Avertisment împotriva imitării necredincioșilor

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.

Toată lauda I se cuvine lui Allah. Îl lăudăm, Îi cerem ajutor și iertare și ne întoarcem cu căință către El. Căutăm adăpost la Allah de răul sufletelor noastre și de faptele noastre rele. Pe cel pe care Allah îl călăuzește nimeni nu-l poate rătăci, iar pe cel pe care El îl lasă în rătăcire nimeni nu-l poate călăuzi. Mărturisesc că nu există nicio divinitate în afară de Allah, Unicul, fără asociat, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său, alesul și prietenul Său apropiat, cel căruia i-a încredințat revelația Sa și cel care le transmite oamenilor Legea Sa. Binecuvântările și pacea lui Allah să fie asupra sa, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi. În continuare:

Noi suntem o comunitate pe care Allah a cinstit-o prin Islam și a călăuzit-o să-l urmeze pe cel mai bun dintre oameni, binecuvântările și pacea să fie asupra lui. El, Măreț și Preaînalt, ne-a îndrumat către această religie dreaptă și ne-a arătat calea Sa cea dreaptă, care îi duce pe cei ce o urmează în Grădinile Fericirii.

Religia Islamului a început străină printre oameni, într-o vreme de adâncă ignoranță și rătăcire oarbă. Oamenii nu cunoșteau binele și nu respingeau răul, nu cunoșteau adevărul sau falsitatea și nu deosebeau călăuzirea de rătăcire. Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, a făcut omenirii darul trimiterii lui Muḥammad, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pacea, ca vestitor de bine, avertizor și călăuzitor către calea dreaptă a lui Allah și drumul Său cel drept. Prin el, Allah le-a deschis ochii celor orbi, i-a călăuzit din neștiință și le-a luminat oamenilor, prin trimiterea lui, drumul cel drept și calea Sa dreaptă. El nu a lăsat niciun bine fără a-l arăta comunității și niciun rău fără a o avertiza împotriva lui. În hadithul său autentic, Profetul, binecuvântarea și pacea să fie asupra lui, a spus:

„Islamul a început străin și va redeveni străin. Ferice de cei străini!”¹

Islamul a început străin: adică inimile îl găseau straniu, iar oamenii nu-l cunoșteau, fiindcă inimile lor erau pline de rătăcire, iar timpul lor era ocupat de neștiință. Nu cunoșteau o religie și nu deosebeau adevărul de falsitate ori călăuzirea de rătăcire. Apoi, Profetul, binecuvântarea și pacea să fie asupra lui, a vestit că religia va redeveni străină așa cum a început. Aceasta se va întâmpla când semnele ei se vor șterge, când oamenii o vor cunoaște puțin și știința lor despre ea va fi slabă. Acest lucru arată că inimile se schimbă și sufletele se transformă, astfel încât mulți oameni ajung să nu mai cunoască știința religioasă și să nu înțeleagă Legea lui Allah, Binecuvântat și Preaînalt. Inimile nu mai sunt aceleași inimi, nici sufletele aceleași suflete, din pricina neștiinței care le-a cuprins și a îndepărtării lor de religia lui Allah, Binecuvântat și Preaînalt.

Al-Ṭabarānī a relatat în al-Muʿjam, cu un lanț de transmitere ferm, că Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pacea, a spus:

„Va veni negreșit peste oameni o vreme în care inimile lor vor fi inimile ne-arabilor (ʿajam).”²

Prin ʿajam sunt avuți în vedere aici dușmanii religiei lui Allah, dintre evrei, creștini și ceilalți oameni ai necredinței și ai rătăcirii. Inimile acelora nu cuprind decât rătăcire și falsitate. Aici, Profetul, binecuvântarea și pacea să fie asupra lui, vestește că va veni peste oameni o vreme în care inimile vor fi precum inimile acestora, din pricina lipsei de înțelegere a religiei lui Allah, a înmulțirii neștiinței și a îndreptării sufletelor către asemănarea cu necredincioșii și imitarea lor în sărbători, obiceiuri, îmbrăcăminte și alte chestiuni ale lor. Este o stare rea de care musulmanul care își dorește binele caută adăpost, ferindu-se să fie întinat de ea.

În cele două culegeri autentice, într-o relatare de la Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el, se spune că Profetul, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pacea, a spus:

„Veți urma negreșit căile celor dinaintea voastră, palmă cu palmă și cot cu cot, până într-atât încât, dacă ar intra într-o vizuină de șopârlă, i-ați urma.”³

Când a înștiințat comunitatea despre această realitate, Profetul, binecuvântarea și pacea să fie asupra lui, a vestit-o ca avertisment și ca interdicție de a cădea în aceste căi ale pieirii.

Paza credinței într-o vreme de ispite

Fiecare musulman care a auzit acest hadith și l-a cuprins cu inima trebuie să fie deosebit de prevăzător și să se păzească de imitarea necredincioșilor și de asemănarea cu dușmanii religiei lui Allah, Binecuvântat și Preaînalt. Această datorie este cu atât mai puternică într-o vreme ca a noastră, când oamenii s-au deschis larg către obiceiurile, tradițiile, ritualurile și faptele necredincioșilor. Astfel, culturile lor — ba chiar lucrurile lor de nimic — au ajuns în casele credincioșilor și în locuințele musulmanilor prin canalele de televiziune prin satelit, prin rețelele internetului și prin revistele josnice. Aici se întinează gândurile, se strică mințile, se clatină credința și se ruinează purtările, iar oamenii cad în numeroase forme de asemănare cu dușmanii religiei lui Allah. Profetul, binecuvântarea și pacea să fie asupra lui, a spus într-un hadith autentic:

„Cel care se aseamănă unui neam face parte dintre ei.”⁴

Aceasta este o mare nenorocire pentru cel încercat astfel. Cel care se aseamănă necredincioșilor, stăruind în imitarea lor până când Allah îi ia sufletul, va fi — Allah să ne ferească! — adunat împreună cu ei. Allah Preaînaltul a spus:

„Adunați-i pe cei care au fost nedrepți, pe semenii lor și ceea ce adorau.”⁵

Mai mulți tâlcuitori au explicat cuvintele Sale:

„Și semenii lor”

Adică cei asemenea lor și cei deopotrivă cu ei. Fiecare om va fi adunat împreună cu cei care făceau fapte precum ale sale. Allah Preaînaltul mai spune:

„Și când sufletele vor fi împerecheate.”

În legătură cu acest verset — sau cu înțelesul său — mai mulți tâlcuitori au spus:⁶

Oamenii vor fi adunați în Ziua Învierii și alăturați celor care făceau fapte precum ale lor. Cine ar accepta pentru sine să fie adunat în Ziua Învierii cu un necredincios sau cu un răufăcător osândit, stând alături de el, din pricina asemănării cu el, a imitării și a admirației față de el? Allah să ne ferească!

Îmbrăcămintea și răspunderea comunității

Nenorocirea este mare între numeroși tineri și tinere musulmane atunci când sunt ispitiți să se asemene în îmbrăcăminte cu dușmanii lui Allah. Îi imită pe necredincioși în fiecare modă pe care aceștia o au și în fiecare tendință vestimentară pe care o adoptă. Pentru unii oameni, urmărirea modelor și a obiceiurilor necredincioșilor a ajuns chiar o necesitate de care nu se pot lipsi și pe care nu o părăsesc, urmărind-o cu cea mai mare atenție.

Pe Allah, este o mare nenorocire să vezi, între copiii musulmanilor, oameni care își folosesc spatele sau abdomenul ca reclamă pentru necredincioși și păcătoși, prin anumite haine. Spatele unor tineri, prin ceea ce poartă, a devenit panou publicitar pentru necredincioși păcătoși și răufăcători vinovați: vezi pe spatele tânărului, în spate, sau pe abdomen, în față, imagini ale dușmanilor religiei lui Allah ori inscripții despre ei, despre trăsăturile și persoanele lor. Unora dintre tineri nici măcar nu le-a păsat să poarte crucea, cumpărând haine pe care se află cruci creștine. Allah să ne ferească! Unde este judecata? Unde este grija pentru religie? Unde este paza față de dușmanii religiei noastre?

Aici se întărește răspunderea vânzătorilor și a comercianților de haine: să se teamă de Allah în privința tinerilor și tinerelor musulmane. Situația a ajuns o adevărată problemă, până într-acolo încât, atunci când un tată sau un alt om care le dorește binele fiicelor și femeilor din familia sa merge să le cumpere haine decente, găsește uneori asemenea haine numai cu greutate și rar, din pricina ispitirii multor oameni prin îmbrăcăminte și a stăruinței lor în asemănarea cu dușmanii lui Allah. Avem datoria să ne păstrăm demnitatea prin religia noastră, să ținem la bunele noastre purtări și să ne păstrăm simțul onoarei și însușirile nobile. Să stăm departe de aceste căi rușinoase ale pieirii și de aceste imitări păcătoase, care nu-i duc pe cei ce le urmează decât la pierzanie în această lume și în Viața de Apoi. Ce speră vânzătorii acestor haine de la banii pe care îi câștigă, când ei duc la această distrugere a valorilor, a purtărilor, a acoperirii și a decenței?

Lumina inimii și rugăciunea de ocrotire

Când inima își pierde strălucirea și lumina ei se îndepărtează — lumina Cărții lui Allah și a Sunnei Profetului Său, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pacea — ea se întunecă pe deplin. Nu mai vede adevărul și nici călăuzirea, ci se desprinde puțin câte puțin de adevăr și de călăuzire. Allah să ne ferească! De aceea, musulmanul care își dorește binele trebuie să-I ceară lui Allah, Binecuvântat și Preaînalt, să-i păzească inima de ispite și să-l apere de căile lor de pieire. Într-un hadith autentic a venit o rugă măreață, către care Profetul nostru, binecuvântarea și pacea să fie asupra lui, l-a îndrumat pe musulman, pentru a o spune în rugăciunea sa:

„O, Allah, caut adăpost la Tine de purtările, faptele și patimile condamnabile.”⁷

Când aceste rele felurite — adică relele purtărilor, relele patimilor și relele bolilor — contaminează inimile și întinează sufletele, acestea din urmă ajung oarbe față de adevăr și cad în întunericul rătăcirii. Allah să ne ferească! Avem datoria să ne îndreptăm cu hotărâre și tărie, urmând Sunna Profetului nostru, Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pacea, și să stăm departe de aceste lucruri, care nu-l duc pe cel ce le urmează decât la pieire — Allah să ne ferească! — în această lume și în Viața de Apoi.

Omul chibzuit este acela care își cere socoteală și lucrează pentru ceea ce urmează după moarte. Neputincios este acela care urmează patimile sufletului său și apoi nădăjduiește că Allah îi va împlini dorințele.

Allah să-l binecuvânteze, să-i dăruiască pacea și să reverse bine asupra robului și Trimisului Său, Muḥammad, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi.