'Abasa · 80:1–10

Versetele 1 la 10

Pricina revelarii acestor versete nobile este ca un credincios orb a venit sa-l intrebe pe Profet, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, si sa invete de la el. Venise si un om bogat, iar Profetul, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui, dorea cu ardoare calauzirea oamenilor. S-a indreptat spre bogat si i-a dat atentie, intorcandu-se de la orbul sarac, in speranta calauzirii acelui bogat si cu dorinta ca acesta sa se curateasca. Allah l-a mustrat cu aceasta mustrare blanda, spunand:⁶⁷

„S-a incruntat”: la fata. „Si s-a intors”: cu trupul, din pricina venirii orbului la el. Apoi a aratat folosul atentiei acordate lui: „Si de unde sa stii? Poate ca el”, orbul, „s-ar curati”: s-ar curati de insusirile josnice si s-ar impodobi cu purtari frumoase. „Ori ar primi indemnul, iar aducerea aminte i-ar folosi”: si-ar aminti cele care ii sunt de folos si ar trage folos din acea aducere aminte. Acesta este un folos mare, urmarit prin trimiterea mesagerilor, prin predicile celor care indeamna si prin aducerile aminte ale celor care povatuiesc. De aceea, sa-i dai atentie celui care a venit el insusi, avand nevoie de aceasta si dorind-o, este lucrul cel mai potrivit si obligatoriu.

Insa atentia pe care o acorzi bogatului care se socoteste lipsit de nevoie, care nu intreaba si nu cauta invatatura fiindca nu doreste binele, impreuna cu neglijarea celui care este mai important decat el, nu se cuvine. Nu esti raspunzator daca el nu se curateste. Daca nu se curateste, tu nu vei fi tras la raspundere pentru raul pe care il savarseste. Aceasta arata regula cunoscuta potrivit careia nu se paraseste un lucru sigur pentru unul inchipuit si nici un folos cert pentru unul presupus. Totodata, trebuie sa-i acorzi celui care cauta cunoasterea, are nevoie de ea si o doreste mai multa atentie decat altuia.