At-Taghabun · 64:16–18

Versetele 16 la 18

Allah Preainaltul porunceste teama de El, care inseamna implinirea poruncilor Sale si ferirea de cele oprite de El, si o leaga de putinta si de capacitatea omului. Acest verset arata ca orice indatorire pe care robul nu o poate implini nu mai este obligatorie pentru el. Daca poate implini o parte din ceea ce i s-a poruncit, dar nu poate implini o alta parte, atunci face ceea ce poate, iar ceea ce nu poate nu i se mai cere. Profetul, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, a spus: „Cand va poruncesc un lucru, impliniti din el atat cat puteti”.²⁴

Sub aceasta regula a Legii intra nenumarate cazuri particulare.

Cuvintele Sale: „Si ascultati” inseamna: ascultati indemnurile pe care vi le da Allah si randuielile pe care vi le prescrie. Invatati acestea si supuneti-va lor. „Si supuneti-va”, adica lui Allah si Trimisului Sau, in toate treburile voastre. „Si cheltuiti”, din cheltuielile randuite de Lege, obligatorii si recomandate. Aceasta fapta va fi spre binele vostru in aceasta lume si in Viata de Apoi. Intregul bine se afla in implinirea poruncilor lui Allah Preainaltul, in primirea indemnurilor Sale si in supunerea fata de Legea Sa, iar intregul rau se afla in impotrivirea fata de acestea.

Insa exista o boala care ii impiedica pe multi oameni sa cheltuiasca asa cum li s-a poruncit: zgarcenia sadita in firea celor mai multe suflete. Sufletul se zgarceste cu averea, iubeste sa o aiba si uraste din rasputeri sa o lase sa-i iasa din mana. Cel pe care Allah Preainaltul il fereste de „zgarcenia propriului suflet”, astfel incat sufletul lui sa daruiasca de bunavoie pentru ceea ce ii este de folos, se numara printre „cei care izbandesc”. Ei au dobandit ceea ce cautau si au scapat de ceea ce se temeau. Mai mult, aceasta poate cuprinde toate poruncile si oprelistile adresate robului. Daca sufletul sau este zgarcit si nu se supune celor poruncite si nu da ceea ce are de dat, omul nu izbandeste, ci pierde in aceasta lume si in Viata de Apoi. Dar daca sufletul sau este darnic, linistit, deschis fata de Legea lui Allah si cauta multumirea Sa, atunci intre el si implinirea celor cu care a fost insarcinat nu mai sta decat cunoasterea lor si intelegerea limpede a faptului ca ele Ii sunt placute lui Allah Preainaltul. Prin aceasta, el izbandeste, reuseste si dobandeste intreaga izbanda.

Apoi Allah Preainaltul a indemnat la cheltuire, spunand: „Daca Ii dati lui Allah un imprumut bun”. Acesta este orice dar facut din averea dobandita in chip ingaduit, prin care robul urmareste Fata lui Allah Preainaltul si pe care il asaza la locul cuvenit. „El vi-l va inmulti”: cheltuiala este rasplatita de zece ori, pana la sapte sute de ori si de inca multe ori pe atat. Pe langa aceasta inmultire, „va va ierta” pacatele datorita cheltuielii si milosteniei voastre. Allah sterge pacatele prin milostenii si prin fapte bune: „Faptele bune le indeparteaza pe cele rele” [Hud 11:114].

„Iar Allah este Cel Recunoscator, Cel Ingaduitor.”²⁵ El nu Se grabeste sa-l pedepseasca pe cel care nu-L asculta, ci ii da ragaz, fara sa-l lase uitarii. „Daca Allah i-ar lua pe oameni la socoteala pentru ceea ce au agonisit, nu ar lasa pe fata pamantului nicio vietuitoare, insa El le da ragaz pana la un soroc hotarat...” [Fatir 35:45]. Allah Preainaltul este Recunoscator: primeste de la robii Sai putine fapte si ii rasplateste din belsug pentru ele. El il rasplateste pe cel care indura pentru El greutatile, poverile si feluritele indatoriri apasatoare. Celui care lasa ceva pentru Allah, Allah ii daruieste in loc ceva mai bun.

„Cunoscatorul celor nevazute si al celor vazute”, adica al ostirilor care le sunt ascunse robilor si pe care numai El le cunoaste, precum si al fapturilor pe care ei le vad. „Cel Atotputernic”, Cel Care nu poate fi biruit si Caruia nimeni nu I se poate impotrivi, Cel Care a supus toate lucrurile. „Cel Intelept” in creatia si in porunca Sa, Cel Care asaza fiecare lucru la locul lui.

S-a incheiat explicatia surei. Lauda este a lui Allah.