Al-Ma'arij · 70:1–7

Versetele 1 la 7

Allah Preainaltul arata nestiinta celor incapatanati si faptul ca ei cer grabirea pedepsei lui Allah in batjocura, din indaratnicie si ca o provocare, de parca L-ar putea face neputincios. „Cineva a cerut”: cineva a invocat si a cerut venirea „unei pedepse care se va abate negresit asupra necredinciosilor”, fiindca o merita prin necredinta si incapatanarea lor. „Si pe care nimeni nu o poate indeparta, de la Allah”: aceasta pedeapsa, a carei grabire a cerut-o unul dintre politeistii razvratiti, nu poate fi indepartata de nimeni inainte de a cobori si nici ridicata dupa ce a coborat.

Aceasta s-a petrecut atunci cand an-Nadr ibn al-Harith al-Qurashi, sau altcineva dintre cei care tagaduiau, s-a rugat, spunand: „Doamne, daca acesta este adevarul venit de la Tine, atunci fa sa ploua asupra noastra cu pietre din cer sau adu asupra noastra o pedeapsa dureroasa” [al-Anfal 8:32]. Pedeapsa lui Allah se va abate negresit asupra lor: fie le va fi grabita in aceasta lume, fie le va fi pastrata pentru Viata de Apoi. Daca L-ar cunoaste pe Allah si ar cunoaste maretia Sa, intinderea stapanirii Sale si desavarsirea numelor si insusirilor Sale, nu ar cere grabirea pedepsei, ci s-ar supune si s-ar purta cu buna-cuviinta. De aceea, El a amintit din maretia Sa ceea ce se impotriveste vorbelor lor urate, spunand:

„Stapanul treptelor inaltarii. Ingerii si duhul urca la El.” Adica Stapanul inaltarii, al maiestatii si al maretiei, Cel care carmuieste toate fapturile, la care ingerii se inalta pentru cele pe care i-a insarcinat sa le randuiasca. La El se inalta si duhul. Acest nume cuprinde aici toate sufletele, atat pe cele ale oamenilor drepti, cat si pe cele ale nelegiuitilor, iar aceasta se petrece la moarte.

Cat despre cei drepti, sufletele lor se inalta la Allah. Li se ingaduie sa treaca dintr-un cer in altul, pana cand ajung la cerul deasupra caruia Se afla Allah, Atotputernic si Maret. Ele Il saluta pe Domnul lor, capata apropierea de El si se bucura sa fie aproape de El. Primesc de la El lauda, cinstire, bunatate si pretuire. Cat despre sufletele nelegiuitilor, ele se inalta, dar, cand ajung la cer, cer ingaduinta de a intra si nu le este data, astfel ca sunt intoarse pe pamant.

Apoi El a amintit distanta pe care ingerii si duhul o strabat, inaltandu-se la Allah. Ei o strabat intr-o zi, prin mijloacele pe care El li le-a inlesnit si prin insusirile cu care i-a inzestrat: finetea, usurinta si iuteala miscarii. Totusi, aceeasi distanta, strabatuta in chip obisnuit, ar cere cincizeci de mii de ani, de la inceputul inaltarii duhului si pana la hotarul care i-a fost randuit, acolo unde ajunge in adunarea cea inalta.

Aceasta stapanire mare si aceasta lume intinsa, atat cele de sus, cat si cele de jos, se afla toate sub creatia si carmuirea Celui Preainalt. El le cunoaste starile vazute si ascunse, locurile unde se aseaza si cele unde sunt lasate. El a revarsat asupra lor din indurarea, bunatatea si binefacerea Sa ceea ce i-a cuprins pe toti. El a randuit pentru ele hotararea Sa asupra existentei, hotararea Sa in Lege si hotararea rasplatirii. Vai de oamenii care nu-I cunosc maretia si nu-L pretuiesc asa cum I se cuvine, cerand grabirea pedepsei ca o provocare si o punere la incercare! Slava Celui Ingaduitor, care le da ragaz fara sa-i lase nepedepsiti! Ei Il jignesc, iar El ii rabda, le daruieste sanatate si le da cele de trebuinta.

Aceasta este una dintre interpretarile posibile ale nobilului verset. Potrivit ei, inaltarea si urcarea au loc in aceasta lume, fiindca inceputul contextului arata acest inteles. Este insa cu putinta sa fie vorba despre Ziua Invierii si despre faptul ca Allah, Binecuvantat si Preainalt, le va arata robilor Sai in Ziua Invierii din maretia, maiestatea si slava Sa ceea ce va fi cea mai mare dovada a cunoasterii Lui. Ei vor vedea ingerii si sufletele inaltandu-se si coborand cu randuielile dumnezeiesti si lucrarile Domnului in acea zi, a carei durata este de cincizeci de mii de ani, din pricina lungimii si asprimii sale. Allah Preainaltul o va usura insa pentru credincios.

Cuvintele Sale „Rabda, asadar, cu o rabdare frumoasa!” inseamna: staruie cu o rabdare frumoasa in chemarea neamului tau, fara sa te plangi si fara sa te plictisesti. Continua sa implinesti porunca lui Allah si cheama-i pe robii Sai sa-L socoteasca Unic. Sa nu te opreasca ceea ce vezi la ei: lipsa supunerii si a dorintei de a primi chemarea. Caci in rabdarea fata de acestea se afla mult bine.

„Ei o socotesc indepartata, iar Noi o vedem aproape.” Pronumele se refera la invierea in care se va afla pedeapsa pentru cei ce au cerut grabirea ei. Starea lor este a celui care tagaduieste, pe care nefericirea si amagirea l-au coplesit, astfel incat socoteste indepartate toate cele ce-l asteapta: invierea si ridicarea din morminte. Allah insa o vede aproape, fiindca El este bland si ingaduitor, nu Se grabeste si stie ca ea se va petrece negresit. Tot ceea ce va veni este aproape.

Apoi El a amintit grozaviile acelei zile si cele care se vor petrece in ea, spunand: