Străduiește-te pentru ceea ce îți este de folos

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Laudă lui Allah, Stăpânul lumilor! Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, Care nu are niciun asociat, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său. Allah să îl binecuvânteze și să îi dăruiască pace lui, familiei sale și tuturor companionilor săi!

O, Allah, învață-ne ceea ce ne este de folos, fă-ne să avem folos din ceea ce ne-ai învățat, sporește-ne cunoașterea și fă ca ceea ce învățăm să fie o dovadă în favoarea noastră, nu împotriva noastră, o, Posesor al Măreției și al Generozității!

Așadar, frați prețuiți, subiectul acestor cuvinte este spusa Profetului nostru ﷺ: „Străduiește-te pentru ceea ce îți este de folos și cere ajutorul lui Allah.” Aceasta este o parte dintr-un hadith pe care imamul Muslim l-a consemnat în Ṣaḥīḥ-ul său, relatat de Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, care a spus că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

„Credinciosul puternic este mai bun și mai iubit de Allah decât credinciosul slab, însă în amândoi este bine. Străduiește-te pentru ceea ce îți este de folos, cere ajutorul lui Allah și nu te lăsa pradă neputinței. Dacă ți se întâmplă ceva, nu spune: «Dacă aș fi făcut astfel, s-ar fi întâmplat cutare și cutare!» Ci spune: «Allah a hotărât, iar ceea ce a voit a făcut», căci «dacă» deschide poarta lucrării lui Șeitan.”

Acest hadith, după cum au explicat și au arătat învățații, cuprinde cuvinte cu sensuri largi, principii mărețe și numeroase foloase. Ne vom opri aici asupra spuselor Profetului nostru ﷺ: „Străduiește-te pentru ceea ce îți este de folos și cere ajutorul lui Allah.” Sunt cuvinte cuprinzătoare și deosebit de folositoare, care includ ceea ce aduce fericirea robului în viața de aici și în Viața de Apoi. Prin ele, Profetul ﷺ a poruncit două principii mărețe și două temelii solide fără de care robul nu poate avea nici fericire, nici izbândă în viața de aici și în Viața de Apoi:

**Primul:** spusa sa ﷺ: „Străduiește-te pentru ceea ce îți este de folos.” Ea îndeamnă la folosirea mijloacelor benefice, care îi aduc omului folos atât în religia sa, cât și în viața sa lumească.

**Al doilea:** spusa sa: „Cere ajutorul lui Allah.” Ea ne învață să nu ne îndreptăm încrederea spre mijloace și să nu ne bizuim pe ele, ci să ne bizuim și să ne încredem pe deplin în Allah, Slăvitul și Preaînaltul, cerându-I ajutorul, izbânda și călăuzirea spre ceea ce este drept.

În spusa din acest hadith: „Străduiește-te pentru ceea ce îți este de folos”, lucrurile folositoare pe care ni se poruncește să le urmărim cu sârguință le cuprind atât pe cele religioase, cât și pe cele lumești. Robul are nevoie de lucrurile lumești, așa cum are nevoie de cele religioase. De aceea, Profetul ﷺ l-a îndrumat pe rob să urmărească cu sârguință ceea ce îi folosește în religia sa și în viața sa lumească și să însoțească această sârguință cu folosirea mijloacelor: să se străduiască împotriva propriului suflet și să urmeze căile corecte și drumurile drepte prin care poate ajunge la aceste țeluri mărețe.

În toate acestea, să ceară ajutorul lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, căci robul nu are putere de schimbare și nici forță decât prin Allah. Ceea ce Allah voiește se întâmplă, iar ceea ce El nu voiește nu se întâmplă.

Lucrurile folositoare care țin de religie se întorc la două temelii mărețe: cunoașterea folositoare și fapta dreaptă. Allah Preaînaltul spune:

El este Cel Care l-a trimis pe Trimisul Său cu călăuzirea și religia adevărului, pentru a o face să biruie asupra tuturor religiilor, chiar dacă politeiștilor nu le place.

