Al-Mulk · 67:1–4

Versetele 1 la 4

„Binecuvantat este Cel in Mana Caruia se afla stapanirea” inseamna: mare si preainalt este El, mult este binele Sau si atotcuprinzatoare este binefacerea Sa. Din maretia Sa face parte faptul ca in Mana Sa se afla stapanirea lumii de sus si a celei de jos. El le-a creat si le carmuieste dupa cum voieste, prin hotararile Sale asupra creatiei si prin randuielile Sale religioase, care urmeaza intelepciunea Sa. Din maretia Sa face parte si puterea Sa desavarsita, prin care are putere asupra tuturor lucrurilor si prin care a adus la existenta marile fapturi pe care le-a creat, precum cerurile si pamantul.

„Cel Care a creat moartea si viata”, adica a hotarat pentru robii Sai sa le dea viata, apoi sa-i faca sa moara, „pentru a va incerca, spre a vedea care dintre voi este mai bun in fapte”, adica ale cui fapte sunt mai sincere si mai drepte. Allah Si-a creat robii, i-a adus in aceasta lume si i-a instiintat ca vor pleca din ea. Le-a dat porunci si oprelisti si i-a incercat prin poftele care se impotrivesc poruncii Sale. Celui care se supune poruncii lui Allah si isi indreapta faptele, Allah ii da o frumoasa rasplata in ambele vieti. Iar cel care urmeaza poftele sufletului si arunca deoparte porunca lui Allah va avea parte de cea mai rea rasplata. „El este Cel Atotputernic”, Caruia Ii apartine intreaga putere, prin care a supus toate lucrurile si Caruia I se supun toate fapturile. „Atoateiertator” fata de cei care fac rau, fata de cei neglijenti si fata de pacatosi, mai ales atunci cand se caiesc si se intorc la El. El le iarta pacatele, chiar daca ar ajunge pana la inaltul cerului, si le acopera greselile, chiar daca ar umple lumea.

„Cel Care a creat sapte ceruri suprapuse”, adica fiecare deasupra celuilalt, nu toate pe un singur nivel. El le-a creat cu cea mai mare frumusete si desavarsire. „Nu vezi in creatia Celui Milostiv nicio nepotrivire”, adica vreun defect sau vreo lipsa. Cand lipsa este inlaturata din toate privintele, cerurile sunt frumoase, desavarsite si armonioase in toate: in culoare, in infatisare, in inaltime si in ceea ce se afla in ele, dintre soare, luna si astrii luminosi, atat cei ficsi, cat si cei care se misca. Intrucat desavarsirea lor este cunoscuta, Allah Preainaltul a poruncit sa fie privite in repetate randuri si sa se cugete la intinderile lor. El a spus: „Intoarce-ti privirea”, adica priveste-le din nou, luand aminte. „Vezi oare vreo crapatura?”, adica vreo lipsa sau vreo neoranduiala?

„Apoi intoarce-ti privirea inca de doua ori.” Prin aceasta se intelege repetarea privirii de multe ori. „Privirea se va intoarce la tine neputincioasa si ostenita”, adica incapabila sa vada vreun defect sau vreo crapatura, oricat de mult s-ar stradui.

Apoi Allah a vorbit in chip limpede despre frumusetea cerului, spunand: