Coranul — cea mai bună pomenire

بسم الله الرحمن الرحيم

Cel mai bun lucru prin care se cuvine ca robul să Îl pomenească pe Allah este Cuvântul Său, Binecuvântat și Preaînalt. El este cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai adevărată și cea mai folositoare vorbire. Este revelația și pogorârea lui Allah, de care neadevărul nu se apropie nici dinaintea sa, nici din urma sa. Este cea mai bună Carte pe care Allah, Binecuvântat și Preaînalt, a pogorât-o asupra celui mai bun trimis, asupra robului Său, a alesului Său și a celui mai bun dintre făpturile Sale: Muḥammad ibn ʿAbd Allāh ﷺ.

Allah, Preaînaltul, spune, arătând noblețea și meritul acestui Coran nobil:

„Ei nu vin la tine cu vreo pildă fără ca Noi să îți aducem adevărul și cea mai bună lămurire.”

Ibn Kathīr, Allah să aibă milă de el, a spus:

„În aceasta se află o mare cinstire a Trimisului, binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa: îngerul îi aducea Coranul dimineața și seara, în călătorie și acasă. De fiecare dată când îngerul îi aducea Coranul, era ca pogorârea uneia dintre Cărțile de dinaintea sa. Această treaptă este, așadar, mai înaltă, mai măreață și mai însemnată decât cea a tuturor fraților săi dintre profeți, binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lor, a tuturor. Coranul este cea mai nobilă Carte pogorâtă de Allah, iar Muḥammad ﷺ este cel mai măreț profet pe care Allah l-a trimis.”¹

Meritul nobilului Coran, noblețea lui, înalta sa valoare și treapta sa sunt lucruri care nu le sunt ascunse musulmanilor. El este Cartea lui Allah, Stăpânul lumilor, și Cuvântul Creatorului tuturor făpturilor. În el se află vestea celor de dinaintea noastră, vestea celor de după noi și judecata dintre noi. El este cuvântul hotărâtor, nu o glumă. Pe tiranul care îl părăsește Allah îl zdrobește, iar pe cel care caută călăuzirea în altceva Allah îl rătăcește. El este funia cea trainică a lui Allah, pomenirea plină de înțelepciune și calea cea dreaptă. Poftele nu îl abat și limbile nu se încurcă prin el. Învățații nu se satură de el, nu își pierde prospețimea prin repetare, iar minunile sale nu se sfârșesc. Cine vorbește potrivit lui spune adevărul; cine lucrează potrivit lui este răsplătit; cine judecă potrivit lui este drept; iar cine cheamă la el este călăuzit către o cale dreaptă. El este lucrul cel mai măreț și mai de seamă prin care omul se apropie de Allah, Cel Slăvit și Preaînalt.

Furwah ibn Nawfal, Allah să aibă milă de el, a relatat: „Khabbāb ibn al-Aratt m-a luat de mână și mi-a spus: «Apropie-te de Allah, tinere, cu tot ce poți! Să știi că nu te vei apropia de Allah prin nimic mai iubit de El decât Cuvântul Său.»”²

Valoarea și meritul Coranului sunt pe măsura Celui al Cărui Cuvânt este. Coranul este Cuvântul lui Allah și unul dintre atributele Sale. Așa cum Allah, Binecuvântat și Preaînalt, nu are pe nimeni asemenea și nimic nu Îi seamănă în Numele și atributele Sale, tot astfel nu are pe nimeni asemenea și nimic nu Îi seamănă în Cuvântul Său. Lui Îi aparține desăvârșirea deplină în Ființa Sa, în Numele și atributele Sale. Nimic dintre făpturile Sale nu Îi seamănă și El, Binecuvântat și Preaînalt, nu seamănă cu nimic dintre făpturile Sale. Preaînalt este El și mai presus de orice asemănare și egal:

„Nimic nu este asemenea Lui, iar El este Cel Care Aude, Cel Care Vede.”

Deosebirea dintre Cuvântul lui Allah și vorbirea făpturilor este asemenea deosebirii dintre Creator și făpturi.

Abū ʿAbd al-Raḥmān al-Sulamī, Allah să aibă milă de el, a spus: „Superioritatea Coranului față de orice altă vorbire este asemenea superiorității Domnului față de făpturile Sale, fiindcă el este de la El.”³

Această formulare a fost relatată și ca fiind atribuită Profetului ﷺ, însă atribuirea ei nu este statornicită, așa cum a arătat imamul al-Bukhārī, Allah să aibă milă de el, în cartea sa Khalq afʿāl al-ʿibād⁴, precum și alți imami ai învățăturii. Înțelesul ei este însă adevărat, fără nicio îndoială. Nu încape îndoială în privința frumuseții, puterii, justeței și frumuseții înțelesului ei. Învățații au adus numeroase texte ca mărturie pentru corectitudinea acestui înțeles. Mai mult, imamul al-Bukhārī, Allah să aibă milă de el, l-a folosit drept titlu pentru unul dintre capitolele Cărții virtuților Coranului din Ṣaḥīḥ-ul său. În al șaptesprezecelea capitol al ei a spus: „Capitol despre superioritatea Coranului față de orice altă vorbire.” În acest capitol a adus două hadithuri mărețe.

**Primul** este hadithul lui Abū Mūsā al-Ashʿarī, Allah să fie mulțumit de el, care a relatat că Profetul ﷺ a spus:

„Credinciosul care citește Coranul este asemenea unui fruct de chitră: gustul său este bun și mireasma sa este plăcută.

Credinciosul care nu citește Coranul este asemenea unei curmale: gustul său este bun, dar nu are mireasmă.

Ipocritul care citește Coranul este asemenea busuiocului: mireasma sa este plăcută, dar gustul său este amar.

Iar ipocritul care nu citește Coranul este asemenea coloquintei: gustul său este amar și nu are mireasmă.”⁵

Ibn Kathīr, Allah să aibă milă de el, a spus în cartea sa Faḍāʾil al-Qurʾān, care cuprinde o explicare scurtă și de mare folos a Cărții virtuților Coranului din Ṣaḥīḥ al-Bukhārī:

„Legătura dintre acest hadith și titlul capitolului este aceea că mireasma plăcută apare odată cu Coranul și lipsește atunci când el lipsește. Aceasta arată superioritatea lui față de orice altă vorbire, rostită fie de un om drept, fie de un păcătos.”⁶

**Al doilea hadith** este cel relatat de Ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de amândoi, de la Profet ﷺ, care a spus:

„Durata voastră, în comparație cu durata comunităților de dinaintea voastră, este asemenea răstimpului dintre rugăciunea de după-amiază și apusul soarelui.

Pilda voastră, a evreilor și a creștinilor este asemenea unui om care a tocmit lucrători și a spus: «Cine lucrează pentru mine până la amiază, pentru câte un qīrāṭ?» Au lucrat evreii.

Apoi a spus: «Cine lucrează pentru mine de la amiază până la rugăciunea de după-amiază?» Au lucrat creștinii. Apoi voi lucrați de la rugăciunea de după-amiază până la apus, pentru câte doi qīrāṭ.

Ei au spus: «Noi am lucrat mai mult și am primit mai puțin!» El a spus: «V-am nedreptățit cu ceva din dreptul vostru?» Au răspuns: «Nu.» El a spus: «Acesta este harul meu, pe care îl dăruiesc cui voiesc.»”⁷

Ibn Kathīr, Allah să aibă milă de el, a spus:

„Legătura acestui hadith cu titlul capitolului este aceea că această comunitate, deși are o durată scurtă, a întrecut comunitățile trecute, cu toate că ele au avut o durată lungă, așa cum a spus Allah, Preaînaltul:

«Voi sunteți cea mai bună comunitate adusă la iveală pentru oameni.»

În Musnad și în culegerile Sunan, Bahz ibn Ḥakīm a relatat de la tatăl său, de la bunicul său, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

«Voi întregiți numărul de șaptezeci de comunități; voi sunteți cea mai bună dintre ele și cea mai cinstită înaintea lui Allah.»⁸

Ei au dobândit aceasta numai prin binecuvântarea acestei Cărți mărețe: Coranul, căruia Allah i-a dat întâietate față de orice altă Carte pe care a pogorât-o. L-a făcut păzitor asupra lor, abrogator al lor și încheietor al lor. Toate Cărțile de dinainte au fost pogorâte pe pământ într-o singură dată, pe când acest Coran a fost pogorât treptat, potrivit întâmplărilor, datorită deosebitei griji pentru el și pentru cel asupra căruia a fost pogorât. Fiecare pogorâre a lui era asemenea pogorârii uneia dintre Cărțile de dinainte.

Cele mai însemnate dintre comunitățile de dinainte au fost evreii și creștinii. Pe evrei Allah i-a pus să lucreze din vremea lui Mūsā până în vremea lui ʿĪsā, pacea fie asupra amândurora, iar pe creștini, de atunci până la trimiterea lui Muḥammad ﷺ. Apoi a pus comunitatea sa să lucreze până la venirea Ceasului, care se aseamănă cu sfârșitul zilei. Celor de dinainte le-a dat câte un qīrāṭ, iar acestora le-a dat câte doi qīrāṭ, dublul a ceea ce le-a dat acelora. Ei au spus: «Doamne, de ce noi am lucrat mai mult și am primit o răsplată mai mică?» El a spus: «V-am nedreptățit cu ceva din răsplata voastră?» Au răspuns: «Nu.» El a spus: «Acesta este harul Meu» — adică harul pe care l-am adăugat peste ceea ce v-am dat vouă, pe care îl dăruiesc cui voiesc —, așa cum a spus Allah, Preaînaltul:

«O, voi cei care credeți! Temeți-vă de Allah și credeți în Trimisul Său! El vă va dărui două părți din îndurarea Sa, vă va da o lumină cu care să mergeți și vă va ierta. Allah este Iertător, Milostiv.

Pentru ca oamenii Cărții să știe că nu pot dispune de nimic din harul lui Allah și că harul se află în Mâna lui Allah: El îl dăruiește cui voiește. Allah este Stăpânul harului nemărginit.»”⁹

Avem datoria să cinstim nobilul Coran, care este izvorul demnității noastre și calea fericirii noastre, să îi păstrăm locul și treapta, să îl prețuim așa cum se cuvine [și să lucrăm potrivit lui].

Ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Cine vrea să știe dacă Îl iubește pe Allah să se cerceteze în raport cu Coranul. Dacă iubește Coranul, atunci Îl iubește pe Allah, căci Coranul este Cuvântul lui Allah.”

Tot el, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Coranul este Cuvântul lui Allah. Cine respinge ceva din el Îl respinge, de fapt, pe Allah.”

Relatările cu acest înțeles sunt numeroase. Îl rugăm pe Allah, Cel Generos, să ne umple inimile cu iubire pentru Coran, cu cinstirea și respectul pentru el [și cu lucrarea potrivit lui] și să ne facă dintre oamenii Coranului, care sunt oamenii lui Allah și aleșii Săi.