**„Călăuzirea”** este cunoașterea folositoare, iar **„religia adevărului”** este fapta dreaptă.

**Cunoașterea folositoare** este cea dobândită din Cartea lui Allah și din Sunnah Profetului Său, Allah să îl binecuvânteze și să îi dăruiască pace și binecuvântare. Ea curăță inimile, îndreaptă sufletele și aduce fericirea în viața de aici și în Viața de Apoi. De aceea, robul să se străduiască să dobândească o asemenea cunoaștere și să își rânduiască în fiecare zi o parte din ea. Să nu lase să treacă nicio zi lipsită de cunoaștere folositoare. În fiecare dimineață, după ce încheia rugăciunea Fajr, Profetul nostru ﷺ obișnuia să spună:

„O, Allah, Îți cer cunoaștere folositoare, mijloace de trai bune și fapte primite!”

Aceasta arată că dobândirea cunoașterii folositoare este unul dintre cele mai importante țeluri zilnice ale musulmanului.

Musulmanul nu trebuie să lase să treacă nicio zi fără să dobândească o cunoaștere folositoare. Aceasta înseamnă să își rânduiască un program zilnic de învățare, prin care să dobândească în fiecare zi o parte din cunoașterea folositoare, fie ea și puțină, și să nu se lipsească de ea în nicio zi a vieții sale.

**Apoi să se străduiască să pună în practică ceea ce știe.** Fapta este scopul cunoașterii, după cum s-a transmis de la ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el:

„Cunoașterea cheamă fapta: dacă aceasta îi răspunde, bine; altfel, cunoașterea pleacă.”

Așadar, să urmărească să aibă partea sa din faptele care îl apropie de Allah, Slăvitul și Preaînaltul. Cel mai important aici este grija pentru îndatoririle și obligațiile religiei. În hadithul qudsī, Allah spune:

„Robul Meu nu se apropie de Mine prin nimic mai iubit de Mine decât cele pe care i le-am impus ca obligație.”

Nu se cuvine ca un credincios să își petreacă zilele și nopțile neglijând îndatoririle Islamului și obligațiile religiei. Dimpotrivă, în fiecare zi trebuie să se îngrijească cu cea mai mare sârguință de aceste îndatoriri și să acorde atenție obligațiilor religiei. Aici intră și evitarea celor interzise și îndepărtarea de păcate, din ascultare față de Allah, Slăvitul și Preaînaltul, căutând mulțumirea Sa și temându-se de pedeapsa Sa, Cel Preaînalt.

În privința foloaselor lumești ale robului, hadithul ne îndeamnă de asemenea să le urmărim cu sârguință. Spusa: „Străduiește-te pentru ceea ce îți este de folos” cuprinde ceea ce este folositor în treburile lumești, așa cum cuprinde ceea ce este folositor în religie și ceea ce îl apropie pe om de Allah, Slăvitul și Preaînaltul. Robul nu se poate lipsi de cele necesare traiului său, care sunt un mijloc pentru împlinirea intereselor și a țelurilor sale religioase. Să se îngrijească, așadar, de ele, fără ca această preocupare să precumpănească asupra scopului pentru care a fost creat și adus la existență: adorarea lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul. Allah, Cel Măreț și Preaînalt, spune:

Eu nu i-am creat pe djinni și pe oameni decât ca să Mă adore.

Acest hadith se numără printre cuvintele cuprinzătoare ale Profetului ﷺ, Allah să îl binecuvânteze și să îi dăruiască pace și binecuvântare. El este plin de mari foloase și de îndrumări însemnate de care musulmanul are nevoie în treburile sale religioase și lumești.

Îl rog pe Allah Cel Generos să îndrepte religia noastră, a mea și a voastră, care ne ocrotește în toate treburile noastre; să îndrepte pentru noi viața de aici, în care ne este traiul; să îndrepte pentru noi Viața de Apoi, spre care ne întoarcem; să facă viața un prilej de sporire pentru noi în orice bine, iar moartea o eliberare pentru noi de orice rău. El, Binecuvântatul și Preaînaltul, aude rugăciunea, este Cel în Care se pune nădejdea, ne este de ajuns și este Cel mai bun Ocrotitor.

Allah Preaînaltul știe cel mai bine. Allah să îl binecuvânteze și să îi dăruiască pace robului și Trimisului Său, Profetul nostru Muḥammad, familiei sale și tuturor companionilor săi!