Al-An'am · 6:122–124

Versetele 122 la 124

Allah il descrie pe omul pe care l-a calauzit: mai inainte era mort in intunericurile necredintei, nestiintei si pacatelor, apoi Allah l-a adus la viata prin lumina stiintei, credintei si ascultarii. El a inceput sa umble printre oameni cu lumina, pricepand treburile sale, cunoscandu-si drumul, stiind binele, iubindu-l si alegandu-l, straduindu-se sa-l implineasca in sine si in altii. Cunoaste raul, il uraste si se straduieste sa-l paraseasca si sa-l inlature de la sine si de la altii.

Oare acesta este asemenea celui cufundat in intunericurile nestiintei, ratacirii, necredintei si pacatelor, „din care nu poate iesi”? Drumurile i s-au incurcat, caile s-au intunecat inaintea lui si grijile, mahnirea, tristetea si nefericirea l-au inconjurat. Allah atrage atentia mintilor asupra unui adevar pe care il cunosc si il inteleg: acestia doi nu sunt egali, dupa cum nu sunt egale noaptea si ziua, lumina si intunericul, cei vii si cei morti.

Este ca si cum s-ar intreba: cum poate omul care are macar putina minte sa aleaga o asemenea stare si sa ramana ratacind in intunericuri? Raspunsul este ca „astfel le-au fost facute frumoase necredinciosilor faptele lor”. Shaytan continua sa le impodobeasca faptele pana cand le socotesc bune si adevarate, iar aceasta devine o credinta adanc inradacinata in inimile lor. Ei sunt multumiti de raul si minciuna in care se afla.

Cei care ratacesc orbeste in intunericuri si se zbat in minciuna nu sunt egali. Unii sunt conducatori, iar altii sunt supusi. Capeteniile lor au starea cea mai rea. De aceea Allah spune: „Astfel am pus in fiecare cetate capetenii dintre nelegiuitorii ei”, adica oameni a caror nelegiuire este mare si a caror rautate este cumplita, „ca sa unelteasca in ea”.

Ei uneltesc in ea prin inselaciune, prin chemarea la calea lui Shaytan si prin impotrivirea fata de trimisi si urmasii lor, in cuvant si in fapta.

Insa vicleniile si uneltirile lor se intorc impotriva lor, caci ei uneltesc, iar Allah unelteste, si Allah este Cel mai bun dintre cei care uneltesc.

Allah ii pune pe conducatorii calauzirii si pe cei mai alesi dintre sustinatorii ei sa se lupte cu acesti nelegiuiti, sa le respinga argumentele si sa se straduiasca impotriva lor pentru Allah. Ei iau masurile potrivite pentru aceasta, iar Allah ii ajuta, ii calauzeste, ii intareste si face ca izbanzile sa treaca, pe rand, de la unii la altii, pana cand deznodamantul este biruinta si stapanirea lor asupra dusmanilor; iar sfarsitul bun le apartine celor evlaviosi.

Conducatorii raufacatorilor au staruit insa in minciuna lor si au respins adevarul adus de trimisi, din invidie si dusmanie. De aceea au spus ca nu vor crede pana nu li se va da si lor ceea ce li s-a dat trimisilor lui Allah, adica profetia si mesajul.