Al-Insan · 76:4–31

Versetele 4 la 31

Comentariul versetului 4

Adica Noi am pregatit si am pus deoparte, pentru cei care nu cred in Allah, ii socotesc mincinosi pe trimisii Sai si cuteaza sa savarseasca pacate: „Lanturi”, in focul Gheenei, dupa cum a spus Preainaltul: „Apoi legati-l cu un lant a carui lungime este de saptezeci de coti!” [al-Haqqah 69:32]. „Si catuse”: mainile le vor fi legate cu ele de gat si vor fi stransi in ele. „Si un foc aprins”: un foc care le va mistui trupurile si le va arde corpurile. Ori de cate ori pieile lor se vor coace, le vor fi schimbate cu alte piei, ca sa guste pedeapsa. Aceasta pedeapsa va dainui vesnic pentru ei si vor ramane in ea pentru totdeauna.

Comentariul versetelor 5 la 7

Cat despre „cei drepti”, ei sunt aceia ale caror inimi s-au indreptat prin cunoasterea lui Allah, iubirea fata de El si insusirile frumoase, astfel incat si faptele lor au devenit drepte, iar ei le-au folosit pentru savarsirea binelui. Allah a vestit ca ei „vor bea dintr-o cupa”, adica o bautura delicioasa de vin al carei amestec este camforul. Acesta este amestecat in ea pentru a o racori si a-i domoli taria. Camforul acela este de o desfatare desavarsita, lipsit de orice lucru care tulbura placerea sau o micsoreaza dintre cele ce se gasesc in camforul acestei lumi. Caci neajunsurile existente in aceasta lume lipsesc din lucrurile pe care Allah le-a numit ca fiind in Paradis. Preainaltul a spus: „Printre arbori de sidr fara spini si arbori de talh cu roadele asezate unele peste altele” [al-Waqiah 56:28–29]; „si sotii curatite” [Al Imran 3:15]; „Ei vor avea Casa Pacii la Domnul lor” [al-Anam 6:127]; „in ea se afla tot ceea ce sufletele doresc si tot ceea ce desfata ochii” [az-Zukhruf 43:71].

„Un izvor din care vor bea robii lui Allah”: nu le este teama ca acea bautura delicioasa pe care o beau s-ar putea ispravi. Dimpotriva, ea are un izvor de alimentare care nu se intrerupe. Este un izvor care se revarsa si curge neincetat. Robii lui Allah il fac sa tasneasca oriunde si oricum voiesc. Daca voiesc, il indreapta catre gradinile inflorite, catre pajistile inverzite, pe langa palate si locuinte impodobite ori catre oricare dintre locurile placute pe care le aleg.

Apoi a amintit o parte dintre faptele lor, spunand: „Ei isi implinesc juruintele”, adica ceea ce si-au impus fata de Allah prin juruinte si angajamente. Daca isi implinesc juruintele, care in sine nu le sunt obligatorii decat pentru ca si le-au impus singuri, atunci cu atat mai mult implinesc indatoririle care le sunt impuse de la bun inceput.

„Si se tem de o Zi al carei rau va fi raspandit pretutindeni”, adica intins si cuprinzator. S-au temut sa nu-i atinga raul ei si au parasit orice cauza care l-ar atrage.

Comentariul versetelor 8 la 10

„Si dau hrana, in pofida iubirii lor pentru ea”: fac aceasta desi iubesc averea si hrana. Totusi, au pus iubirea lui Allah inaintea iubirii de sine si cauta sa ii hraneasca pe cei mai indreptatiti si mai nevoiasi dintre oameni: „un sarman, un orfan si un prizonier”. Prin cheltuirea averii si hranirea lor, urmaresc Fata lui Allah Preainaltul, iar starea lor spune: „Va hranim numai pentru Fata lui Allah. Nu dorim de la voi nici rasplata”, adica rasplata materiala, „nici multumire”, adica lauda rostita. „Noi ne temem de la Domnul nostru de o Zi incruntata”, deosebit de aspra si rea, „cumplita”, adica grea si stramta.

Comentariul versetelor 11 la 14

„Allah i-a ocrotit de raul acelei Zile”: marea spaima nu-i va intrista, iar ingerii ii vor intampina, spunandu-le: „Aceasta este Ziua care v-a fost fagaduita” [al-Anbiya 21:103]. „Si le-a daruit”, adica i-a cinstit si le-a oferit, „stralucire” pe chipuri „si bucurie” in inimi. Astfel, a unit pentru ei desfatarea din afara cu cea launtrica.

„Si i-a rasplatit, pentru rabdarea lor” in ascultarea de El, implinind din aceasta ceea ce au putut; in ferirea de pacate, parasindu-le; si in fata hotararilor Sale dureroase, fara sa se impotriveasca lor, „cu o Gradina” care cuprinde toate desfatarile si este lipsita de orice tulburare ori neajuns, „si cu matase”, dupa cum a spus Preainaltul: „Iar vesmintele lor in ea vor fi din matase” [Fatir 35:33]. Poate ca matasea a fost amintita in mod aparte fiindca este vesmantul lor vazut, care arata starea celui ce il poarta.

„Rezemati in ea pe divane.” Rezemarea inseamna asezarea comoda, intr-o stare de liniste, odihna si bunastare. Divanele sunt paturi acoperite cu asternuturi impodobite. „Nu vor vedea in ea”, adica in Paradis, „nici soare” a carui caldura sa-i vatame, „nici ger”, adica frig aspru. Dimpotriva, vor petrece tot timpul la umbra deasa, unde nu este nici arsita, nici frig. Trupurile se vor desfata acolo, fara sa sufere de caldura sau de frig.

„Umbrele ei vor fi aproape de ei, iar ciorchinii ei vor fi coborati la indemana”: roadele ei vor fi aduse aproape de cel care le doreste, astfel incat sa le poata lua stand in picioare, asezat sau culcat.

Comentariul versetelor 15 la 16

„Si vor fi purtate printre ei”: tinerii si slujitorii vor umbla printre oamenii Paradisului „cu vase de argint si cupe care vor fi de cristal, cristal din argint”. Materia lor este argintul, dar au limpezimea cristalului. Acesta este unul dintre cele mai uimitoare lucruri: argintul dens va avea limpezimea cristalului, prin puritatea substantei sale si frumusetea materialului din care este facut. „Le vor potrivi dupa masura”: vasele amintite vor fi potrivite dupa cat au ei nevoie sa bea, nici mai mult, nici mai putin. Daca ar fi mai mult, placerea lor ar fi micsorata, iar daca ar fi mai putin, nu le-ar ajunge pentru a-si potoli setea. Este posibil ca sensul sa fie ca oamenii Paradisului le vor potrivi dupa masura placerii lor, iar ele vor veni la ei intocmai cum si le-au inchipuit.

Comentariul versetelor 17 la 20

„Si li se va da sa bea in ea”, adica in Paradis, „o cupa”, un vas plin cu vin si nectar, „al carei amestec va fi ghimbirul”. Acesta este amestecat in ea pentru gustul si mirosul sau placut. „Dintr-un izvor aflat acolo”, in Paradis, „numit Salsabil”. A fost numit astfel datorita curgerii sale line, gustului placut si frumusetii sale.

„Si vor umbla printre ei”, printre oamenii Paradisului, aducandu-le hrana si bautura si slujindu-i, „tineri vesnic tineri”. Ei au fost creati din Paradis pentru a dainui; nu se schimba si nu imbatranesc, fiind de o frumusete desavarsita. „Daca i-ai vedea”, raspanditi pentru a-i sluji, „i-ai socoti”, din pricina frumusetii lor, „margaritare risipite”. Desfatarea oamenilor Paradisului este intregita de faptul ca slujitorii lor sunt tineri vesnic tineri, a caror vedere ii bucura si a caror intrare in locuinte nu le da niciun motiv de ingrijorare. Ei le aduc tot ceea ce cer si tot ceea ce sufletele lor doresc.

„Iar daca ai privi acolo”, daca ai vedea desfatarea desavarsita in care se afla oamenii Paradisului, „ai vedea desfatare si o mare imparatie”. Ai gasi la fiecare dintre ei palate, locuinte si incaperi impodobite si infrumusetate intr-un chip pe care descrierea nu-l poate cuprinde. La el se afla gradini inflorite, roade apropiate si fructe delicioase, rauri curgatoare, pajisti minunate si pasari care incanta prin glasul lor, lucruri care cuceresc inimile si bucura sufletele. Are sotii de o frumusete si o bunatate desavarsite, care unesc frumusetea din afara cu cea launtrica, fiind bune si frumoase, astfel incat inima i se umple de bucurie, placere si voiosie. In jurul sau sunt tineri vesnic tineri si slujitori care raman pentru totdeauna, prin care se dobandesc odihna si linistea, se intregeste placerea vietii si se desavarseste fericirea.

Apoi, mai presus de toate acestea, cea mai mare izbanda este dobandirea multumirii Domnului, Cel Indurator, auzirea cuvintelor Sale, desfatarea apropierii de El, bucuria multumirii Sale, ramanerea vesnica si sporirea neincetata a desfatarilor lor. Slava Stapanului, Imparatului, Adevarului limpede, ale Carui comori nu se sfarsesc, al Carui bine nu se imputineaza si ale Carui insusiri nu au sfarsit; tot astfel, bunatatea si binefacerea Sa nu au sfarsit.⁶⁰

Comentariul versetelor 21 la 22

„Vor purta vesminte verzi din sundus si istabraq”: vor fi acoperiti de vesminte verzi din sundus si istabraq, care sunt cele mai alese feluri de matase. Sundus este matasea groasa, iar istabraq este matasea fina.⁶¹

„Si vor fi impodobiti cu bratari de argint”: pe maini vor purta bratari de argint, atat barbatii, cat si femeile lor. Aceasta este o fagaduinta pe care Allah le-a facut-o, iar fagaduinta Sa se va implini, caci nimeni nu este mai adevarat decat El in cuvant si in vorbire. Cuvintele Sale: „Iar Domnul lor le va da sa bea o bautura curata” inseamna ca ea nu are niciun fel de impuritate si ca le curata pantecele de orice vatamare si murdarie.

„Aceasta”, adica aceasta rasplata bogata si acest dar frumos, „este rasplata voastra” pentru faptele pe care le-ati trimis inainte. „Iar stradania voastra a fost primita cu recunostinta”: chiar si pentru putinul din ea, Allah va daruieste din desfatarea statornica ceea ce nu poate fi cuprins prin numarare.

Comentariul versetelor 23 la 26

Dupa ce a amintit desfatarea Paradisului, Preainaltul a spus: „Noi ti-am pogorat Coranul, treptat.” In el se afla fagaduinta si amenintarea, precum si lamurirea tuturor celor de care au nevoie robii. In el se afla porunca de a implini in chipul cel mai desavarsit poruncile Sale si randuielile Legii Sale, de a se stradui sa le puna in practica si de a rabda in aceasta.

De aceea a spus: „Rabda, asadar, pentru judecata Domnului tau si nu asculta de niciun pacatos sau necredincios dintre ei!” Rabda in fata hotararii Sale asupra a ceea ce se petrece, fara sa te revolti impotriva ei, si in implinirea randuielii Sale religioase. Urmeaz-o fara ca vreun obstacol sa te opreasca ori sa te intoarca de la ea. „Si nu asculta” de cei care se impotrivesc cu indarjire si vor sa te abata: de vreun „pacatos”, care savarseste pacate si neascultare, „sau necredincios”. Caci ascultarea de necredinciosi, de cei desfranati si de cei nelegiuiti duce negresit la neascultarea de Allah, intrucat ei nu poruncesc decat potrivit poftelor lor.

Rabdarea este sprijinita de implinirea ascultarii fata de Allah si de pomenirea Lui din belsug. De aceea, Allah a poruncit aceasta, spunand: „Pomeneste numele Domnului tau dimineata si seara”, adica la inceputul si la sfarsitul zilei. In aceasta intra rugaciunile obligatorii, rugaciunile voluntare care le urmeaza, pomenirea lui Allah, preamarirea Lui, marturisirea ca nu exista alta divinitate vrednica de adorare in afara de El si proclamarea maretiei Sale in aceste momente.

„Iar in timpul noptii prosterneaza-te inaintea Lui”: inmulteste prosternarea pentru El, ceea ce cuprinde implinirea multor rugaciuni. „Si preamareste-L o parte lunga a noptii!” Aceasta porunca generala a fost precizata mai inainte prin cuvintele Sale: „O, tu, cel invelit! Ridica-te noaptea, afara de putin: jumatate din ea, ori scade putin din aceasta, ori adauga la ea...” [al-Muzzammil 73:1–4].

Comentariul versetelor 27 la 31

Cuvintele Sale: „Acestia” se refera la cei care te socotesc mincinos, o, Trimisule, dupa ce le-au fost lamurite semnele si dupa ce au primit incurajari si avertismente. Cu toate acestea, nimic nu le-a fost de folos. Ei continua sa prefere „viata grabnica de acum” si sa-si gaseasca linistea in ea. „Si lasa”, adica parasesc faptele si neglijeaza, „in urma lor”, adica inaintea lor, „o Zi grea”: Ziua Invierii, a carei durata este de cincizeci de mii de ani din cei pe care ii numarati. Preainaltul a spus: „Necredinciosii vor spune: Aceasta este o Zi grea” [al-Qamar 54:8]. Este ca si cum nu ar fi fost creati decat pentru viata lumeasca si pentru a ramane in ea.

Apoi a adus impotriva lor o dovada rationala a invierii, si anume dovada primei creari. A spus: „Noi i-am creat”, adica i-am adus la existenta din nefiinta, „si le-am intarit alcatuirea”: le-am desavarsit alcatuirea prin nervi, vene, tendoane si puterile vazute si launtrice, pana cand trupul a ajuns deplin si desavarsit, putand sa faca tot ceea ce doreste. Cel care i-a adus la existenta in aceasta stare poate sa-i readuca dupa moarte, pentru a-i rasplati. Celui care i-a trecut, in aceasta lume, prin aceste etape nu I se potriveste sa-i lase fara rost, fara porunci si oprelisti, fara rasplata si fara pedeapsa. De aceea a spus: „Iar daca voim, ii inlocuim cu altii asemenea lor”, adica va vom crea pentru inviere printr-o alta creare si va vom aduce inapoi pe voi insiva: veti fi chiar voi, asemenea celor care ati fost.

„Aceasta este o aducere-aminte”: credinciosul isi aminteste prin ea si trage folos din avertismentele si incurajarile pe care le cuprinde. „Cine voieste, sa urmeze o cale catre Domnul sau”, adica un drum care il duce la El. Allah arata adevarul si calauzirea, apoi le lasa oamenilor alegerea intre a se calauzi prin ea si a fugi de ea, pentru ca dovada sa fie statornicita: cel care piere sa piara dupa o dovada limpede, iar cel care traieste sa traiasca dupa o dovada limpede.

„Voi nu voiti decat daca voieste Allah”, caci vointa lui Allah se implineste. „Allah este Atotstiutor, Intelept”: Lui Ii apartine intelepciunea in calauzirea celui calauzit si in ducerea in ratacire a celui ratacit.

„El il cuprinde in mila Sa pe cine voieste”: il alege pentru grija Sa, ii daruieste izbanda in urmarea cauzelor fericirii si il calauzeste pe caile ei. „Iar pentru cei nedrepti”, care au ales nefericirea in locul calauzirii, „a pregatit o pedeapsa dureroasa”, din pricina nedreptatii si a incalcarii lor.

S-a incheiat. Lauda I se cuvine lui Allah.