Comentariul pasajului
Versetele 1 la 6
Textul arab și traducerea din volum
لَآ أُقْسِمُ بِيَوْمِ ٱلْقِيَـٰمَةِ ﴿١﴾ وَلَآ أُقْسِمُ بِٱلنَّفْسِ ٱللَّوَّامَةِ ﴿٢﴾ أَيَحْسَبُ ٱلْإِنسَـٰنُ أَلَّن نَّجْمَعَ عِظَامَهُۥ ﴿٣﴾ بَلَىٰ قَـٰدِرِينَ عَلَىٰٓ أَن نُّسَوِّىَ بَنَانَهُۥ ﴿٤﴾ بَلْ يُرِيدُ ٱلْإِنسَـٰنُ لِيَفْجُرَ أَمَامَهُۥ ﴿٥﴾ يَسْـَٔلُ أَيَّانَ يَوْمُ ٱلْقِيَـٰمَةِ ﴿٦﴾
1. Jur pe Ziua Invierii! 2. Si jur pe sufletul care se mustra pe sine! 3. Oare omul socoteste ca nu-i vom aduna oasele? 4. Ba da! Noi suntem in stare sa-i refacem chiar si varfurile degetelor. 5. Dar omul vrea sa staruie in nelegiuire si pe mai departe. 6. El intreaba: „Cand va fi Ziua Invierii?”
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Particula „la” nu are aici sens de negatie si nici nu este un adaos fara rol. Ea a fost adusa pentru deschiderea vorbirii si pentru a atrage atentia asupra celor ce urmeaza. Fiind folosita adesea impreuna cu juramantul, intrebuintarea ei la inceputul vorbirii nu mai este neobisnuita, chiar daca la origine nu a fost stabilita pentru aceasta. Lucrul pe care se jura aici este totodata lucrul asupra caruia se depune juramantul: invierea de dupa moarte, ridicarea oamenilor din morminte, apoi asteptarea lor, in picioare, ca Domnul sa judece intre ei.
„Si jur pe sufletul care se mustra pe sine!” Aceasta cuprinde toate sufletele, pe cele bune si pe cele nelegiuite. A fost numit suflet care se mustra din pricina numeroaselor sale schimbari si sovairi si pentru ca nu ramane statornic intr-o singura stare. De asemenea, la moarte el il mustra pe stapanul sau pentru ceea ce a facut. Mai mult, sufletul credinciosului il mustra inca din aceasta viata pentru neglijenta, pentru neindeplinirea vreunei datorii sau pentru nepasare. Astfel, juramantul pe rasplata, prin care se adevereste rasplata, este unit cu juramantul pe cel care merita sa fie rasplatit.
Apoi a vestit ca, in ciuda acestui lucru, unii dintre cei indaratnici tagaduiesc Ziua Invierii. El a spus: „Oare omul socoteste ca nu-i vom aduna oasele?” Adica dupa moarte, asa cum a spus in celalalt verset: „El spune: Cine va da viata oaselor dupa ce s-au faramitat?” [Ya-Sin 36:78]. Din nestiinta si vrajmasia sa, omul a socotit de necrezut puterea lui Allah de a-i crea din nou oasele, care sunt sustinerea trupului. Allah i-a raspuns: „Ba da! Noi suntem in stare sa-i refacem chiar si varfurile degetelor”, adica extremitatile degetelor si oaselor sale. Aceasta presupune crearea tuturor partilor trupului, caci, odata ce sunt alcatuite varfurile degetelor, alcatuirea trupului este deplina.
Tagaduirea puterii lui Allah Preainaltul nu vine din insuficienta dovezii care o arata. Dimpotriva, el a ajuns la aceasta deoarece vointa si intentia sa sunt sa tagaduiasca invierea care ii sta inainte. Nelegiuirea inseamna aici minciuna rostita cu buna stiinta.
Apoi a amintit starile Zilei Invierii, spunand: