Cauzele biruinței credincioșilor prin ajutorul lui Allah

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.

Lauda I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor, iar buna încheiere este a celor evlavioși. Binecuvântarea și pacea fie asupra robului și Trimisului Său, cel ales din creația Sa și cel însărcinat cu revelația Sa, Profetul, imamul și căpetenia noastră Muḥammad ibn ʿAbd Allāh, precum și asupra familiei sale, a companionilor săi și a celor care merg pe calea sa și urmează călăuzirea sa până în Ziua Judecății.¹

Așadar, Îi mulțumesc lui Allah Preaputernicul pentru binefacerea acestei întâlniri cu frați întru Allah, în cel mai nobil loc de pe pământ, Mecca cea onorată, pentru a ne îndemna unii pe alții la adevăr, a ne întrajutora în bine și evlavie și a lămuri cauzele biruinței musulmanilor asupra dușmanilor lor, precum și contrariul acestora. Îi cer lui Allah Cel Măreț să facă această întâlnire binecuvântată, să ne îndrepte tuturor inimile și faptele, să sprijine religia Sa, să înalțe Cuvântul Său și să-i îndrepte pe toți conducătorii musulmanilor. Să le dăruiască înțelegerea religiei și să-i călăuzească spre judecarea robilor Săi după Legea Sa. Îi mai cer Preaslăvitului să-i călăuzească pe conducătorii noștri din această țară spre tot binele, să-i ajute în tot ceea ce aduce îndreptare oamenilor și țării, să le dea sfetnici buni, să sprijine prin ei adevărul, să înfrângă prin ei falsul și să-i facă dintre cei care călăuzesc și sunt călăuziți. El este Cel mai bun Căruia I se poate cere.

Le mulțumesc apoi fraților care se îngrijesc de acest club, în frunte cu distinsul frate, dr. Rāshid ibn Rājiḥ, rectorul Universității Umm al-Qurā și președintele clubului, pentru invitația la această întâlnire. Îi cer lui Allah să-i binecuvânteze pe toți, să ne îndrepte starea tuturor și să ne facă dintre cei care cheamă la călăuzire și sprijină adevărul. El este Cel care aude și este Aproape.

Frați întru Allah! Distinsul dr. Rāshid, Allah să-l ocrotească, a spus în introducere că sunt președintele Consiliului Marilor Învățați. Doresc să îndrept această afirmație: președinția consiliului se află în grija a cinci dintre membrii cei mai în vârstă și se rotește între ei. Fiecăruia îi vine rândul o dată la cinci ani, iar eu sunt unul dintre ei. Nu sunt președintele consiliului, ci unul dintre președinții săi.

Ce înseamnă sprijinirea religiei lui Allah

În ceea ce privește subiectul prelegerii, „Cauzele biruinței credincioșilor prin ajutorul lui Allah”, Allah Cel Măreț a rânduit cauze ale biruinței și cauze ale lipsei de sprijin. Credincioșii au datoria, în jihadul lor și în toate celelalte treburi, să ia mijloacele biruinței și să țină de ele pretutindeni: în moschee, acasă, pe drum, în întâlnirea cu dușmanii și în orice împrejurare. Ei trebuie să împlinească porunca lui Allah, să fie sinceri față de Allah și față de robii Săi și să se ferească de păcate, care se numără printre cauzele lipsei de sprijin. Între păcate se află și neglijarea mijloacelor biruinței: mijloacele materiale pe care Allah le-a făcut necesare.

Așa cum mijloacele religioase sunt necesare, și cele materiale sunt necesare. Neglijarea oricăreia dintre aceste două categorii este o cauză a lipsei de sprijin. Allah Cel Măreț, Cel mai adevărat în cuvânt, spune în Cartea Sa cea măreață:

O, voi care credeți! Dacă Îl sprijiniți pe Allah, El vă va sprijini și vă va întări pașii.

Acest verset măreț li se adresează tuturor credincioșilor. Preaslăvitul a arătat că, dacă Îl sprijină pe Allah, Allah Preaînaltul îi sprijină. Sprijinirea lui Allah de către credincioși înseamnă urmarea Legii Sale, sprijinirea religiei Sale și împlinirea dreptului Său. Preaslăvitul nu are nevoie de robii Săi; ei sunt cei care au nevoie de El, după cum a spus Preaputernicul:

O, oameni! Voi sunteți cei care aveți nevoie de Allah, iar Allah este Cel fără de nevoie, Cel Vrednic de laudă. Dacă voiește, vă face să dispăreți și aduce o creație nouă. Iar aceasta nu este greu pentru Allah.

Toți oamenii și djinnii, regii și oamenii de rând, au nevoie de Domnul lor. Toți au nevoie de Allah, iar Allah Preaslăvitul este Cel fără de nevoie, Cel Vrednic de laudă. A-L sprijini înseamnă a sprijini Legea Sa și religia Sa; aceasta înseamnă sprijinirea Lui: sprijinirea a ceea ce a trimis prin Trimisul Său și a pogorât în Cartea Sa cea nobilă. Dacă musulmanii sprijină religia Sa, împlinesc dreptul Său și îi sprijină pe cei apropiați Lui, Allah le dă biruință asupra dușmanului lor, le ușurează treburile și le dă o bună încheiere, după cuvintele Preaînaltului:

Așadar, rabdă! Buna încheiere este a celor evlavioși.

Preaslăvitul a mai spus:

Dacă aveți răbdare și evlavie, viclenia lor nu vă va dăuna cu nimic. Allah cuprinde tot ceea ce fac ei.

Răbdarea și evlavia se împlinesc prin sprijinirea lui Allah, prin statornicia în religia Sa și prin îndemnul reciproc la aceasta, în ascuns și pe față, în greutăți și în bunăstare, în vremea jihadului, înainte și după el și în toate împrejurările.

Atunci când Preaslăvitul a avertizat să nu fie luați drept apropiați de încredere alții decât credincioșii, El a spus:

O, voi care credeți! Nu vă luați apropiați de încredere din afara voastră. Ei nu precupețesc nimic pentru a vă aduce stricăciune și doresc să suferiți. Ura li s-a arătat prin gurile lor, iar ceea ce ascund piepturile lor este mai mare. V-am lămurit semnele, dacă pricepeți.

La încheierea acestor versete, Preaslăvitul a arătat că, dacă au răbdare și evlavie, dușmanii nu le vor dăuna. El a spus:

Dacă aveți răbdare și evlavie, viclenia lor nu vă va dăuna cu nimic. Allah cuprinde tot ceea ce fac ei.

Într-un alt verset, Cel Măreț spune:

Iar dacă aveți răbdare și evlavie, aceasta face parte din lucrurile care cer hotărâre.

În altul:

Cel care are evlavie și răbdare — Allah nu lasă să se piardă răsplata celor care fac bine.

Preaslăvitul spune:

Și aveți răbdare! Allah este cu cei răbdători.

Sprijinirea lui Allah Cel Măreț se face prin urmarea Legii Sale și prin răbdarea în aceasta, după cuvintele Preaînaltului:

O, voi care credeți! Dacă Îl sprijiniți pe Allah, El vă va sprijini și vă va întări pașii.

Aceasta este asemenea cuvintelor sale ﷺ către Ibn ʿAbbās: „Păzește-L pe Allah și El te va păzi! Păzește-L pe Allah și Îl vei găsi înaintea ta!” Celui care Îl păzește pe Allah prin păzirea religiei Sale, prin statornicia în ea, prin îndemnul reciproc la împlinirea dreptului Său și prin răbdarea în aceasta, Allah îi dă sprijin și ajutor împotriva dușmanului său și îl păzește de uneltirile lui. Preaputernicul a spus:

Era un drept asumat de Noi să-i sprijinim pe credincioși.

Credincioșii sunt cei care rămân statornici în religia lui Allah, păzesc dreptul Său și se îndepărtează de opreliștile Sale, după cum Preaînaltul a spus:

Cu adevărat, cei apropiați lui Allah nu vor avea teamă și nu se vor întrista: cei care au crezut și au avut evlavie.

Credincioșii sunt cei evlavioși, cei apropiați lui Allah și cei care sprijină religia Sa. Allah le dă sprijin, îi ocrotește de uneltirile dușmanilor lor și le dă buna încheiere. Preaslăvitul spune în Cartea Sa cea nobilă:

Allah îl va sprijini negreșit pe cel care Îl sprijină. Allah este Puternic și Măreț. Cei cărora, dacă le dăm putere pe pământ, împlinesc rugăciunea, dau zakātul, poruncesc binele și opresc răul. Iar încheierea tuturor lucrurilor Îi aparține lui Allah.

Aceștia sunt cei sprijiniți și cei cărora li s-a făgăduit buna încheiere. Apoi Preaslăvitul a lămurit însușirile celor care Îl sprijină:

Cei cărora, dacă le dăm putere pe pământ…

Adică le dăm putință.

Împlinesc rugăciunea și dau zakātul.

Aceasta înseamnă că le păzesc pe amândouă, așa cum a poruncit Allah: împlinesc rugăciunea cu stâlpii, îndatoririle și celelalte rânduieli ale ei, așa cum a poruncit Allah, dau zakātul cu inima bună, așa cum a rânduit Allah, poruncesc binele și opresc răul. Aceasta cuprinde toate poruncile și opreliștile. În bine intră postul, pelerinajul, jihadul, bunătatea față de părinți și toate celelalte lucruri pe care Allah și Trimisul Său le-au poruncit. În rău intră toate formele asocierii de parteneri și celelalte păcate pe care Allah le-a oprit. Credincioșii Îl socotesc pe Allah Unic, cred în El cu credință adevărată, țin de unicitatea Sa și de sinceritatea față de El, dau crezare veștilor Sale și veștilor Trimisului Său ﷺ și Îi împlinesc dreptul, după cum a poruncit. Totodată, se feresc de ceea ce a oprit și se îndepărtează de ceea ce le-a interzis, dorind ceea ce este la El, căutând mulțumirea Sa și temându-se de pedeapsa Sa. Aceștia sunt adevărații credincioși și evlavioșii pomeniți în cuvintele Preaînaltului din Sura al-Anfāl:

Nu erau ei ocrotitorii lui. Ocrotitorii lui sunt numai cei evlavioși, însă cei mai mulți dintre ei nu știu.

Domnul nostru înfățișează în felurite cuvinte însușirile credincioșilor, însă ele se întorc la același înțeles. Preaînaltul a spus:

Dacă aveți răbdare și evlavie…

Aici intră rugăciunea, zakātul, poruncirea binelui, oprirea răului și toate celelalte lucruri pe care Allah și Trimisul Său le-au poruncit. Cu atât mai mult intră în aceasta unicitatea lui Allah, credința în El și în Trimisul Său ﷺ și darea de crezare veștilor lui Allah și ale Trimisului Său. Toate sunt cuprinse în cuvintele Preaînaltului:

Dacă aveți răbdare și evlavie…

Așa cum sunt cuprinse în cuvintele Preaînaltului:

Cei cărora, dacă le dăm putere pe pământ, împlinesc rugăciunea, dau zakātul, poruncesc binele și opresc răul.

Răbdarea și evlavia cuprind împlinirea tuturor poruncilor și părăsirea celor oprite.

Tot astfel, cuvintele Preaslăvitului:

O, voi care credeți! Dacă Îl sprijiniți pe Allah, El vă va sprijini și vă va întări pașii.

Acestea cuprind împlinirea poruncilor și părăsirea celor oprite. Aceasta înseamnă sprijinirea lui Allah: să-I împlinești poruncile și să părăsești opreliștile Sale, din credință, sinceritate față de Allah și recunoașterea unicității Sale, precum și din credință în Trimisul Său ﷺ, nu doar din curaj ori înflăcărare, nici pentru a se spune despre om că este cutare sau cutare și nici pentru alt scop decât urmarea Legii. Religia lui Allah este sprijinită prin ascultarea față de El, preamărirea Sa, sinceritatea față de El, dorința celor aflate la El și împlinirea Legii Sale, urmărind răsplata Sa și statornicirea religiei Sale. Cel care are această însușire se află printre credincioșii despre care Allah a spus:

Dacă Îl sprijiniți pe Allah, El vă va sprijini și vă va întări pașii.

Cel Măreț mai spune despre ei:

Noi îi vom sprijini negreșit pe trimișii Noștri și pe cei care au crezut, în viața acestei lumi și în Ziua în care se vor ridica martorii. În Ziua în care celor nedrepți nu le vor folosi scuzele; a lor va fi osânda și al lor va fi sălașul cel rău.

Prin aceasta se arată încheierea nenorocită: osânda și sălașul cel rău. Această încheiere nenorocită este Focul și îndepărtarea de îndurarea lui Allah, deoarece nu L-au sprijinit pe Allah și nu au sprijinit religia Sa. Celor nedrepți nu le vor folosi scuzele; a lor va fi osânda și al lor va fi sălașul cel rău în Ziua Învierii. Spre deosebire de ei, cei care sprijină religia lui Allah și rămân statornici în ea vor avea mulțumirea Sa, cinstirea și buna încheiere, prin biruință în această lume și izbândă în Viața de Apoi, intrând în Paradis și scăpând de Foc. Îi cerem lui Allah să ne facă, pe noi și pe voi, dintre ei.

Cei care Îl sprijină pe Allah

Trimișii și cei care îi urmează — adică dreptcredincioșii — au biruința în această lume, fiind făcuți să-i învingă pe dușmanii lor și primind putere asupra lor și o bună încheiere împotriva lor. În Viața de Apoi, au biruința prin intrarea în Paradis, scăparea de Foc și ocrotirea de spaima acelei Zile mărețe. Preaputernicul spune:

Allah le-a făgăduit celor dintre voi care cred și fac fapte bune că îi va face urmași pe pământ, așa cum i-a făcut urmași pe cei dinaintea lor, că le va întări religia pe care le-a ales-o și că le va înlocui teama cu siguranță. Ei Mă adoră și nu-Mi asociază nimic. Iar cei care sunt necredincioși după aceasta sunt cei nesupuși.

Aceștia sunt cei care Îl sprijină pe Allah: cei care cred și fac fapte bune, cei care împlinesc rugăciunea, dau zakātul, poruncesc binele și opresc răul, cei care sprijină religia lui Allah și rămân statornici în ea. Versetele și hadithurile se lămuresc unele pe altele și se întăresc în înțeles. Cei care Îl sprijină pe Allah sunt credincioșii, evlavioșii, cei răbdători și sinceri, cei buni, cei care, dacă primesc putere pe pământ, împlinesc rugăciunea, dau zakātul, poruncesc binele și opresc răul. Ei sunt cei care cred și fac fapte bune, pomeniți în acest verset din Sura al-Nūr. Au împlinit aceste două lucruri: au crezut în Allah și în Trimisul Său; au crezut că Allah este Domnul lor și Adevăratul lor Adorat, L-au deosebit prin adorare, au crezut în Numele și Atributele Sale și au rămas statornici în religia Sa prin cuvânt, faptă și crez. Aceștia sunt credincioșii, cei care Îl sprijină pe Allah și religia Sa și cei evlavioși. Ei sunt cei despre care El a spus:

Dacă aveți răbdare și evlavie, viclenia lor nu vă va dăuna cu nimic.

Ei sunt credincioșii pomeniți în cuvintele Sale:

Era un drept asumat de Noi să-i sprijinim pe credincioși.

Ei sunt cei pomeniți în cuvintele Celui Măreț:

Allah îl va sprijini negreșit pe cel care Îl sprijină. Allah este Puternic și Măreț. Cei cărora, dacă le dăm putere…

Și în cuvintele Preaputernicului:

Noi îi vom sprijini negreșit pe trimișii Noștri și pe cei care au crezut, în viața acestei lumi și în Ziua în care se vor ridica martorii.

Lor li s-a făgăduit că vor fi făcuți urmași pe pământ, că religia lor va fi întărită și că teama le va fi înlocuită cu siguranță, iar umilința cu demnitate.

Rob al lui Allah, trebuie să cunoști bine acest înțeles și să lucrezi potrivit lui, ca să fii dintre cei care Îl sprijină pe Allah și să ai buna încheiere pe care Allah le-a făgăduit-o celor care Îl sprijină. Allah le-a făgăduit biruința, buna încheiere și putere pe pământ; le-a făgăduit să le schimbe teama în siguranță, după ce i-au înfricoșat pe dușmanii Săi de dragul Lui, au răbdat în religia Sa, s-au străduit pentru Allah și și-au dat viețile pe calea Sa, fără să le socotească scumpe, nădăjduind în îndurarea Sa și temându-se de pedeapsa Sa. Și le-au vândut lui Allah și I le-au predat, împlinind cuvintele Preaslăvitului:

Allah a cumpărat de la credincioși viețile și averile lor, în schimbul Paradisului.

Aceștia sunt cei care Îl sprijină pe Allah: cei care au rămas neclintiți în religia Sa, statornici în ea prin cuvânt și faptă, în siguranță și în teamă, la greu și la bine. S-au străduit pentru Allah și au răbdat, iar Allah le-a dat buna încheiere, după cum Preaslăvitul a spus:

Pe cei care se străduiesc pentru Noi îi vom călăuzi negreșit pe căile Noastre. Allah este cu cei care fac bine.

Le-a făgăduit călăuzirea și a arătat că ei sunt binefăcătorii care primesc sprijinul. Când aceste cauze s-au aflat în Trimisul ﷺ și în companionii săi, Allah să fie mulțumit de ei, în ziua de la Badr, au biruit necredincioșii, deși aceștia îi întreceau de mai multe ori în putere și număr. Cu toate acestea, au fost sprijiniți împotriva lor, deoarece au împlinit aceste însușiri: au sprijinit religia lui Allah prin cuvânt și faptă, au răbdat la întâlnirea cu dușmanii și au fost sinceri. Allah le-a dat putere, a înfrânt dușmanul lor și le-a dat buna încheiere. Tot astfel, în ziua Aliaților, au fost sinceri, au răbdat și au stăruit cu multă răbdare, deși necredincioșii erau de mai multe ori mai mulți decât musulmanii.

Musulmanii au răbdat în timp ce erau asediați, până când Allah le-a dat biruință asupra dușmanului lor printr-o poruncă de la El și prin oști pe care nu le-au văzut. I-a zdruncinat pe dușmani și i-a întors dezamăgiți, fără să fi dobândit vreun bine, datorită răbdării companionilor și a Profetului lor ﷺ în ascultarea și în jihadul pentru Allah împotriva dușmanilor Săi. La fel, în ziua Cuceririi, Allah le-a dat musulmanilor biruință asupra dușmanului lor. Au cucerit Mecca și au înfrânt asocierea de parteneri și susținătorii ei, precum și oastea Hawāzin, prin harul Preaslăvitului și prin sprijinul Său pentru cei apropiați Lui. Tot astfel s-a întâmplat cu companionii în luptele lor împotriva romanilor, perșilor și altora: au răbdat și s-au străduit, au izbândit, au biruit, iar Allah le-a dat buna încheiere. Au ajuns conducători ai oamenilor și regi ai pământului. Această rânduială a lui Allah continuă printre robii Săi până în Ziua Învierii: celui care Îl sprijină îi dă sprijin, iar pe cel care se abate de la religia Sa îl lasă fără sprijin.

Lecția de la Uḥud

Când s-a produs ceea ce s-a produs în ziua de la Uḥud, din pricina greșelii, musulmanii au fost loviți, deși erau cei mai buni oameni ai lui Allah pe pământ. Între ei era Profetul lor ﷺ, cel mai bun dintre făpturi, iar ei erau cei mai buni dintre făpturi după el și după profeți. Între ei era al-Ṣiddīq, Allah să fie mulțumit de el, cel mai bun al comunității după Trimisul ﷺ, și ʿUmar, cel mai bun al comunității după Profet ﷺ și după al-Ṣiddīq, precum și ceilalți oameni aleși.

Musulmanii au fost loviți din pricina greșelii arcașilor. Aceștia nu au împlinit datoria răbdării în fața dușmanilor lui Allah și a păstrării poziției prin care exista teama pătrunderii dușmanului, iar dușmanul a pătruns asupra lor. Trimisul ﷺ le poruncise arcașilor să rămână la locul lor și să nu-l părăsească: nici dacă îi vedeau pe dușmani răpindu-i pe musulmani, nici dacă îi vedeau pe musulmani biruitori. În niciuna dintre situații nu trebuiau să plece, ci trebuiau să rămână la locul lor. Când dușmanul a fost înfrânt în ziua de la Uḥud și arcașii i-au văzut înfrângerea, au crezut că aceasta era încheierea hotărâtoare și și-au părăsit pozițiile. Căpetenia lor a încercat să-i oprească, dar nu l-au ascultat, socotind că necredincioșii nu se vor mai întoarce și că au fost înfrânți cu totul. Dușmanul a pătruns atunci asupra musulmanilor. Nenorocirea i-a lovit pe musulmani prin ucideri, răni și înfrângere, până când dușmanii au încercat să-l ucidă pe Profet ﷺ. Allah l-a scăpat de răul lor. A fost rănit și i-au spart un dinte incisiv lateral ﷺ, pe lângă alte suferințe care l-au lovit. Șaptezeci de companioni au fost uciși, iar unii dintre cei rămași au fost răniți. Allah Preaslăvitul a pogorât despre ei:

Allah Și-a împlinit făgăduința față de voi, când îi nimiceați cu îngăduința Sa.

Adică îi ucideau cu îngăduința lui Allah.

Până când v-ați pierdut hotărârea…

Prin aceasta sunt avuți în vedere arcașii.

Și v-ați certat asupra poruncii…

S-au certat asupra poruncii și au fost în neînțelegere.

Și nu ați ascultat…

Părăsind locul în care Trimisul ﷺ vă poruncise să rămâneți.

După ce v-a arătat ceea ce iubeați.

Adică înfrângerea dușmanului. Răspunsul condiționalei este subînțeles: l-a făcut pe dușman să aibă putere asupra voastră.

Unii dintre voi doresc această lume, iar alții dintre voi doresc Viața de Apoi. Apoi v-a abătut…

Ceea ce se urmărește este că au fost loviți din pricina greșelii săvârșite într-o poziție însemnată, indispensabilă pentru conducerea luptei: păzirea punctelor de apărare și a căilor prin care pătrunde dușmanul. Armata trebuie să se îngrijească, să fie prevăzătoare și să fie atentă la păzirea punctelor prin care dușmanul poate pătrunde asupra musulmanilor și a căilor prin care poate pătrunde asupra oștii în timpul înfruntării. Trebuie să închidă orice breșă prin care dușmanul ar putea intra pentru a-i vătăma sau pentru a veni asupra lor din spate. Când musulmanii s-au mirat de acest lucru și de această întâmplare dureroasă — răni și ucideri — au spus: „De ce am fost loviți? De ce s-a întâmplat aceasta?”, deși între ei se afla Trimisul lui Allah ﷺ și cei aleși de Allah dintre robii Săi după profeți. Atunci Allah Preaînaltul a pogorât:

Oare, când v-a lovit o nenorocire, deși voi le pricinuiserăți una de două ori mai mare…

Adică în ziua de la Badr: au ucis șaptezeci de necredincioși, au luat șaptezeci de prizonieri și mulți necredincioși au fost răniți.

