عن نبيه الكريم صلوات الله وسلامه عليه أحاديثُ كثيرة في بيان حق الجار وعظم شأن ذلكم الحق، بل يكفي في هذا المقام أن الله عزَّ وجل قرن حق الجار بحقه سبحانه وتعالى؛ وذلكم في قوله:
Printre marile drepturi, manierele nobile și bunele relații la care cheamă Legea islamului se află grija pentru dreptul vecinului. Și știi tu ce înseamnă vecinul? Este cel a cărui casă se află aproape de casa ta și a cărui locuință este aproape de locuința ta; îl întâlnești adesea, îl vezi și te vede. Allah Preaslăvitul și Preaînaltul i-a acordat un drept, la respectarea căruia i-a îndemnat pe robii Săi. De la Nobilul Său Profet, binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa, s-au transmis multe hadithuri care lămuresc dreptul vecinului și marea lui însemnătate. Este de ajuns aici faptul că Allah, Preaputernicul și Mărețul, a alăturat dreptul vecinului dreptului Său, în cuvintele Sale:
وَٱعْبُدُوا۟ ٱللَّهَ وَلَا تُشْرِكُوا۟ بِهِۦ شَيْـًٔا ۖ وَبِٱلْوَٰلِدَيْنِ إِحْسَـٰنًا وَبِذِى ٱلْقُرْبَىٰ وَٱلْيَتَـٰمَىٰ وَٱلْمَسَـٰكِينِ وَٱلْجَارِ ذِى ٱلْقُرْبَىٰ وَٱلْجَارِ ٱلْجُنُبِ وَٱلصَّاحِبِ بِٱلْجَنۢبِ وَٱبْنِ ٱلسَّبِيلِ وَمَا مَلَكَتْ أَيْمَـٰنُكُمْ ۗ إِنَّ ٱللَّهَ لَا يُحِبُّ مَن كَانَ مُخْتَالًا فَخُورًا
„Adorați-L pe Allah, nu-I asociați nimic și purtați-vă cu bunătate față de părinți, de rude, de orfani, de cei nevoiași, de vecinul înrudit și de vecinul fără legătură de rudenie, de tovarășul de alături, de călător și de cei pe care îi stăpânesc mâinile voastre drepte. Allah nu-l iubește pe cel îngâmfat și lăudăros.”
Coran, an-Nisāʾ 4:36
ومن كان من أهل الاختيال والفخر فلن يرعَ لجارٍ حقه، ولن يرعَ شيئًا من الحقوق لِمَا قام في قلبه من خيلاءٍ وكِبْر، أما إذا كان مؤمنًا متواضعًا معتنيًا بطاعة ربه سبحانه وتعالى ومولاه فإن هذه الحقوق سيكون لها في نفسه شأنًا ومكانةً فيحرص تمام الحرص على أدائها والوفاء بها.
Cel îngâmfat și lăudăros nu va respecta dreptul vecinului și nu va ține seama de niciun drept, din pricina trufiei și mândriei din inima sa. Dacă însă este un credincios smerit, preocupat de ascultarea de Domnul și Stăpânul său, Preaslăvitul și Preaînaltul, aceste drepturi vor avea pentru el însemnătate și rang, iar el se va strădui cu toată grija să le împlinească și să le respecte.
ويكفي بيانًا لعظم حق الجار وما له من حقوقٍ عظام ما ثبت في الصحيحين من حديث ابن عمر وحديث عائشة رضي الله عنهما أن النبي ﷺ قال:
Pentru a arăta măreția dreptului vecinului și însemnătatea drepturilor care i se cuvin este de ajuns ceea ce s-a transmis autentic în cele două Ṣaḥīḥ-uri de la Ibn ʿUmar și de la ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ei —, anume că Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a spus:
مَا زَالَ جِبْرِيلُ يُوصِينِي بِالْجَارِ، حَتَّى ظَنَنْتُ أَنَّهُ سَيُوَرِّثُهُ.
„Jibrīl a continuat să-mi facă îndemnuri cu privire la vecin, până când am crezut că îl va face moștenitor.”1
Ibn ʿUmar și ʿĀʾishah; al-Bukhārī și Muslim
أي ظننتُ أن ينزل عليَّ وحيٌ من الله بأن يكون للجار نصيبٌ من ميراث جاره، وذلكم تبيانًا لعظم حق الجار وما ينبغي أن يُرعى له من حقوقٍ وتعاملات.
Adică: am crezut că îmi va fi coborâtă o revelație de la Allah prin care vecinului i se va acorda o parte din moștenirea vecinului său. Aceasta arată măreția dreptului vecinului și drepturile și felul de purtare de care trebuie să avem grijă în privința lui.
ويجمع ما ينبغي أن يكون تجاه الجار من حقوق أمران عظيمان:
Drepturile pe care trebuie să le respectăm față de vecin se reunesc în două lucruri mărețe:
الأول: أن يُعنى بإكرام جاره والإحسان إليه بما تعنيه هذه الكلمة من دلالة ومعنى، جاء في الصحيحين من حديث أبي هريرة أنَّ النبي ﷺ قال:
Primul: să se îngrijească să-și cinstească vecinul și să-i facă bine, cu tot ceea ce cuprind aceste cuvinte. În cele două Ṣaḥīḥ-uri se relatează de la Abū Hurayrah că Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a spus:
مَنْ كَانَ يُؤْمِنُ بِاللهِ وَاليَوْمِ الآخِرِ فَلْيُكْرِمْ جَارَهُ.
„Cine crede în Allah și în Ziua de Apoi să-și cinstească vecinul.”2
Al-Bukhārī și Muslim
وجاء في رواية أنه ﷺ قال:
Într-o altă relatare, el, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a spus:
فَلْيُحْسِنْ إِلَى جَارِهِ.
„Să se poarte cu bunătate față de vecinul său.”3
Muslim
فالإكرام والإحسان لفظتان عظيمتان ومطلبان جليلان ينبغي لكل مسلم أن يعنى بهما تمام العناية في حق جاره إكرامًا وإحسانا.
Cinstirea și binefacerea sunt două cuvinte mărețe și două îndatoriri însemnate. Fiecare musulman trebuie să le acorde toată grija față de vecinul său, cinstindu-l și făcându-i bine.
وفي الحديث أمرٌ بالإكرام والإحسان ولم يحدِّد نوعًا معيَّنًا منه ليتناول كل إكرامٍ وكل إحسانٍ مستطاع؛ ليكون ذلكم بابًا للتنافس بين عباد الله المؤمنين، كلٌّ مع جاره إحسانًا وإكرامًا فيما يستطيعه من إحسان وإكرام. وكلما زاد الإحسان وزاد الإكرام عظُم الثواب وعظُم الأجر؛ لأن هذا الإكرام وهذا الإحسان من الإيمان بالله جلَّ وعلا واليوم الآخر.
Hadithul poruncește cinstirea și binefacerea fără să precizeze un anumit fel al acestora, pentru a cuprinde orice cinstire și orice binefacere cu putință. Astfel, el deschide o cale de întrecere între robii credincioși ai lui Allah: fiecare să-i facă bine vecinului și să-l cinstească atât cât îi stă în putere. Cu cât binefacerea și cinstirea sporesc, cu atât răsplata este mai mare, căci această cinstire și această binefacere țin de credința în Allah, Cel Măreț și Preaînalt, și în Ziua de Apoi.
الأمر الثاني: أن يحرص على أن لا يصِل إلى جاره منه أيُّ أذى، لا أذىً قولي ولا أذىً فعلي، يتجنب ذلك تمام التجنب لأن ذلكم يُعَدُّ تضييعًا لحق الجار وإساءةً إليه وتعريضًا للنفس لعقوبة الله تبارك وتعالى.
Al doilea lucru: să se străduiască să nu-i pricinuiască vecinului nicio vătămare, nici prin vorbe, nici prin fapte. Să se ferească pe deplin de aceasta, fiindcă ar însemna să nesocotească dreptul vecinului, să-i facă rău și să se expună pedepsei lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul.
