Al-Hashr · 59:22–24

Versetele 22 la 24

Aceste versete nobile cuprind multe dintre Numele cele mai frumoase ale lui Allah si dintre insusirile Sale preainalte, de mare insemnatate si cu dovezi minunate. El arata ca este „Allah”, Cel adorat, Caruia I se cuvine inchinarea, „in afara Caruia nu exista alta divinitate vrednica de adorare”, datorita desavarsirii Sale marete, bunatatii Sale cuprinzatoare si carmuirii Sale generale. Orice alta divinitate in afara Lui este falsa si nu merita nici macar un fir de adorare, fiindca este saraca, neputincioasa, nedesavarsita si nu are nicio putere nici pentru sine, nici pentru altcineva. Apoi El Se descrie prin stiinta Sa cuprinzatoare, care include ceea ce este ascuns fapturilor si ceea ce ele vad, si prin indurarea Sa cuprinzatoare, care a imbratisat toate lucrurile si a ajuns la orice fiinta vie.

Apoi repeta ca numai Lui I se cuvine adorarea in toate privintele si ca El este Stapanitorul tuturor stapanirilor. Lumea de sus si cea de jos, impreuna cu locuitorii lor, sunt cu totii ai lui Allah, aflati in nevoie fata de El si sub carmuirea Sa. „Cel Sfant, Cel Desavarsit”, adica Cel Sfintit, lipsit de orice defect, neajuns si lipsa, Cel Preamarit si Slavit. Numele „Cel Sfant” arata ca El este mai presus de orice lipsa si ca lui Allah I se cuvine preamarirea pentru insusirile si maretia Sa.

„Cel care adevereste”, adica Cel care ii adevereste pe trimisii si profetii Sai in cele cu care au venit, prin semne limpezi, dovezi hotaratoare si argumente vadite. „Cel Atotputernic”, Care nu poate fi biruit si Caruia nimeni nu I se poate impotrivi; dimpotriva, El a supus toate lucrurile si toate I s-au plecat. „Cel care supune”, Care i-a supus pe toti robii si Caruia I s-au plecat toate fapturile; El este si Cel care il mangaie pe cel frant si il imbogateste pe cel sarac. „Cel Preainalt in Maretie”, Caruia Ii apartin maretia si grandoarea si Care este mai presus de orice defect, nedreptate si silnicie. „Marire lui Allah! El este mai presus de ceea ce Ii asociaza ei!” Aceasta este o declarare generala a faptului ca El este mai presus de tot ceea ce I-au atribuit cei care I-au facut asociati si I s-au impotrivit.

„El este Allah, Creatorul” tuturor fapturilor, „Infaptuitorul” tuturor celor aduse in fiinta, „Datatorul de chipuri” tuturor celor carora li s-a dat chip. Aceste Nume sunt legate de creare, carmuire si randuire; toate acestea Ii apartin numai lui Allah si nimeni nu-I este partas la ele. „Ale Lui sunt Numele cele mai frumoase”: El are foarte multe Nume, pe care nimeni altcineva in afara Lui nu le poate numara si nu le cunoaste. Cu toate acestea, toate sunt frumoase, adica exprima insusiri desavarsite; mai mult, arata cele mai desavarsite si mai mari insusiri, fara nicio lipsa, in nicio privinta. Din frumusetea lor face parte faptul ca Allah le iubeste, ii iubeste pe cei care le iubesc si iubeste ca robii Sai sa-L cheme si sa-I ceara prin ele. Din desavarsirea Lui si din faptul ca ale Lui sunt Numele cele mai frumoase si insusirile cele mai inalte face parte faptul ca tot ceea ce este in ceruri si pe pamant se afla neincetat in nevoie fata de El. Toate Il preamaresc cu lauda si Ii cer cele de care au nevoie, iar El le daruieste din harul, darnicia si marinimia Sa ceea ce cer indurarea si intelepciunea Lui. „El este Cel Atotputernic, Cel Intelept”: nu voieste niciun lucru fara ca acesta sa se implineasca si niciun lucru nu se intampla decat pentru o intelepciune si un folos.

S-a incheiat explicatia acestei sure.