Ați spus: „De unde vine aceasta?”

Adică v-ați mirat: „De unde am fost loviți?” Preaînaltul a spus:

Spune: „Ea vine de la voi înșivă!”

Aceasta arată că neascultarea unei părți a oștii și neglijarea mijloacelor de către o parte a ei aduc nenorocire tuturor. Au fost loviți din pricina unora dintre ei. Tot astfel, când oamenii văd faptele rele răspândindu-se și acestea nu sunt schimbate, pedepsele îi cuprind pe toți. Profetul ﷺ a spus: „Dacă oamenii văd răul și nu-l schimbă, este aproape ca Allah să-i cuprindă pe toți cu pedeapsa Sa.” Imamul Aḥmad, Allah să aibă milă de el, l-a consemnat cu un lanț de transmitere autentic de la al-Ṣiddīq, Allah să fie mulțumit de el.

Ceea ce se urmărește este că membrii comunității trebuie să-și poruncească binele, să se oprească de la rău, să se întrajutoreze în bine și evlavie și să fie sinceri în aceasta. În fiecare țară, în fiecare sat și în fiecare trib trebuie să se sfătuiască unii pe alții, să se îndemne la adevăr și la răbdarea în el, să se întrajutoreze în bine și evlavie, să poruncească binele și să oprească răul, pentru a nu-i lovi o nenorocire din pricina păcatelor și faptelor lor. Preaslăvitul spune:

Însușirile celor care primesc sprijin

Pe timp! Omul este, cu adevărat, în pierdere.

Adică neamul oamenilor.

Afară de cei care cred, fac fapte bune, se îndeamnă unii pe alții la adevăr și se îndeamnă unii pe alții la răbdare.

Aceștia sunt cei care câștigă și sunt sprijiniți. Sunt necesare aceste patru însușiri: credința adevărată, fapta bună, îndemnul reciproc la adevăr și îndemnul reciproc la răbdare, în jihad și în afara lui.

În orașe, în sate și în triburi sunt necesare aceste patru însușiri. Cel care dorește sprijinul lui Allah, ocrotirea religiei sale și buna încheiere să aibă evlavie față de Allah, să rabde în ascultarea Sa și să se ferească de cele interzise de Allah oriunde s-ar afla. Aceasta este cauza sprijinului lui Allah pentru el și una dintre cauzele salvării sale în această lume și în Viața de Apoi. Bărbatul, acasă, în moschee, pe drum, în mașină, în avion, în tren, la locul de vânzare și cumpărare, în jihad și pretutindeni, trebuie să aibă evlavie față de Allah și să sprijine religia lui Allah prin cuvânt, faptă, jihad și în toate treburile sale.

Rolul femeii în sfătuire

Tot astfel, femeia, în casa ei și pretutindeni, trebuie să aibă evlavie față de Allah și să sprijine religia Sa prin cuvânt și faptă, după putință, potrivit cuvintelor Preaslăvitului:

Aveți evlavie față de Allah după putința voastră!

Și cuvintelor Sale:

Allah nu însărcinează niciun suflet peste puterile sale.

Profetul ﷺ a spus: „Feriți-vă de ceea ce v-am oprit și împliniți, după putință, ceea ce v-am poruncit. Cei dinaintea voastră au pierit din pricina multelor întrebări și a împotrivirii lor față de profeții lor.” Relatat de al-Bukhārī și Muslim. Femeia oferă sfat soțului, copiilor, celor din casă — rude și slujitori —, vecinilor, colegelor și celor în a căror tovărășie stă, nădăjduind răsplata de la Allah și dorind ca El să le aducă folos robilor Săi prin ea. Fiecare bărbat trebuie să aibă evlavie față de Allah și să sprijine religia Sa prin cuvânt și faptă, să poruncească binele și să oprească răul, cu sinceritate, cu devotament, cu dorință și cu teamă. Preaslăvitul a spus în Sura al-Anbiyāʾ despre robii Săi drepți:

Ei se grăbeau la fapte bune, Ne chemau cu nădejde și cu teamă și erau smeriți înaintea Noastră.

El a spus în Sura al-Muʾminūn:

Cu adevărat, cei care sunt cuprinși de teamă față de Domnul lor, cei care cred în semnele Domnului lor, cei care nu-I asociază parteneri Domnului lor și cei care dau ceea ce dau având inimile temătoare, fiindcă se vor întoarce la Domnul lor: aceștia se grăbesc la faptele bune și sunt cei dintâi în ele.

Acestea sunt cauzele biruinței, cauzele ocrotirii robilor de către Allah împotriva oricărui rău și cauzele sprijinului Său pentru ei. Ele se numără printre cele mai mari cauze ale intrării în Paradis și ale scăpării de Foc. Împreună cu toate acestea, trebuie să existe grijă pentru mijloacele religioase și materiale despre care se știe că sunt cauze ale biruinței, după cuvintele Preaînaltului:

Iar când te afli printre ei și le conduci rugăciunea, un grup dintre ei să stea cu tine și să-și ia armele. După ce se prosternează, să treacă în spatele vostru și să vină un alt grup, care încă nu s-a rugat, să se roage cu tine și să-și ia măsurile de pază și armele. Cei care nu cred ar dori să vă neglijați armele și lucrurile, ca să se năpustească asupra voastră dintr-odată. Nu aveți păcat să vă lăsați armele dacă vă supără ploaia ori sunteți bolnavi, însă luați-vă măsurile de pază!

Preaslăvitul spune:

Pregătiți împotriva lor tot ceea ce puteți din putere…

Preaputernicul spune:

O, voi care credeți! Luați-vă măsurile de pază!

Aceasta este datoria credincioșilor: să fie prevăzători față de dușmanul lor la luptă, să pregătească împotriva lui tot ceea ce pot din putere, prin arme și număr, prin pază bună, prin supraveghere atentă și închiderea breșelor, și să poarte armele când este nevoie, chiar și în timpul rugăciunii. Celui care luptă nu-i este îngăduit să spună: „Eu sunt credincios și aceasta este de ajuns.” Sunt necesare mijloacele materiale și cele lăuntrice. Trimisul ﷺ este cel mai bun dintre credincioși și cel mai desăvârșit dintre cei care se încred în Allah, iar companionii sunt cei mai buni credincioși după profeți. Cu toate acestea, au fost loviți de ceea ce au fost loviți în ziua de la Uḥud, când arcașii nu și-au împlinit datoria și au părăsit poziția în care li se poruncise să rămână.

Păcatele sunt cauze ale lipsei de sprijin, după cum neascultarea arcașilor a fost cauza înfrângerii în ziua de la Uḥud. Tot astfel, toate păcatele, în orice vreme, sunt cauze ale lipsei de sprijin. Când se arată și nu sunt oprite, ele devin cauze ale lipsei de sprijin, ale puterii date dușmanilor și ale multor nenorociri. Ele sunt și cauze ale împietririi și răsturnării inimii. Căutăm adăpost la Allah de aceasta. Allah Preaînaltul a spus:

Orice nenorocire vă lovește este din pricina celor săvârșite de mâinile voastre, însă El iartă multe.

Preaînaltul a spus:

Oare nu a venit pentru cei care cred vremea ca inimile lor să se smerească la pomenirea lui Allah și înaintea adevărului care a fost pogorât? Să nu fie asemenea celor cărora li s-a dat Cartea înainte: timpul li s-a lungit, inimile li s-au împietrit, iar mulți dintre ei sunt nesupuși.

Când păcatul se arată, el îi vătămează pe toți dacă nu este oprit și schimbat. Credincioșilor li se poruncește să rămână statornici în evlavia față de Allah și în lupta împotriva dușmanilor lui Allah, să rabde în evlavie și în fapta bună oriunde s-ar afla, crezând că Allah Preaslăvitul le va da sprijin, putere asupra dușmanului lor, siguranță și ocrotire după teamă, liniște și odihnă după neliniște. Aceasta se datorează faptului că dau întâietate dreptului Său, sprijină religia Sa, se întrajutorează în bine și evlavie, sunt sinceri în aceasta și sunt sinceri față de Allah și față de robii Săi. Dacă neglijează ceva, să știe că aceasta este o primejdie pentru ei. Când îi lovește o nenorocire din pricina greșelii, ea vine de la ei înșiși, după cum Preaputernicul a spus:

Orice nenorocire vă lovește este din pricina celor săvârșite de mâinile voastre, însă El iartă multe.

Preaslăvitul spune:

Orice bine te ajunge este de la Allah, iar orice rău te ajunge este de la tine însuți.

El este Cel care spune în Sura Āl ʿImrān, după ce a pomenit uneltirea necredincioșilor:

Dacă aveți răbdare și evlavie, viclenia lor nu vă va dăuna cu nimic. Allah cuprinde tot ceea ce fac ei.

Preaslăvitul spune în Sura al-Nūr:

Allah le-a făgăduit celor dintre voi care cred și fac fapte bune că îi va face urmași pe pământ, așa cum i-a făcut urmași pe cei dinaintea lor, că le va întări religia pe care le-a ales-o și că le va înlocui teama cu siguranță. Ei Mă adoră și nu-Mi asociază nimic.

În Sura Muḥammad, Preaslăvitul spune:

O, voi care credeți! Dacă Îl sprijiniți pe Allah, El vă va sprijini și vă va întări pașii.

Cel mai mare dușman: Șeitan

Cel mai mare dușman este Șeitan. El este cel mai mare dușman al omului și circulă prin el așa cum circulă sângele. Trebuie să i te împotrivești prin evlavie față de Allah și prin părăsirea neascultării Sale, să te ferești de uneltirile și șoaptele lui și să cauți adesea adăpost la Allah de el, înmulțind faptele bune și ferindu-te de cele rele în orice vreme. Aceasta este calea de a fi ocrotit de răul și de uneltirile lui, prin călăuzirea și ajutorul lui Allah. Alături de aceasta, este necesară lupta cu propriul suflet, pomenirea deasă a lui Allah, statornicia în religia Sa, păzirea hotarelor Sale și ferirea de uneltirile dușmanului lui Allah în orice timp și loc. Allah Preaslăvitul spune:

Celui care are evlavie față de Allah, El îi va da o ieșire și îi va dărui cele de trebuință de unde nu se așteaptă.

Preaînaltul spune:

Celui care are evlavie față de Allah, El îi va ușura lucrurile.

Preaputernicul spune:

Șeitan vă este dușman, așadar luați-l drept dușman! El își cheamă tabăra numai pentru ca ea să fie dintre locuitorii Focului aprins.

Preaslăvitul spune despre soția lui al-ʿAzīz:

Eu nu-mi dezvinovățesc sufletul. Sufletul îndeamnă stăruitor la rău, afară de cel asupra căruia Domnul meu are îndurare. Domnul meu este Iertător și Îndurător.

Preaputernicul spune în Sura al-Nāziʿāt:

Cât despre cel care se teme să stea înaintea Domnului său și își oprește sufletul de la pofte, Paradisul îi va fi adăpost.

Acestea sunt cauzele biruinței, cauzele scăpării de dușmani și ale ocrotirii de uneltirile lor: djinni și oameni, locuitori ai așezărilor și ai deșertului, apropiați și îndepărtați. Ele sunt cauzele biruinței asupra lor și ale ocrotirii de uneltirile lor: să ai evlavie față de Allah în toate împrejurările, să păzești religia Sa și să te ferești de neascultarea Sa oriunde te-ai afla, în jihad și în afara lui. Acestea sunt cauzele păzirii tale de către Allah, ale păzirii religiei Sale prin tine, ale biruinței pe care Allah ți-o dă asupra dușmanului tău și ale lipsei de sprijin pentru dușmanul tău. Când credincioșii neglijează aceste lucruri, ei lucrează, în realitate, la întărirea dușmanului lor pentru a birui asupra lor. Înțelesul este că păcatele oștii îi ajută pe dușmani împotriva ei, după cum s-a întâmplat în ziua de la Uḥud. Toți credincioșii, oriunde s-ar afla, trebuie să aibă evlavie față de Allah, să sprijine religia Sa, să păzească Legea Sa și să se ferească de tot ceea ce Îl mânie, în ei înșiși, în cei aflați în grija lor și în societatea lor, fiecare după putința sa, după cum Allah Preaslăvitul a spus:

Aveți evlavie față de Allah după putința voastră!

Îi cerem lui Allah Preaputernicul să ne călăuzească, pe noi, pe voi și pe toți musulmanii, spre ceea ce Îi este plăcut, să ne îndrepte tuturor inimile și faptele, să ne facă dintre cei care călăuzesc și sunt călăuziți, să ne ajute să ne păzim de răul tuturor dușmanilor noștri și să ne ajute să-L pomenim, să-I mulțumim și să-L adorăm frumos. Să-i călăuzească pe toți conducătorii musulmanilor spre ceea ce Îi este plăcut și spre ceea ce le dă putere asupra dușmanului lor și îi ajută împotriva lui, să sprijine prin ei adevărul, să înfrângă prin ei falsul, să le unească glasul asupra evlaviei și să îndrepte toate popoarele musulmane și conducătorii lor. Îi mai cer Preaslăvitului să-i călăuzească pe conducătorii noștri din această țară spre tot binele, să-i ajute în tot ceea ce Îi este plăcut, să sprijine prin ei adevărul, să înfrângă prin ei falsul și să-i facă dintre cei care călăuzesc și sunt călăuziți. El, Cel Măreț, este Darnic și Generos.

Allah să-l binecuvânteze și să-l salute pe Profetul nostru Muḥammad, precum și pe familia sa, pe companionii săi și pe cei care merg pe calea sa până în Ziua Judecății.