Al-Haqqah · 69:38–52

Versetele 38 la 52

Allah Preainaltul a jurat pe toate lucrurile pe care fapturile le vad si pe cele pe care nu le vad. Aici intra intreaga creatie, ba chiar si Fiinta Sa cea sfanta. Prin acest juramant a intarit adevarul celor cu care a venit Trimisul din acest Coran nobil si faptul ca nobilul Trimis l-a transmis de la Allah Preainaltul. Allah l-a aratat pe Trimisul Sau curat de invinuirile dusmanilor lui, care spuneau ca este poet sau vrajitor³⁸. La aceasta i-au impins lipsa credintei si a luarii-aminte. Daca ar fi crezut si ar fi luat aminte, ar fi cunoscut ce le este de folos si ce le dauneaza.

Tot astfel, daca ar fi cercetat starea lui Muhammad, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, si i-ar fi urmarit insusirile si purtarea, ar fi vazut un lucru limpede ca soarele, care le-ar fi aratat ca el este cu adevarat Trimisul lui Allah, iar cele cu care a venit sunt „o revelatie de la Domnul lumilor”. Nu se potriveste ca acestea sa fie cuvant omenesc. Dimpotriva, sunt cuvinte care arata maretia Celui care le-a rostit, maiestatea insusirilor Sale, desavarsirea grijii Sale pentru fapturi si inaltarea Sa deasupra robilor Sai. De asemenea, aceasta inchipuire a lor nu se potriveste cu Allah si cu intelepciunea Sa.

Caci, daca el I-ar fi atribuit lui Allah si ar fi nascocit „unele vorbe” mincinoase, „l-am fi apucat de mana dreapta, apoi i-am fi taiat aorta”, un vas legat de inima, a carui taiere duce la moartea omului. Daca s-ar presupune - departe de Trimis una ca aceasta! - ca Trimisul ar fi nascocit ceva pe seama lui Allah, El i-ar fi grabit pedeapsa si l-ar fi lovit cu lovitura Celui Atotputernic si Deplin in Putere. Caci El este Intelept si are putere asupra tuturor lucrurilor. Intelepciunea Sa cere sa nu-i dea ragaz celui care minte pe seama Lui, pretinzand ca Allah i-a ingaduit sa verse sangele celor care i se impotrivesc si sa le ia averile si ca el si cei care il urmeaza sunt cei mantuiti, iar cei care i se impotrivesc vor pieri. Prin urmare, faptul ca Allah l-a sprijinit pe Trimisul Sau cu minuni, a dovedit prin semne limpezi adevarul mesajului sau, i-a dat biruinta asupra dusmanilor si i-a pus sub puterea lui este cea mai mare marturie a Sa pentru trimiterea lui.

Cuvintele Sale „si niciunul dintre voi nu l-ar fi putut apara” inseamna ca, daca El l-ar fi nimicit, acesta nu s-ar fi putut apara singur si nimeni nu l-ar fi putut feri de pedeapsa lui Allah.

„El este”, adica nobilul Coran, „o aducere-aminte pentru cei tematori de Allah”. Prin el isi amintesc cele de folos religiei si vietii lor lumesti, le cunosc si le pun in practica. El le aminteste credintele religiei, purtarile placute lui Allah si hotararile Legii, astfel incat ajung invatati evlaviosi, robi care Il cunosc pe Allah si conducatori calauzitori.

„Noi stim ca printre voi sunt unii care il tagaduiesc.” Aici se afla o amenintare si un avertisment pentru cei care tagaduiesc Coranul: El ii va pedepsi aspru pentru tagaduirea lor. „El va fi o pricina de amar regret pentru necredinciosi.” Fiindca l-au tagaduit, atunci cand vor vedea ceea ce li s-a fagaduit in el, vor regreta ca nu s-au calauzit dupa el si nu s-au supus poruncii sale. Astfel, vor fi pierdut rasplata, vor fi ajuns la cea mai aspra pedeapsa si li se vor fi taiat toate caile de scapare.

„El este, cu adevarat, adevarul cert”, adica cea mai inalta treapta a cunoasterii. Cea mai inalta treapta a cunoasterii este certitudinea: cunoasterea statornica, care nu se clatina si nu dispare. Certitudinea are trei trepte, fiecare mai inalta decat cea dinainte. Prima este cunoasterea certa, adica acea cunoastere dobandita printr-o veste. Apoi vine certitudinea prin vedere, adica acea cunoastere dobandita prin vaz. Apoi vine adevarul cert, adica acea cunoastere dobandita prin gustare si experienta nemijlocita. Acest Coran are aceasta insusire: cunostintele pe care le cuprinde sunt sprijinite de dovezi categorice, iar adevarurile si cunostintele credintei din el ii dau celui care le gusta adevarul cert.

„Preamareste, asadar, numele Domnului tau, Cel Maret!” Adica: socoteste-L mai presus de ceea ce nu se potriveste maretiei Sale si sfinteste-L prin pomenirea insusirilor maiestatii, frumusetii si desavarsirii Sale.

S-a incheiat talcuirea surei al-Haqqah. Lauda Ii apartine lui Allah, Domnul lumilor.³⁹