Al-Muzzammil · 73:20

Versetul 20

La inceputul acestei sure, Allah a amintit ca i-a poruncit Trimisului Sau sa stea la rugaciune jumatate din noapte, doua treimi sau o treime. Regula de baza este ca, in privinta poruncilor, comunitatea sa il urmeaza. In acest loc, El a amintit ca Trimisul a implinit aceasta porunca, el si un grup de credinciosi impreuna cu el. Intrucat stabilirea exacta a timpului poruncit le era grea oamenilor, El a vestit ca le-a usurat aceasta cat se poate de mult, spunand: „Allah masoara noaptea si ziua”, adica le cunoaste masura, cat a trecut si cat a ramas din ele. „El stie ca nu-i veti putea tine socoteala”, adica nu-i veti putea cunoaste masura exacta, fara adaos sau lipsa, fiindca aceasta cere o atentie si o osteneala in plus. De aceea, „S-a intors spre voi cu indurare”, adica v-a usurat povara si v-a poruncit ceea ce va este lesne, fie ca depaseste masura, fie ca este mai putin decat ea.

„Recitati, asadar, atat cat va este usor din Coran”, adica din ceea ce cunoasteti si nu va este greu. De aceea, cel care se roaga noaptea este indemnat sa se roage atat timp cat este vioi. Daca slabeste, se simte fara vlaga sau este cuprins de somn, sa se odihneasca, astfel incat sa se roage cu liniste si tihna.

Apoi El a amintit unele dintre motivele potrivite pentru aceasta usurare, spunand: „El stie ca unii dintre voi vor fi bolnavi.” Acestora le este greu sa se roage jumatate din noapte, doua treimi sau o treime. Asadar, bolnavul sa se roage atat cat ii este usor. Nici rugaciunea in picioare nu ii este poruncita daca aceasta ii este grea. Mai mult, daca rugaciunea facultativa ii este grea, ii este ingaduit sa o lase, iar el va avea rasplata a ceea ce obisnuia sa faca pe cand era sanatos.

„Altii vor strabate pamantul cautand din harul lui Allah.” Adica El stie ca printre voi se afla calatori care pleaca pentru negot, ca sa nu aiba nevoie de fapturi si sa se abtina de la a le cere. Starea calatorului cere usurare. De aceea, rugaciunea obligatorie i-a fost usurata: i s-a ingaduit sa uneasca doua rugaciuni in timpul uneia dintre ele si sa scurteze rugaciunea de patru unitati. Tot astfel, „altii vor lupta pe calea lui Allah. Recitati, asadar, atat cat va este usor din el”.

Allah Preainaltul a amintit doua usurari: o usurare pentru cel sanatos, care se afla acasa, tinandu-se seama de vioiciunea lui, fara sa fie impovarat cu stabilirea exacta a timpului. El sa caute mai degraba timpul cel mai bun pentru rugaciune, care este treimea noptii de dupa prima ei jumatate. Si o usurare pentru bolnav si calator, fie ca drumul sau este pentru negot, fie pentru o forma de adorare, precum jihadul, pelerinajul Hajj sau alta forma de adorare. Si in cazul lui se tine seama de ceea ce nu il impovareaza. Lui Allah I se cuvin lauda si preamarirea, caci nu ne-a pus nicio greutate in religie, ci a facut Legea Sa usoara si a tinut seama de starile robilor Sai si de binele religiei lor, al trupurilor lor si al vietii lor lumesti.⁵¹

Apoi le-a poruncit robilor doua forme de adorare care sunt temelia si stalpul tuturor actelor de adorare: implinirea rugaciunii, fara de care religia nu poate fi dreapta, si oferirea zakatului, care este o dovada a credintei si prin care sunt ajutati saracii si nevoiasii. El a spus: „Impliniti rugaciunea”, adica impreuna cu stalpii ei, cu limitele, conditiile si toate elementele care o intregesc. „Si dati-I lui Allah un imprumut bun”, adica oferiti sincer, cautand Fata lui Allah, cu o intentie adevarata, cu sufletul incredintat si din avere buna si ingaduita. Aici intra atat milostenia obligatorie, cat si cea recomandata.

Apoi a indemnat la toate felurile de bine si la savarsirea lor, spunand: „Orice bine trimiteti inainte pentru sufletele voastre il veti gasi la Allah, mai bun si mai mare ca rasplata.” Fapta buna este rasplatita de zece ori, pana la sapte sute de ori si pana la inmultiri numeroase. Sa se stie ca un bine cat greutatea unui fir de praf, savarsit in aceasta viata, aduce drept rasplata, in Casa fericirii statornice, placeri si desfatari care intrec de multe ori lumea aceasta si tot ce se afla in ea. Binele si dreptatea din aceasta lume sunt materia binelui si dreptatii din Casa statorniciei, samanta, originea si temelia lor.

Cat de vrednice de regret sunt clipele petrecute in nepasare! Cat de vrednice de cainta sunt vremurile trecute in alte lucruri decat faptele drepte! Cat de mult avem nevoie de ajutor pentru inimile pe care nu le atinge povatuirea Ziditorului lor si in care nu isi face loc incurajarea Celui mai Milostiv fata de ele decat sunt ele fata de sine! Tie Ti se cuvine lauda, o, Allah! Tie Iti aducem plangerea noastra si de la Tine cerem ajutorul. Nu exista putere si nici tarie decat prin Tine.

„Si cereti-I iertare lui Allah! Allah este Atoateiertator, Indurator.” In porunca de a cere iertare, venita dupa indemnul de a implini fapte de ascultare si de bine, se afla un mare folos. Robul nu este lipsit de neajunsuri in ceea ce i se porunceste: fie nu implineste deloc acel lucru, fie il implineste intr-un chip nedesavarsit. De aceea, i s-a poruncit sa indrepte aceasta prin cererea iertarii. Robul pacatuieste noaptea si ziua; daca Allah nu il cuprinde cu mila si iertarea Sa, el este pierdut.

S-a incheiat talcuirea ei. Lauda I se cuvine lui Allah.