Al-Muzzammil · 73:1–11

Versetele 1 la 11

Cel invaluit este cel acoperit cu vesmintele sale, asemenea celui numit al-Muddaththir. Aceasta descriere se potriveste starii Trimisului lui Allah, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, atunci cand Allah l-a cinstit cu mesajul Sau si a inceput sa-i coboare revelatia, trimitandu-l pe Jibril la el. El a vazut un lucru cum nu mai vazuse niciodata, in fata caruia nu pot ramane neclintiti decat trimisii. Atunci, cand l-a vazut pe Jibril, pacea fie asupra lui, a fost cuprins de tulburare. A venit la familia sa, tremurand, si a spus: „Invaluiti-ma! Invaluiti-ma!” Apoi Jibril a venit la el si i-a spus: „Citeste!” El a raspuns: „Eu nu stiu sa citesc.” Atunci l-a strans cu putere, pana cand l-a cuprins istovirea, staruind ca el sa recite; iar Profetul, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, a recitat.⁵⁰

Apoi Allah i-a daruit statornicie, iar revelatia a continuat sa vina la el, pana cand a ajuns la o treapta pe care niciunul dintre trimisi nu a atins-o. Slava lui Allah! Cat de mare este deosebirea dintre inceputul profetiei sale si sfarsitul ei! De aceea, Allah i S-a adresat prin aceasta insusire care se afla la el la inceput. Aici i-a poruncit actele de adorare care il priveau pe el, apoi i-a poruncit sa rabde vatamarea din partea neamului sau, iar dupa aceea i-a poruncit sa vesteasca deschis porunca Sa si sa-i cheme public la Allah.

Aici i-a poruncit cel mai nobil act de adorare, rugaciunea, in cel mai potrivit si mai ales timp: ridicarea la rugaciune in timpul noptii. Din mila Sa, Allah Preainaltul nu i-a poruncit sa stea la rugaciune intreaga noapte, ci a spus: „Ridica-te noaptea la rugaciune, in afara de putin.” Apoi a precizat aceasta, spunand: „Jumatate din ea, sau putin sub jumatate”, adica putin mai putin de jumatate, precum o treime sau ceva apropiat. „Ori mai mult”, adica mai mult de jumatate, aproximativ doua treimi.

„Si recita Coranul rar si limpede!” Recitarea asezata a Coranului ajuta la meditatie si cugetare, misca inimile, face cu putinta adorarea prin versetele lui si pregateste pe deplin pentru el. Caci Allah a spus: „Noi iti vom incredinta un Cuvant greu”, adica iti vom revela acest Coran greu, cu sensuri marete si insusiri inalte. Un asemenea Cuvant merita ca omul sa se pregateasca pentru el, sa-l recite asezat si sa cugete la ceea ce cuprinde.

Apoi El a aratat intelepciunea poruncii de a se ridica noaptea la rugaciune, spunand: „Ridicarea la rugaciune in timpul noptii”, adica rugaciunea savarsita dupa somn, „este mai potrivita pentru intelegere si mai dreapta in rostire”. Adica este mai aproape de atingerea scopului urmarit prin Coran: inima si limba lucreaza impreuna, preocuparile sunt putine, omul intelege ceea ce spune, iar lucrurile i se indreapta.

Lucrurile stau diferit in timpul zilei, cand aceste scopuri nu se ating in acelasi fel. De aceea, El a spus: „In timpul zilei ai multe indeletniciri”, adica te ocupi de nevoile tale si de traiul tau, ceea ce preocupa inima si nu-i ingaduie sa se dedice pe deplin.

„Pomeneste Numele Domnului tau.” Aceasta cuprinde toate felurile de pomenire. „Si daruieste-te Lui pe deplin”, adica dedica-te Lui. A te dedica lui Allah si a te intoarce spre El inseamna desprinderea inimii de fapturi si dobandirea iubirii pentru Allah si pentru ceea ce te apropie de El si de multumirea Sa.

„El este Domnul rasaritului si al apusului.” Aici denumirea cuprinde toate rasariturile si apusurile. El Preainaltul este Domnul tuturor rasariturilor si apusurilor, al luminilor care se afla in ele si al celor pentru care ele sunt de folos in lumea de sus si in cea de jos. El este Domnul, Creatorul si Carmuitorul fiecarui lucru. „Nu exista alta divinitate demna de adorare in afara Lui”, adica nimeni nu este adorat pe drept in afara Fetei Sale Preainalte. Numai El merita sa I se inchine iubirea, preamarirea, venerarea si cinstirea. De aceea, a spus: „Asadar, ia-L drept Ocrotitor”, adica drept Pazitor si Carmuitor al tuturor treburilor tale.

Dupa ce Allah i-a poruncit rugaciunea in mod special si pomenirea in general, care ii dau robului o mare tarie pentru a purta poveri si a implini fapte grele, i-a poruncit sa rabde ceea ce spun cei care i se impotrivesc: ei il insulta pe el si batjocoresc ceea ce a adus. I-a poruncit sa mearga inainte cu porunca lui Allah, fara ca cineva sa-l opreasca sau sa-l intoarca din drum, si sa se indeparteze de ei intr-un chip frumos. Aceasta inseamna indepartarea atunci cand folosul o cere, fara a le pricinui vatamare, ci purtandu-se cu ei prin distantare si prin intoarcerea de la vorbele lor care il ranesc. Totodata, i-a poruncit sa discute cu ei in cel mai bun chip.

„Lasa-Ma pe Mine cu cei care tagaduiesc”, adica lasa-Ma sa Ma ocup de ei: Ma voi razbuna pe ei si, chiar daca le dau ragaz, nu ii las nepedepsiti. „Cei care traiesc in belsug” sunt cei care au bunastare si bogatie si care s-au razvratit atunci cand Allah le-a largit mijloacele de trai si i-a ajutat din harul Sau. Asa cum Allah Preainaltul a spus: „Nu! Omul intrece masura atunci cand se vede lipsit de nevoie” [al-Alaq 96:6–7].

Apoi i-a amenintat cu pedeapsa pe care o are pregatita, spunand: