Al-Qiyamah · 75:26–40

Versetele 26 la 40

Allah Preainaltul ii povatuieste pe robii Sai amintindu-le starea muribundului in chinurile mortii. Cand sufletul sau ajunge la clavicule, oasele care inconjoara scobitura de la baza gatului, suferinta se inaspreste. Atunci omul cauta orice mijloc si orice pricina despre care crede ca i-ar putea aduce vindecarea si usurarea. De aceea a spus: „Si se va spune: Este cineva care sa-l vindece?”, adica cine sa-i faca ruqyah, recitare pentru vindecare. Nadejdile lor in mijloacele obisnuite s-au sfarsit, asa ca s-au agatat de mijloacele dumnezeiesti. Dar hotararea si destinul au venit cu certitudine si nu mai pot fi inlaturate.

„Iar el va sti ca a venit despartirea” de lumea aceasta. „Si un picior se va lipi de celalalt”, adica greutatile se aduna si se intrepatrund, lucrul devine grav, suferinta se inaspreste si se cere ca sufletul sa iasa din trupul cu care s-a obisnuit si de care nu s-a despartit pana atunci. El este manat catre Allah Preainaltul, pentru ca El sa il rasplateasca dupa faptele sale si sa il faca sa le recunoasca. Acest avertisment pe care Allah l-a amintit conduce inimile catre ceea ce le aduce izbavirea si le opreste de la ceea ce le duce la pieire.⁵⁹

Dar cel indaratnic, caruia versetele nu ii folosesc, staruie mereu in ratacirea, necredinta si incapatanarea sa. „El nici nu a crezut”, adica nu a crezut in Allah, in ingerii Sai, in Cartile Sale, in trimisii Sai, in Ziua de Apoi si in destin, cu binele si raul sau, „nici nu s-a rugat”. „Ci a tagaduit” adevarul, in loc sa il adevereasca, „si a intors spatele” poruncii si oprelistii. Face aceasta cu inima linistita, fara teama de Domnul sau; mai mult, „a plecat la ai sai, mergand trufas”, fara sa se ingrijeasca de nimic.

Apoi l-a amenintat prin cuvintele: „Vai tie, si iarasi vai! Apoi, vai tie, si iarasi vai!” Acestea sunt cuvinte de amenintare, repetate pentru a repeta avertizarea.

Apoi i-a amintit omului crearea lui dintai: „Oare omul socoteste ca va fi lasat fara nicio raspundere?” Adica parasit, fara sa i se porunceasca sau sa i se interzica ceva, fara sa fie rasplatit sau pedepsit. Aceasta este o socoteala falsa si o parere despre Allah care nu se potriveste intelepciunii Sale. „Nu a fost el o picatura din samanta varsata?” Apoi, dupa ce a fost samanta, „a fost un cheag”, adica sange. „Iar El l-a creat”, adica Allah a creat din el fiinta vie, „si l-a alcatuit armonios”, adica l-a facut temeinic si desavarsit, „si a facut din el cele doua sexe, barbatul si femeia”. „Oare Acela”, Cel care l-a creat pe om si l-a facut sa treaca prin aceste stadii felurite, „nu este in stare sa dea viata mortilor?” Ba da! El are putere asupra tuturor lucrurilor.

S-a incheiat talcuirea surei al-Qiyamah. Lauda I se cuvine lui Allah, Domnul lumilor. Allah sa-l binecuvanteze pe Muhammad si sa-i daruiasca pace.