ولنتأمل في هذا المقام ما رواه البخاري في صحيحه من حديث أبي شريح الخزاعي رضي الله عنه أن النبي ﷺ قال:
Să medităm aici la ceea ce relatează al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ-ul său de la Abū Shurayḥ al-Khuzāʿī — Allah să fie mulțumit de el —, anume că Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a spus:
وَاللهِ لَا يُؤْمِنُ، وَاللهِ لَا يُؤْمِنُ، وَاللهِ لَا يُؤْمِنُ. قِيلَ: وَمَنْ يَا رَسُولَ اللهِ؟ قَالَ: الَّذِي لَا يَأْمَنُ جَارُهُ بَوَائِقَهُ.
„«Pe Allah, nu crede! Pe Allah, nu crede! Pe Allah, nu crede!» S-a întrebat: «Cine, o, Trimis al lui Allah?» El a răspuns: «Cel al cărui vecin nu este la adăpost de răutățile lui.»”4
Abū Shurayḥ al-Khuzāʿī; al-Bukhārī
وجاء في حديث آخر في مسند الإمام أحمد أنَّ الصحابة رضي الله عنهم قالوا:
Într-un alt hadith, în Musnad-ul imamului Aḥmad, se relatează că companionii — Allah să fie mulțumit de ei — au întrebat:
يَا رَسُولَ اللهِ وَمَا بَوَائِقُهُ؟ قَالَ: شَرُّهُ.
„«O, Trimis al lui Allah, ce înseamnă răutățile lui?» El a răspuns: «Răul lui.»”5
Musnad Aḥmad
وروى البخاري في الأدب المفرد من حديث أبي هريرة رضي الله عنه قالوا:
Al-Bukhārī relatează în al-Adab al-mufrad, de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el —, că ei au spus:
يَا رَسُولَ اللهِ إنَّ فُلَانَةً تَقُومُ اللَّيْلَ وَتَصُومُ النَّهَارَ وَتَفْعَلُ وَتَصَّدَّقُ وَتُؤْذِي جِيرَانَهَا بِلِسَانِهَا؟ فَقَالَ رَسُولُ اللهِ ﷺ: لَا خَيْرَ فِيهَا هِيَ مِنْ أَهْلِ النَّارِ.
„«O, Trimis al lui Allah, cutare femeie se roagă noaptea, postește ziua, face fapte bune și dă milostenie, dar își rănește vecinii cu limba?» Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a răspuns: «Nu este bine în ea. Ea este dintre oamenii Focului.»”6
Abū Hurayrah; al-Adab al-mufrad
امرأة صوَّامة قوَّامة منفقة وتتصدق صدقاتٍ كثيرة!! قال: «لا خير فيها هي من أهل النار»؛ لأنها تؤذي جيرانها بلسانها.
O femeie care postește mult, se roagă mult noaptea, cheltuiește și dă multe milostenii! El a spus: „Nu este bine în ea. Ea este dintre oamenii Focului”, fiindcă își rănește vecinii cu limba.
قالوا: وَفُلَانَةٌ تُصَلِّي الْمَكْتُوبَةَ وَتَصَّدَّقُ بِأَثْوَارٍ ـ أي بشيءٍ زهيد ـ وَلَا تُؤْذِي أَحَدًا؟ فَقَالَ رَسُولُ اللهِ ﷺ: هِيَ مِنْ أَهْلِ الْجَنَّةِ.
Ei au spus: „Iar cutare femeie împlinește rugăciunile obligatorii și dă drept milostenie bucăți de brânză” — adică un lucru de mică valoare — „și nu face rău nimănui?” Trimisul lui Allah, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a răspuns: „Ea este dintre oamenii Paradisului.”
Continuarea relatării din al-Adab al-mufrad
وأذى الجار عقوبته أشد وإثمه أكبر؛ لأن إضافةً إلى ما في الأذى نفسه من عقوبة، زاد الإثم لما في ذلكم من تعدٍّ على حق الجار.
Vătămarea vecinului atrage o pedeapsă mai aspră și un păcat mai mare: pe lângă pedeapsa pentru vătămarea în sine, păcatul sporește prin încălcarea dreptului vecinului.
ولنتأمل في هذا المقام ما ثبت في المسند وغيره عن المقداد ابن الأسود رضي الله عنه أنَّ النبي ﷺ قال:
Să medităm aici la ceea ce s-a transmis autentic în Musnad și în alte culegeri, de la al-Miqdād ibn al-Aswad — Allah să fie mulțumit de el —, anume că Profetul, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, a spus:
لَأَنْ يَسْرِقَ الرَّجُلُ مِنْ عَشْرَةِ أَبْيَاتٍ أَيْسَرُ عَلَيْهِ مِنْ أَنْ يَسْرِقَ مِنْ بَيْتِ جَارِهِ.
„Pentru un om, să fure din zece case este mai puțin grav decât să fure din casa vecinului său.”7
Al-Miqdād ibn al-Aswad; Musnad Aḥmad
وهذا فيه التنبيه إلى أن التعرض للجار بأي نوعٍ من الأذى عقوبته أعظم وإثمه أكبر؛ لما فيه من خَرْقٍ واعتداءٍ على جارٍ له حق عليه، بل إن الواجب على الجار مع جاره أن يحوطه بأخلاقه وتعاملاته، وأن يحرص على معاونته ومساعدته، وأن يحرص على الدفاع عنه والذب عنه، إلى غير ذلكم من المعاني العظيمة والآداب الكريمة، فإن لم يتمكن من شيء من ذلك فلا أقلَّ من أن يكفَّ أذاه فلا يصل إلى جاره شيء من الأذى.
Aceste cuvinte atrag atenția că orice vătămare adusă vecinului atrage o pedeapsă mai mare și un păcat mai greu, fiindcă înseamnă încălcare și agresiune împotriva unui vecin care are un drept asupra lui. Dimpotrivă, îndatorirea omului față de vecinul său este să-l ocrotească prin caracterul și purtarea sa, să se străduiască să-l sprijine și să-l ajute, să-l apere și să îndepărteze răul de la el, precum și alte asemenea lucruri însemnate și maniere nobile. Dacă nu poate face nimic din toate acestea, măcar să-și oprească răul, astfel încât nicio vătămare din partea lui să nu ajungă la vecin.
إنَّ هذه الآداب العظيمة والأخلاق المباركة التي دعا إليها الإسلام تدل دلالةً ظاهرة بيِّنة على كمال هذه الشريعة وعظمتها، ومن يتأمل هذه الحقوق بهذه الدقة وبهذا البيان البيِّن في هذه الأحاديث المأثورات عن النبي ﷺ يدرك كمال هذه الشريعة وشمولها، فأين قوانين الناس وأين وضعياتهم من مثل هذه الآداب الرفيعة والأخلاق العالية!!
Aceste maniere mărețe și însușiri binecuvântate la care cheamă islamul arată limpede desăvârșirea și măreția acestei Legi. Cine meditează la aceste drepturi, înfățișate cu atâta precizie și limpezime în hadithurile transmise de la Profet, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa, înțelege desăvârșirea și cuprinderea acestei Legi. Unde se află legile și rânduielile oamenilor față de asemenea maniere înalte și însușiri nobile!
ومما يتأكد في هذا المقام العظيم ـ مقام حقوق الجار ورعايتها والوفاء بها والعناية بالبعد عن الإتيان بما يناقضها أو يصادمها ـ أن يحرص المسلم على تربية أبنائه وتنشئة أولاده على رعاية حقوق جيرانه والوفاء بها، وأن يؤكد تمام التأكيد على البعد عن أذى الجيران، فكم هم من يشتكون من أبناء جيرانهم من أنواعٍ من الأذى وأنواعٍ من التعديات وأنواعٍ من التجاوزات مما يكون سببًا لقلق جيرانهم وضجَر من حولهم من السكان.
În această chestiune măreață — drepturile vecinului, grija pentru ele, împlinirea lor și ferirea de tot ceea ce le contrazice ori le încalcă — este deosebit de necesar ca musulmanul să-și crească și să-și educe copiii în respectarea și împlinirea drepturilor vecinilor. Să stăruie cu toată tăria asupra feririi de a le face rău. Câți oameni nu se plâng de copiii vecinilor lor, de felurite vătămări, agresiuni și încălcări care îi neliniștesc pe vecini și îi supără pe locuitorii din jur!
فينبغي على الأب وكذلكم على الأم أن يحرصوا على غرس هذه المعاني العظيمة والآداب الكريمة والمعاملات الرفيعة في نفوس الأبناء وينشِّئوا فيهم في الوقت نفسه أن يقوموا بذلكم طاعةً لله وطلبًا لثوابه وخوفًا من عقابه:
Tatăl și mama trebuie, așadar, să se străduiască să sădească în sufletele copiilor aceste înțelesuri mărețe, maniere nobile și relații înalte. În același timp, să-i crească astfel încât să le împlinească din ascultare față de Allah, căutând răsplata Sa și temându-se de pedeapsa Sa:
يَـٰبُنَىَّ إِنَّهَآ إِن تَكُ مِثْقَالَ حَبَّةٍ مِّنْ خَرْدَلٍ فَتَكُن فِى صَخْرَةٍ أَوْ فِى ٱلسَّمَـٰوَٰتِ أَوْ فِى ٱلْأَرْضِ يَأْتِ بِهَا ٱللَّهُ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ لَطِيفٌ خَبِيرٌ
„O, fiul meu! Chiar dacă ar fi cât greutatea unui grăunte de muștar și s-ar afla într-o stâncă, în ceruri sau în pământ, Allah îl va aduce. Allah este Cunoscător al celor mai ascunse lucruri, Bineștiutor.”
Coran, Luqmān 31:16
نسأل الله عزَّ وجل أن يوفقنا أجمعين للتأدُّب بآداب الإسلام، وأن يوفقنا أجمعين للقيام بالحقوق العظيمة التي أوجبها الله تبارك وتعالى علينا وأمرنا بها، وأن يشرح صدورنا أجمعين للخير، وأن يهدينا إليه صراطًا مستقيما.
Îl rugăm pe Allah, Preaputernicul și Mărețul, să ne ajute pe toți să ne însușim manierele islamului și să împlinim marile drepturi pe care Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, ni le-a impus și ni le-a poruncit. Să ne deschidă tuturor inimile spre bine și să ne călăuzească spre El pe o cale dreaptă.
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī, nr. 6015, și Muslim, nr. 2625.
أخرجه البخاري (رقم/٦٠١٥)؛ ومسلم (رقم/٢٦٢٥).
Relatat de al-Bukhārī, nr. 6019, de la Abū Shurayḥ al-ʿAdawī, și de Muslim, nr. 47, de la Abū Hurayrah.
أخرجه البخاري (رقم/٦٠١٩) عن أبي شريح العدوي؛ ومسلم (رقم/٤٧) عن أبي هريرة.
Relatat de Muslim, nr. 47, de la Abū Hurayrah, și nr. 48, de la Abū Shurayḥ al-Khuzāʿī.
أخرجه مسلم (رقم/٤٧) عن أبي هريرة؛ و(رقم/٤٨) عن أبي شريح الخزاعي.
Al-Bukhārī, nr. 6016.
(رقم/٦٠١٦).
Aḥmad, nr. 27162; declarat autentic de al-Albānī — Allah să aibă milă de el — în Ṣaḥīḥ at-Targhīb, nr. 2551.
(رقم/٢٧١٦٢) وصححه الألباني رحمه الله في «صحيح الترغيب» (رقم/٢٥٥١).
Al-Adab al-mufrad, nr. 119; declarat autentic de al-Albānī în Ṣaḥīḥ al-Adab al-mufrad, nr. 119/88, și în aṣ-Ṣaḥīḥah, nr. 190.
(رقم/١١٩)، وصححه الألباني في «صحيح الأدب المفرد» (رقم/١١٩/٨٨)، و«الصحيحة» (رقم/١٩٠).
Aḥmad, nr. 23854; declarat autentic de al-Albānī în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ, nr. 5043.
(رقم/٢٣٨٥٤)، وصححه الألباني في «صحيح الجامع» (رقم/٥٠٤٣).