Acest articol este o traducere în limba română după articolul publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiune. Sursa originală: Who Is More Entitled To Custody, And Who Is More Entitled After Them?.
Imam Ibn Qudamah a spus: Mama are mai mult drept la custodia copilului și a celui incapabil mintal dacă ea este divorțată. Sensul este că atunci când cei doi soți se separă și au un copil, fie un copil mic, fie o persoană incapabilă mintal, atunci mama este cea mai îndreptățită la custodia lui dacă sunt îndeplinite condițiile în privința ei, indiferent dacă acel copil este băiat sau fată.
Aceasta este opinia lui Yahya al Ansari (d. 143 AH), al Zuhri (d. 124 AH), al Thawri (d. 161 AH), Malik (d. 179 AH), al Shafiʿi (d. 204 AH), Abu Thawr (d. 240 AH), Ishaq (d. 238 AH) și a companionilor opiniei, și nu cunoaștem pe nimeni care să li se fi opus.
Baza acestei hotărâri este ceea ce a fost relatat de la ʿAbdullah ibn ʿAmr ibn al ʿAs (d. 65 AH), că o femeie a spus: O, Mesager al lui Allah, acest fiu al meu, pântecele meu a fost vasul lui, sânul meu a fost băutura lui, iar poala mea a fost adăpostul lui, iar tatăl lui m-a divorțat și vrea să-l ia de la mine.
Mesagerul lui Allah, pacea și binecuvântarea fie asupra lui, a spus: Tu ai mai mult drept la el atât timp cât nu te recăsătorești.
Aceasta a fost relatată de Abu Dawud. S-a mai relatat că Abu Bakr al Siddiq (d. 13 AH) a judecat în favoarea mamei lui ʿAsim împotriva lui ʿUmar ibn al Khattab în privința custodiei lui ʿAsim și a spus: Mirosul ei, afecțiunea ei și blândețea ei sunt mai bune pentru el decât tine.
Aceasta a fost relatată de Saʿid în Sunan-ul său.
Motivul este că ea este mai apropiată de el și mai miloasă față de el, iar nimeni nu împărtășește cu ea această apropiere în afară de tatăl lui. Totuși, tatăl nu are același nivel de milă și nu preia direct custodia el însuși, ci îi dă copilul soției sale. De aceea, mama lui are mai mult drept asupra lui decât soția tatălui său.
al Mughni (8/190-191)
Majoritatea fuqaha au susținut că persoanele care au cel mai mult drept la custodie după mamă, fie dacă ea moare, fie dacă se căsătorește cu un non-mahram, sunt mamele ei care sunt legate prin femei, cea mai apropiată, apoi următoarea cea mai apropiată, adică bunica maternă, chiar dacă este mai sus în linie.
Apoi au diferit în privința persoanei la care trece custodia după aceea.
Hanafiții au susținut că după bunica maternă custodia merge la bunicile paterne, apoi după ele la surori, apoi la mătușile materne.
Malikiții au susținut că custodia merge la mătușile materne, apoi la bunicile paterne, apoi la surori.
Shafiʿiții, în opinia nouă, au susținut că bunicile paterne sunt preferate surorilor și mătușilor materne, iar în opinia veche au susținut că ele sunt puse după surori și mătuși materne.
Hanbaliții au susținut că după bunica maternă custodia merge la tată, apoi la mamele lui, apoi la surori și mătușile materne.
Ei au folosit ca dovadă pentru preferarea bunicii materne ceea ce Abu Bakr al Siddiq, fie ca Allah să fie mulțumit de el, a judecat în cazul lui ʿAsim împotriva lui ʿUmar ibn al Khattab, fie ca Allah să fie mulțumit de ei.
ʿUmar și-a divorțat soția, iar cu ea îl avea pe ʿAsim.
Apoi ea s-a căsătorit cu alt bărbat și avea o mamă care l-a luat pe ʿAsim cu ea.
ʿUmar s-a certat cu ea în fața lui Abu Bakr, iar Abu Bakr a hotărât că bunica lui avea dreptul de custodie.
ʿUmar a spus: Am auzit și m-am supus.
al Ikhtiyar Sharh al Mukhtar de al Mawsili (1/414) [Hanafi]
Fath al Qadir de Ibn al Humam (3/315) [Hanafi]
al Mudawwanah de Imam Malik (2/357, 361) [Maliki]
Kifayat al Talib Sharh al Risalah (2/104) [Maliki]
Rawdat al Talibin (9/101, 108-109) [Shafiʿi]
Nihayat al Muhtaj Sharh al Minhaj (7/214-216) [Shafiʿi]
al Kafi de Ibn Qudamah (2/1005) [Hanbali]
Kashshaf al Qinaʿ (5/496) [Hanbali]
al Mawsuʿah al Fiqhiyyah (22/122)