Al-Mujadila · 58:22

Versetul 22

Allah Preainaltul spune: „Nu vei gasi un neam care crede in Allah si in Ziua de Apoi iubindu-i pe cei care se impotrivesc lui Allah si Trimisului Sau.” Adica cele doua nu se intalnesc. Robul nu este credincios cu adevarat in Allah si in Ziua de Apoi decat daca lucreaza potrivit cerintelor si urmarilor credintei sale: iubirea si loialitatea fata de cel care implineste credinta, precum si respingerea si dusmania fata de cel care nu o implineste, chiar daca ar fi omul cel mai apropiat de el. Aceasta este credinta adevarata, care isi da rodul si prin care se implineste scopul ei. Cei cu aceasta insusire sunt aceia in ale caror inimi Allah „a inscris credinta”, adica a intiparit-o, a statornicit-o si a sadit-o astfel incat nu se clatina, iar indoielile si nedumeririle nu o ating. Allah i-a intarit „cu un duh de la El”, adica prin revelatia Sa, ajutorul Sau, sprijinul Sau dumnezeiesc si bunatatea Sa de Domn. Ei au viata buna in acest salas si Gradinile Fericirii in salasul statornic, in care se afla tot ceea ce isi doresc sufletele si ceea ce desfata ochii si ceea ce aleg sufletele. Ei vor avea parte de cea mai buna si mai mare fericire: Allah Isi va revarsa multumirea asupra lor si nu Se va mai mania niciodata pe ei. Iar ei vor fi multumiti de Domnul lor pentru feluritele cinstiri, rasplatile imbelsugate, darurile bogate si treptele inalte pe care El li le va oferi, incat nu vor vedea nicio tinta mai presus de ceea ce le-a daruit Stapanul lor si niciun capat dincolo de aceasta. Cat despre cel care pretinde ca el crede in Allah si in Ziua de Apoi, dar, cu toate acestea, se imprieteneste cu dusmanii lui Allah si il iubeste pe cel care a aruncat credinta in urma sa, credinta lui este doar o pretentie lipsita de realitate. Orice lucru are nevoie de o dovada care sa-l adevereasca; simpla pretentie nu foloseste la nimic si nu face ca acela care o sustine sa fie crezut. Si lauda este a lui Allah.