Acest articol este o traducere integrală în limba română după articolul publicat pe OpenIslam Wiki. Republicat cu permisiune confirmată de deținătorul sursei. Sursa originală: Why Was the Sunnah Not Recorded as the Qur’an Was Recorded?.
Mulți orientaliști din vremurile recente au reușit să influențeze mințile unor oameni, iar apoi anumite voci din interiorul comunității musulmane au repetat aceleași îndoieli. Una dintre cele mai cunoscute acuzații este că Sunnah nu ar trebui urmată, deoarece nu a fost consemnată în aceeași formă în care a fost consemnat Qur’anul.
Apariția afirmației „Qur’anul singur”
Printre cei care au chemat la abandonarea hadithului și la sprijinirea exclusivă pe Qur’an s-a numărat Dr. Tawfiq Sidqi. El a scris două articole în revista Al-Manar sub titlul: „Islamul este numai Qur’anul”.
După el a venit Ahmad Amin în cartea Fajr al-Islam, unde a dedicat un capitol special ideilor și opiniilor despre hadith. În ansamblu, aceste opinii nu au ieșit din cadrul pretențiilor orientaliștilor, chiar dacă autorul nu le-a atribuit explicit orientaliștilor.
Apoi a venit Mahmud Abu Rayyah, care a scris cartea Adwa’ ʿala al-Sunnah al-Muhammadiyyah. În ea a publicat acuzații și suspiciuni împotriva hadithului profetic. El a amestecat afirmațiile orientaliștilor anteriori cu afirmațiile unor musulmani care le-au urmat calea. Cartea lui a devenit un amestec de opinii diferite, construite pentru a arunca îndoială asupra hadithului profetic și asupra naratorilor lui, prezentând Sunnah ca fiind diferită, contradictorie și alterată.
Scopul acestor oameni a fost să pună la îndoială hadithul profetic ca a doua sursă a legislației islamice. Ei au atacat autoritatea Sunnah și au ridicat îndoieli despre ea, pentru ca musulmanii să înceteze să acționeze după ea.
Îndoiala: de ce Sunnah nu a fost păstrată ca Qur’anul?
Afirmația lor este aceasta: „Dacă Sunnah ar fi fost necesară, Allah ar fi păstrat-o așa cum a păstrat Qur’anul, în cuvântul Lui: «Noi am pogorât Pomenirea și Noi o vom păzi», iar Profetul ﷺ ar fi poruncit scrierea ei așa cum a poruncit scrierea Qur’anului.”
Ei citează versetul din Surah al-Hijr 15:9:
„Noi am pogorât Pomenirea și Noi o vom păzi.”
Apoi spun despre hadithul:
„Luați aminte, mi s-a dat Qur’anul și ceva asemenea lui împreună cu el.”
Obiecția lor este următoarea: dacă acest hadith ar fi autentic, Profetul ﷺ nu ar fi interzis scrierea Sunnah și ar fi poruncit ca ea să fie scrisă așa cum a fost scris Qur’anul. Nu este posibil, spun ei, ca el să fi lăsat jumătate din ceea ce i-a fost revelat între oameni fără să fie scris. Altfel, nu ar fi transmis mesajul și nu ar fi împlinit pe deplin amanah-ul. De ce ar fi lăsat Companionii jumătate din revelație fără să o scrie? Prin neglijarea ei, spun ei, toți ar deveni păcătoși.
Aceasta este îndoiala la care se răspunde.
Răspunsul general: Allah a păstrat Shariah fără a împovăra Ummah peste putința ei
Așa cum Allah Preaînaltul a voit ca această Shariah să rămână și să fie păstrată, tot El a voit să nu îi împovăreze pe robii Săi cu păstrarea ei peste ceea ce puteau suporta și să nu le pună asupra lor o greutate mare.
Arabii erau o națiune în mare parte neștiutoare de scriere. Scribii erau rari între ei, iar uneltele de scris erau puține. Qur’anul însuși a fost scris pe ramuri de palmier, oase și piei.
Profetul ﷺ a trăit printre Companionii săi douăzeci și trei de ani după începutul misiunii sale. A cere scrierea întregii Sunnah ar fi fost extrem de dificil și anevoios. Sunnah include toate vorbele lui, faptele lui, stările lui și aprobările lui.
O asemenea sarcină ar fi cerut ca un număr mare de Companionii să se dedice complet scrierii. Dar Companionii aveau și nevoile lor, mijloacele lor de trai, luptele lor și obligațiile lor. Nu toți erau pricepuți la scris. Cei care puteau scrie erau, de fapt, doar câțiva oameni.
Din acest motiv, atenția scribilor dintre Companionii a fost concentrată asupra scrierii Qur’anului și nu asupra altui material, pentru ca ei să îl transmită celor de după ei complet, precis și fără să lipsească nici măcar o singură literă.
De ce Qur’anul a fost prioritizat în scriere
Obligația a fost limitată la scrierea treptată a ceea ce se revela din Qur’an, până când întregul Qur’an a fost adunat în pagini scrise.
Un motiv major a fost teama de confuzie între musulmanii obișnuiți. Qur’anul s-ar fi putut amesteca cu alt material, mai ales în perioada timpurie, când revelația încă nu fusese încheiată.
De aceea, scrierea publică a Sunnah a fost restricționată la început. Grija nu era că Sunnah nu are autoritate. Grija era ca Qur’anul, în timp ce încă era revelat și adunat, să rămână distinct și protejat de orice amestec cu altceva.
Acesta a fost unul dintre motivele importante care au împiedicat scrierea generală a Sunnah în cea mai timpurie perioadă.
Profetul ﷺ a transmis întreaga religie
Profetul ﷺ a transmis întreaga religie. Allah Însuși a mărturisit această transmitere.
Allah spune în Surah al-Ma’idah 5:67:
„O, Mesagerule, transmite ceea ce ți-a fost pogorât de la Domnul tău. Dacă nu faci aceasta, atunci nu ai transmis mesajul Lui. Iar Allah te va ocroti de oameni.”
Existența Sunnah în Ummah, alături de Nobilul Qur’an, este cea mai limpede dovadă că Mesagerul ﷺ a transmis-o națiunii sale.
Prin urmare, el nu a neglijat jumătate din ceea ce Allah i-a revelat, așa cum pretind cei care ridică această acuzație.
Mai degrabă, oricine știe că Companionii, Allah să fie mulțumit de ei, aveau memorii puternice, inimi atente și inteligență mare. Aceste calități i-au ajutat să păstreze Sunnah și să o transmită așa cum au auzit-o.
Concluzie
Profetul ﷺ a transmis religia în mod complet. Companionii nu au neglijat Sunnah. Dimpotrivă, ei au păstrat-o potrivit capacității, împrejurărilor și înțelepciunii pe care Allah le-a așezat în această Ummah.