Al-Jumu'ah · 62:9–11

Versetele 9 la 11

Allah Preainaltul le porunceste robilor Sai credinciosi sa participe la rugaciunea de vineri si sa se grabeasca spre ea atunci cand se face chemarea. Prin grabirea amintita aici se intelege straduinta de a merge la ea, grija pentru ea si asezarea ei pe primul loc intre preocuparile omului. Nu se intelege alergarea, fiindca aceasta este oprita atunci cand omul merge la rugaciune.

„Si lasati negotul”, adica lasati negotul atunci cand se face chemarea la rugaciune si mergeti la ea. „Aceasta este mai bine pentru voi” decat sa va ocupati cu negotul si sa pierdeti rugaciunea obligatorie, care se numara printre cele mai intarite indatoriri. „Daca ati sti” ca ceea ce se afla la Allah este mai bun si mai trainic! Cel care da intaietate vietii lumesti inaintea religiei sufera adevarata pierdere, tocmai atunci cand isi inchipuie ca are de castigat.

Porunca de a lasa negotul este marginita la timpul rugaciunii. „Iar cand rugaciunea s-a incheiat, raspanditi-va pe pamant”, pentru a cauta castigul si a face negot. Intrucat ocuparea cu negotul poate aduce nepasare fata de pomenirea lui Allah, El a poruncit sa fie pomenit mult, pentru a indrepta aceasta: „Si pomeniti-L mult pe Allah”, cand stati in picioare, cand sedeti si cand stati culcati pe o parte. „Ca sa izbanditi”, caci pomenirea deasa a lui Allah se numara printre cele mai insemnate pricini ale izbanzii.

„Dar cand vad un negot sau o distractie, se imprastie catre aceasta”, adica ies din moschee, din ravna pentru acea distractie si pentru acel negot, si lasa binele. „Si te lasa in picioare”, tinand predica oamenilor. Aceasta s-a petrecut intr-o zi de vineri, pe cand Profetul, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, le tinea predica oamenilor. O caravana cu marfuri a sosit la Medina. Cand oamenii din moschee au auzit-o, s-au imprastiat din moschee si l-au lasat pe Profet, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, sa predice, grabindu-se catre ceva pentru care nu se cuvenea sa se grabeasca si dand dovada de lipsa de cuviinta.²⁰

„Spune: Ceea ce se afla la Allah”, din plata si rasplata daruite celui care staruie in bine si isi deprinde sufletul cu adorarea lui Allah, „este mai bun decat distractia si decat negotul”. Chiar daca din acestea se dobandesc unele dintre lucrurile urmarite, folosul lor este mic si trecator²¹, iar ele fac sa se piarda binele Vietii de Apoi. Rabdarea in ascultarea de Allah nu-l lipseste pe om de cele de trebuinta traiului, caci „Allah este Cel mai bun dintre cei care daruiesc cele de trebuinta traiului”. Celui care se teme de Allah, El ii daruieste mijloace de trai de unde nici nu se asteapta.

Aceste versete cuprind numeroase invataturi. Printre ele se afla faptul ca rugaciunea de vineri este obligatorie pentru credinciosi: ei trebuie sa mearga la ea, sa se grabeasca sa participe si sa-i acorde grija cuvenita.

Tot printre ele se afla faptul ca cele doua predici din ziua de vineri sunt obligatorii si trebuie sa se participe la ele. Pomenirea lui Allah amintita aici a fost explicata ca insemnand cele doua predici, iar Allah a poruncit sa se mearga si sa se grabeasca spre aceasta pomenire.

De asemenea, chemarea la rugaciunea de vineri este randuita de Lege si poruncita.

Printre aceste invataturi se numara si interzicerea vanzarii si cumpararii dupa chemarea la rugaciunea de vineri. Negotul este oprit fiindca face sa se piarda o indatorire si distrage de la aceasta. Aceasta arata ca orice lucru ingaduit care face sa se piarda o indatorire nu mai este ingaduit in acea imprejurare.

Tot astfel, exista porunca de a participa la cele doua predici din ziua de vineri si mustrarea celor care nu participa la ele. De aici urmeaza si obligatia de a le asculta in tacere.

O alta invatatura este aceea ca robul care se apropie de Allah prin adorare si slujire, atunci cand sufletul sau il cheama spre distractie, negot sau pofte, trebuie sa-si aminteasca binefacerile aflate la Allah pentru cel care da intaietate multumirii Sale inaintea dorintelor propriului suflet.

S-a incheiat explicatia surei al-Jumu'ah, prin harul si ajutorul lui Allah. Lauda este a lui Allah, Domnul lumilor.