Acest articol este o traducere integrală în limba română după articolul publicat pe OpenIslam Wiki. Republicat cu permisiune confirmată de deținătorul sursei. Sursa originală: Does Allah Guide Everyone or Not? Refuting the Qur’an Contradiction Claim.
Unii oameni rătăciți pretind că există o contradicție în Qur’an cu privire la călăuzire. Ei spun că Allah afirmă, pe de o parte, că El călăuzește oamenii, iar pe de altă parte, că El nu călăuzește anumite categorii de oameni. Din aceasta ei încearcă să construiască o acuzație împotriva Qur’anului.
Îndoiala dispare atunci când înțelegem că termenul „călăuzire” nu are un singur sens în toate pasajele. Uneori înseamnă arătarea drumului și clarificarea adevărului. Alteori înseamnă tawfiq: succesul acordat de Allah pentru acceptarea adevărului și urmarea lui.
Două tipuri de călăuzire
Există călăuzirea prin clarificare, dovadă și îndrumare. Aceasta înseamnă că drumul este arătat, adevărul este explicat, iar dovada este stabilită asupra omului.
Există și călăuzirea prin tawfiq. Aceasta înseamnă ca Allah să deschidă inima omului pentru credință, să îi dea succes în acceptarea adevărului și să îl ajute să îl urmeze. Această călăuzire este specifică și aparține numai lui Allah.
Când aceste două sensuri sunt amestecate, apare impresia falsă de contradicție.
Exemplul omenirii căreia i s-a arătat calea
Allah spune în Surah al-Insan 76:3:
„Noi i-am arătat calea, fie că este mulțumitor, fie că este nemulțumitor.”
Acest verset dovedește distincția. Allah l-a călăuzit pe om spre cale, dar omul poate răspunde fie cu recunoștință și credință, fie cu nerecunoștință și respingere.
Călăuzirea generală înseamnă că Allah arată drumul. Unii răspund cu mulțumire și iman, iar alții răspund cu necredință și refuz.
Așadar, când Allah spune că asupra Lui este călăuzirea, aceasta include clarificarea căii pentru omenire.
Qur’anul ca îndrumare pentru omenire și ca îndrumare pentru cei drepți
O întrebare înrudită este aceasta: cum poate Qur’anul să fie îndrumare pentru toată omenirea și, în același timp, îndrumare în mod special pentru cei cu taqwa?
Allah spune în Surah al-Baqarah 2:2:
„Aceasta este Cartea în care nu este nicio îndoială, îndrumare pentru cei conștienți de Allah.”
Și Allah spune în Surah al-Baqarah 2:185:
„Luna Ramadan este cea în care a fost pogorât Qur’anul, îndrumare pentru oameni.”
Răspunsul este același. Qur’anul este îndrumare pentru omenire în sensul că el clarifică drumul, prezintă dovada și îi cheamă pe toți oamenii la adevăr.
Dar el este îndrumare pentru cei drepți într-un sens special: ei beneficiază de el, îl acceptă, îl urmează și primesc tawfiq prin el.
Qur’anul este, deci, îndrumare generală prin clarificare și dovadă, și îndrumare specifică pentru cei drepți prin acceptare, beneficiu, faptă și tawfiq. Același cuvânt este folosit în două sensuri înrudite, dar distincte.
Călăuzirea de tawfiq este specifică
Cât despre versetele care spun că Allah nu îi călăuzește pe necredincioși sau pe nedrepți, ele se referă la călăuzirea de tawfiq.
Allah spune în Surah al-Ma’idah 5:67:
„Iar Allah nu călăuzește oamenii necredincioși.”
Aceasta nu înseamnă că Allah nu le-a arătat niciodată adevărul. Înseamnă că El nu le acordă succesul de a-l accepta și urma cât timp ei persistă în necredință și respingere.
Când Allah spune că nu îi călăuzește pe necredincioși sau pe nedrepți, sensul este că El nu le dă tawfiq spre credință cât timp persistă în necredință, aroganță și nedreptate. Călăuzirea negată nu este clarificarea generală a drumului, ci călăuzirea specială a succesului.
De ce Allah nu acordă tawfiq unor oameni
Versetele spun că Allah nu îi călăuzește pe oamenii nedrepți și necredincioși. Aceasta nu este nedreptate.
Ei au respins după ce dovada a venit la ei. Au preferat orbirea în locul călăuzirii. Au ales necredința, aroganța și nedreptatea.
Allah nu datorează tawfiq celor care se întorc în mod conștient de la adevăr.
Allah clarifică drumul și stabilește dovada. Cine respinge adevărul după clarificare nu este nedreptățit atunci când Allah îi oprește călăuzirea specială de tawfiq.
Qur’anul nu îi prezintă pe oameni ca pe niște victime oarbe. El îi descrie în mod repetat alegând respingerea după ce îndrumarea le-a fost arătată.
Profetul ﷺ călăuzește și nu călăuzește
Unii sceptici încearcă să creeze o altă contradicție între două versete.
Allah spune în Surah ash-Shura 42:52:
„Și tu călăuzești spre o cale dreaptă.”
Și Allah spune în Surah al-Qasas 28:56:
„Tu nu călăuzești pe cine iubești, ci Allah călăuzește pe cine voiește.”
Nu există nicio contradicție. Profetul ﷺ călăuzește prin explicarea drumului, prin predarea revelației, prin chemarea la Islam și prin avertizarea oamenilor.
Dar el nu călăuzește prin forțarea credinței în inimi sau prin acordarea tawfiq-ului. Acest lucru Îi aparține numai lui Allah.
Călăuzirea afirmată pentru Profetul ﷺ este călăuzirea prin clarificare. Călăuzirea negată de la el este călăuzirea de tawfiq. El arată drumul, dar Allah singur deschide inimile pentru a-l accepta. De aceea ambele versete sunt adevărate.
Concluzie
Nu există contradicție în Qur’an cu privire la călăuzire. Călăuzirea generală înseamnă clarificarea drumului, stabilirea dovezii și chemarea la adevăr. Călăuzirea specială este tawfiq-ul: succesul de a accepta adevărul și de a-l urma.
Allah a arătat oamenilor calea, iar oamenii sunt răspunzători pentru răspunsul lor. Cel care respinge după clarificare nu este nedreptățit dacă Allah nu îi acordă tawfiq. Iar Profetul ﷺ călăuzește prin explicație și chemare, nu prin controlul inimilor. Astfel, versetele sunt în armonie deplină.