At-Talaq · 65:1–3

Versetele 1 la 3

Allah Preainaltul spune, adresandu-Se Profetului Sau Muhammad, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, si credinciosilor: „O, Profetule! Cand divortati de femei”, adica atunci cand vreti sa divortati de ele, cautati sa impliniti randuiala legiuita pentru divort. Nu va grabiti sa divortati de indata ce se iveste o pricina pentru aceasta, fara sa tineti seama de porunca lui Allah. Dimpotriva, „divortati de ele la timpul potrivit pentru perioada lor de asteptare”, adica avand in vedere perioada lor de asteptare: sotul sa divorteze de sotia sa atunci cand ea este curata de menstruatie, intr-o perioada de curatenie in care nu a avut raporturi intime cu ea. Acesta este divortul in urma caruia perioada de asteptare este limpede si bine stabilita. Lucrurile stau altfel daca divorteaza de ea in timp ce este la menstruatie: menstruatia in timpul careia a avut loc divortul nu se socoteste, iar perioada de asteptare se prelungeste din aceasta pricina. La fel, daca divorteaza de ea intr-o perioada de curatenie in care a avut raporturi intime cu ea, nu poate fi sigur ca ea nu este insarcinata; sarcina nu este inca vadita si nu este limpede ce fel de perioada de asteptare trebuie sa respecte.

Allah Preainaltul a poruncit socotirea cu grija a perioadei de asteptare, adica stabilirea ei prin menstruatii, daca femeia are menstruatie, sau prin luni, daca nu are menstruatie si nu este insarcinata. Socotirea ei implineste dreptul lui Allah, dreptul sotului care a divortat de ea, dreptul celui care se va casatori cu ea mai tarziu, precum si dreptul ei la intretinere si la celelalte lucruri. Daca perioada de asteptare este bine socotita, starea ei este cunoscuta limpede si se stie ce drepturi si indatoriri decurg din ea. Porunca de a socoti perioada de asteptare se adreseaza sotului si femeii, daca ea raspunde pentru implinirea indatoririlor religioase; altfel, se adreseaza tutorelui ei. Cuvintele Sale: „Temeti-va de Allah, Domnul vostru!” inseamna: in toate treburile voastre si temeti-va de El in privinta drepturilor sotiilor de care ati divortat.

„Nu le scoateti din casele lor” pe durata perioadei de asteptare. Dimpotriva, ele trebuie sa ramana in casa in care locuiau cand sotul a divortat de ele. „Si nici ele sa nu iasa”, adica nu le este ingaduit sa iasa din ea. Interdictia de a le scoate se datoreaza faptului ca sotul trebuie sa-i asigure sotiei locuinta²⁷, pentru ca ea sa-si duca la capat perioada de asteptare, care este unul dintre drepturile lui. Iar interdictia ca ele sa iasa se datoreaza faptului ca iesirea lor nesocoteste dreptul sotului si nu-l pazeste. Aceasta interdictie de a iesi din case si de a fi scoase din ele dureaza pana la incheierea perioadei de asteptare.

„In afara de cazul in care savarsesc o fapta vadit rusinoasa”, adica un lucru urat si limpede, care indreptateste scoaterea lor, astfel incat locuitorii casei ar avea de suferit daca femeia nu ar fi scoasa, cum ar fi vatamarea prin vorbe si prin fapte rusinoase. In aceasta imprejurare, ei le pot scoate din casa, fiindca ele insele au pricinuit scoaterea lor. Asigurarea locuintei are menirea de a le mangaia si de a se purta cu blandete fata de ele, insa ele insele si-au adus vatamarea. Aceasta se aplica femeii aflate in perioada de asteptare dupa un divort revocabil. Cat despre femeia divortata irevocabil, ea nu are dreptul la locuinta in mod obligatoriu, fiindca locuinta tine de intretinere, iar intretinerea este obligatorie pentru femeia divortata revocabil, nu pentru cea divortata irevocabil.

„Acestea sunt hotarele lui Allah”, adica hotarele pe care El le-a stabilit si le-a randuit pentru robii Sai si pe care le-a poruncit sa le respecte si sa nu le depaseasca. „Cel care incalca hotarele lui Allah”, adica nu se opreste la ele, ci le depaseste sau nu le implineste, „isi face singur nedreptate”, nesocotind dreptul propriului suflet si pierzandu-si partea din urmarea hotarelor lui Allah, in care se afla binele acestei lumi si al Vietii de Apoi. „Tu nu stii: poate ca Allah va aduce dupa aceasta o noua imprejurare”, adica Allah a randuit perioada de asteptare si a legat de ea limitele divortului din pricini de mare intelepciune.

Printre aceste pricini se afla faptul ca Allah poate sa faca sa se nasca in inima sotului care a divortat mila si iubire, astfel incat sa o ia inapoi pe cea de care a divortat si sa reia viata alaturi de ea. Perioada de asteptare ii da putinta sa faca aceasta. Sau poate ca a divortat de ea dintr-o pricina care o privea, iar acea pricina dispare in timpul perioadei de asteptare; atunci o ia inapoi, fiindca motivul divortului a incetat. Tot printre pricinile de intelepciune se afla faptul ca, in timpul acestei asteptari, se afla daca pantecele ei este liber de o sarcina de la sotul ei.

Cuvintele Sale: „Iar cand se apropie de sfarsitul perioadei lor de asteptare” inseamna: cand sfarsitul acestei perioade este aproape. Daca perioada de asteptare s-ar fi incheiat, sotul nu ar mai avea alegerea intre a pastra sotia si a se desparti de ea. „Pastrati-le in chip cuviincios”, adica printr-o buna convietuire si o frumoasa insotire, nu pentru a le pricinui rau, cu intentia de a le vatama si de a le tine inchise. Pastrarea lor in acest fel nu este ingaduita. „Sau despartiti-va de ele in chip cuviincios”, adica printr-o despartire in care nu se afla nimic oprit, fara insulte, fara certuri si fara silirea femeii sa cedeze ceva din averea ei.

„Luati ca martori”, pentru divortul de ea si pentru luarea ei inapoi, „doi oameni drepti dintre voi”, adica doi barbati musulmani drepti. Aceasta marturie inchide usa disputelor si a ascunderii de catre fiecare dintre ei a ceea ce trebuie sa faca cunoscut. „Si aduceti”, o, martorilor, „marturia pentru Allah!”, adica aduceti-o asa cum se cuvine, fara adaugare si fara scadere, urmarind prin ea Fata lui Allah Preainaltul. Nu favorizati prin marturie o ruda din pricina rudeniei si nici un prieten din pricina iubirii pentru el.

„Prin aceasta”, adica prin randuielile si hotarele pe care vi le-am amintit, „este indemnat cel care crede in Allah si in Ziua de Apoi”. Credinta in Allah si in Ziua de Apoi il face pe cel care o are sa ia aminte la indemnurile lui Allah si sa trimita inainte, pentru Viata de Apoi, cat mai multe fapte bune pe care le poate implini. Lucrurile stau altfel cu omul din a carui inima a plecat credinta: lui nu-i pasa de raul pe care il savarseste si nu cinsteste indemnurile lui Allah, fiindca ii lipseste ceea ce l-ar indemna la aceasta.

Intrucat divortul poate pricinui stramtorare, zbucium si mahnire, Allah Preainaltul a poruncit teama de El si i-a fagaduit celui care se teme de El, in privinta divortului si in alte privinte, ca ii va darui usurare si o cale de iesire. Daca robul doreste sa divorteze si o face in chipul randuit de Lege, rostind un singur divort, atunci cand femeia nu este la menstruatie si nici intr-o perioada de curatenie in care a avut raporturi intime cu ea, lucrurile nu i se ingusteaza. Dimpotriva, Allah ii face loc de usurare si ii lasa putinta de a reveni la casatorie, daca ii pare rau pentru divort.

Desi versetul se afla in contextul divortului si al luarii sotiei inapoi, se tine seama de intelesul general al cuvintelor. Astfel, pe oricine se teme de Allah Preainaltul si staruie in cautarea multumirii Sale in toate treburile lui, Allah il rasplateste in aceasta lume si in Viata de Apoi. Din rasplata Lui face parte si faptul ca ii daruieste usurare si o cale de iesire din orice greutate si necaz. Dupa cum celui care se teme de Allah El ii daruieste usurare si o cale de iesire, tot astfel, cel care nu se teme de Allah ajunge sub povara si in lanturile unor greutati din care nu poate scapa si ale caror urmari nu le poate inlatura. Priveste aceasta si in cazul divortului: daca robul nu se teme de Allah in privinta lui, ci il rosteste in chip oprit, cum ar fi rostirea de trei ori a divortului si altele asemenea, el va ajunge negresit sa-l regrete, fara sa mai poata indrepta lucrurile si iesi din acea situatie.

Cuvintele Sale: „Si ii va darui cele de trebuinta traiului de unde nici nu se asteapta” inseamna: Allah ii aduce mijloace de trai celui temator de El pe o cale la care nu se asteapta si de care nu este constient. „Celui care se increde in Allah”, in treburile religiei si ale vietii sale lumesti, sprijinindu-se pe Allah pentru a-i aduce ceea ce ii foloseste si pentru a indeparta ceea ce il vatama si fiind increzator ca El ii va inlesni aceasta, „El ii este de ajuns”, adica ii ajunge pentru lucrul in privinta caruia s-a increzut in El. Cand lucrul este incredintat Celui Lipsit de Nevoie, Celui Puternic, Celui Atotputernic, Celui Indurator, implinirea acelui lucru ii este robului mai aproape decat orice altceva. Insa intelepciunea dumnezeiasca poate cere amanarea lui pana la timpul potrivit. De aceea, Allah Preainaltul spune: „Allah Isi duce negresit la indeplinire porunca”, adica hotararea si randuiala Sa se vor implini fara indoiala. Insa El „a randuit pentru fiecare lucru o masura”, adica un timp si o masura pe care lucrul nu le depaseste si de la care nu ramane in urma.