Cine sunt apropiații lui Allah?

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Cu adevărat, toată lauda Îi aparține lui Allah. Îl lăudăm, Îi cerem ajutorul și iertarea și ne căim înaintea Lui. Căutăm adăpost la Allah de răul sufletelor noastre și de faptele noastre rele. Pe cel pe care Allah îl călăuzește nimeni nu îl poate rătăci, iar pe cel pe care El îl lasă în rătăcire nimeni nu îl poate călăuzi. Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, Care nu are niciun asociat. Mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său, alesul Său, prietenul Său apropiat, cel căruia i-a încredințat revelația Sa și cel care a transmis oamenilor Legea Sa. Nu a lăsat niciun bine fără să îndrume comunitatea către el și niciun rău fără să o avertizeze împotriva lui. A transmis mesajul în chip limpede și s-a străduit pe calea lui Allah așa cum se cuvine, până când i-a venit moartea. Binecuvântările și pacea lui Allah să fie asupra lui, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi!

În continuare, Allah, Binecuvântat și Preaînalt, spune:

Cu adevărat, apropiații lui Allah nu vor avea nicio teamă și nu se vor întrista: cei care au crezut și au fost evlavioși.

Aici este o întrebare al cărei răspuns se cuvine să îl cunoască orice credincios și pentru care se cuvine să își disciplineze sufletul, împlinind mijloacele necesare: cine sunt apropiații lui Allah, cei care nu vor avea nicio teamă și nu se vor întrista? Răspunsul se află în versetul amintit, în cuvintele Celui Preaînalt:

Cei care au crezut și au fost evlavioși.

Așadar, cine este credincios și evlavios este un apropiat al lui Allah. Apropierea de Allah înseamnă credință și evlavie. Când credința și evlavia sunt pomenite împreună în același text, prin credință se înțelege împlinirea actelor de ascultare, iar prin evlavie, părăsirea celor oprite. Apropiații adevărați și sinceri ai lui Allah sunt, prin urmare, cei care împlinesc ceea ce este poruncit și se feresc de ceea ce este oprit și interzis.

Poruncile lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt, cuprind obligații și fapte recomandate, iar opreliștile Sale cuprind fapte interzise și fapte dezaprobate. Apropiații lui Allah împlinesc cerințele apropierii de El: înfăptuiesc ceea ce este poruncit și se feresc de ceea ce este oprit.

Cele două trepte ale apropierii de Allah

Cel care împlinește poruncile limitându-se la faptele obligatorii și se ferește de cele oprite limitându-se la lucrurile interzise se află, în apropierea de Allah, pe treapta celor cumpătați.

Cât despre cel al cărui rang se înalță și care, pe lângă obligații, se îngrijește și de faptele recomandate și, pe lângă cele interzise, se ferește și de cele dezaprobate, acesta se află, în apropierea de Allah, pe treapta celor care îi întrec pe ceilalți în fapte bune. Aceasta este cea mai înaltă treaptă și cel mai înalt rang.

Trebuie, așadar, să știm că apropierea de Allah are două trepte: treapta celor cumpătați și treapta celor aduși aproape. Cei aflați pe oricare dintre aceste două trepte vor intra în Rai în Ziua Învierii fără socoteală și fără pedeapsă. Aceste două trepte înalte sunt lămurite într-un hadith relatat de imamul al-Bukhārī în Ṣaḥīḥ-ul său,¹ de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el. Învățații îl cunosc sub numele de „hadithul despre apropiatul lui Allah”, pentru că el lămurește pe deplin cine sunt apropiații lui Allah, care este treapta lor și care sunt răsplata și plata lor. Este un hadith qudsī măreț, în care Profetul ﷺ spune că Allah a spus:

„Cine se arată dușman unui apropiat al Meu, aceluia i-am vestit război. Robul Meu nu se apropie de Mine prin ceva care să Îmi fie mai drag decât ceea ce i-am impus ca obligație. Robul Meu continuă să se apropie de Mine prin fapte de adorare de bunăvoie, până când îl iubesc. Când îl iubesc, sunt auzul său cu care aude, văzul său cu care vede, mâna sa cu care apucă și piciorul său cu care merge. Dacă Îmi cere, cu siguranță îi voi da, iar dacă Îmi cere ocrotire, cu siguranță îl voi ocroti.”

În acest hadith qudsī, Allah, slăvit fie El, i-a amintit pe cei apropiați de El și a arătat că ei sunt pe două trepte:

Prima treaptă: împlinirea obligațiilor

Prima treaptă se află în cuvintele Sale: „Robul Meu nu se apropie de Mine prin ceva care să Îmi fie mai drag decât ceea ce i-am impus ca obligație.” Allah, Cel Măreț și Preaînalt, le-a impus robilor împlinirea obligațiilor și părăsirea celor interzise. Cel pe care Allah îl ajută și îl călăuzește, astfel încât împlinește ceea ce i s-a impus și părăsește ceea ce Allah i-a interzis, este unul dintre apropiații lui Allah și face parte dintre robii Săi cumpătați.

**Cel cumpătat** este cel care împlinește ceea ce este obligatoriu și se ferește de ceea ce este interzis.

A doua treaptă: întrecerea în fapte bune

A doua treaptă, mai înaltă și mai aleasă, este treapta celor care îi întrec pe ceilalți în fapte bune. Allah o lămurește prin cuvintele Sale: „Robul Meu continuă să se apropie de Mine prin fapte de adorare de bunăvoie — adică pe lângă obligații —, până când îl iubesc.” Cel care îi întrece pe ceilalți în fapte bune și robul care se apropie de Allah, după ce păzește obligațiile și se îngrijește de ele, se întrece în înfăptuirea actelor de adorare de bunăvoie și a faptelor recomandate, pentru a dobândi trepte înalte și ranguri alese. El a spus:

„Până când îl iubesc. Când îl iubesc, sunt auzul său cu care aude, văzul său cu care vede, mâna sa cu care apucă și piciorul său cu care merge. Dacă Îmi cere, cu siguranță îi voi da, iar dacă Îmi cere ocrotire, cu siguranță îl voi ocroti.”

Adică ruga lui este primită și Stăpânul lumilor nu i-o respinge.

Cel care rămâne în urma acestor două trepte, fără ca lipsa sa să ajungă la necredința în Allah, este un musulman care își nedreptățește propriul suflet. El se expune pedepsei lui Allah în Ziua Învierii. Însă, dacă este pedepsit, pedeapsa sa este pentru curățire și purificare, iar apoi va ajunge în Grădinile Raiului. Cei cumpătați și cei care îi întrec pe ceilalți în fapte bune vor intra în Rai de la început, fără socoteală și fără pedeapsă. Allah a adunat aceste trei categorii în cuvintele Sale:

Apoi am dat Cartea drept moștenire acelora dintre robii Noștri pe care i-am ales. Unii dintre ei își nedreptățesc propriile suflete, alții sunt cumpătați, iar alții îi întrec pe ceilalți în fapte bune, cu îngăduința lui Allah. Acesta este marele har. Ei vor intra în Grădinile Edenului, în care vor fi împodobiți cu brățări de aur și cu mărgăritare, iar veșmintele lor vor fi din mătase.

Cuvintele Celui Preaînalt:

Ei vor intra în Grădinile Edenului.

Prin sensul lor general, aceste cuvinte îi cuprind atât pe cel care își nedreptățește sufletul, cât și pe cel cumpătat și pe cel care îi întrece pe ceilalți în fapte bune. Însă cel cumpătat și cel care îi întrece pe ceilalți în fapte bune vor intra în Rai fără socoteală și fără pedeapsă. Cât despre cel care își nedreptățește sufletul prin păcate și fapte care îl duc la pieire, dar care nu ajung la necredința în Allah, în cele din urmă va ajunge în Rai. Înainte de aceasta însă, el poate trece printr-o perioadă de curățire și purificare. Intrarea lui în Foc este pentru curățire, nu pentru a rămâne acolo veșnic.

Cunoașterea acestor adevăruri ale credinței și înțelegerea lor îl îndeamnă pe credincios să fie activ și dornic să urce, năzuind la ranguri alese și trepte înalte. De la Domnul nostru, în mâna Căruia se află cârmuirea tuturor lucrurilor și de la Care vine reușita, Unicul, fără niciun asociat, nădăjduim să ne îndrepte pe toți către bine, să ne îndrepte toate treburile, să ne călăuzească spre El pe o cale dreaptă și să nu ne lase în seama sufletelor noastre nici cât ai clipi.

Apropierea de Allah nu se pretinde

În această privință, omul să se ferească să își laude curăția sufletului, căci Allah spune:

Nu vă lăudați, așadar, curăția voastră! El știe cel mai bine cine este evlavios.

Apropierea de Allah nu este un lucru pe care cineva și-l pretinde, înșelând oamenii pentru a le lua pe nedrept averile, înălțându-se prin aceasta deasupra robilor lui Allah sau căutând o faimă închipuită și un renume gol.

Apropierea de Allah este un lucru între credincios și Allah, Cel Măreț și Preaînalt. Credinciosul se străduiește împotriva propriului suflet pentru a o împlini, nădăjduind la harul și la darurile lui Allah. De aceea, adevăratul și sincerul apropiat al lui Allah nu își pretinde acest rang. El continuă să se vadă pe sine ca fiind plin de lipsuri, păcătos și nepăsător. Allah a spus, descriindu-i pe robii Săi a căror credință este deplină:

Și cei care dau ceea ce dau, iar inimile le sunt pline de teamă, fiindcă se vor întoarce la Domnul lor.

Adică ei împlinesc actele de ascultare pe care le împlinesc, însă inimile lor se tem ca faptele să nu le fie primite.

Abū al-Dardāʾ, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Să fiu sigur că Allah a primit de la mine o singură rugăciune îmi este mai drag decât lumea și tot ce se află în ea.”²

Al-Ḥasan al-Baṣrī, Allah să aibă milă de el, a spus: „Credinciosul îmbină buna făptuire cu teama, iar fățarnicul îmbină răul cu sentimentul de siguranță.”³

ʿAbd Allāh ibn Abī Mulaykah, Allah să aibă milă de el, a spus: „Am întâlnit mai mult de treizeci de companioni; fiecare se temea de fățărnicie pentru sine.”⁴

O, Allah, îndreaptă-ne toate treburile și nu ne lăsa în seama sufletelor noastre nici cât ai clipi! Călăuzește-ne și dă-ne reușită să împlinim credința în chip adevărat și sincer, nu prin pretenții și închipuiri! O, Allah, călăuzește-ne spre Tine pe o cale dreaptă și nu ne lăsa în seama sufletelor noastre nici cât ai clipi!

Binecuvântările și pacea lui Allah să fie asupra întâistătătorului apropiaților Săi și celui mai ales dintre cei evlavioși, Muḥammad ibn ʿAbd Allāh, precum și asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi!

www.al-badr.net