Al-Mujadila · 58:1–4

Versetele 1 la 4

Aceste versete nobile au fost pogorate cu privire la un barbat dintre Ansari a carui sotie s-a plans lui Allah si si-a sustinut pricina inaintea Trimisului lui Allah, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, dupa ce sotul ei si-o declarase oprita, in urma unei lungi vieti impreuna si dupa ce avusesera copii. El era un batran inaintat in varsta. Ea s-a plans lui Allah si Trimisului lui Allah de starea ei si de starea lui, a pomenit acest lucru si a staruit asupra lui, revenind mereu. Allah Preainaltul a spus: „Allah a auzit vorbele celei care discuta cu tine despre sotul ei si se plange lui Allah. Allah aude discutia dintre voi doi”, adica vorbele pe care vi le spuneti unul altuia. „Allah este Auzitor”: aude toate glasurile, in toate timpurile si in toate felurile nevoilor. „Vazator”: vede mersul furnicii negre pe stanca tare, in noaptea intunecata.

Aceasta vesteste desavarsirea auzului si vazului Sau, precum si cuprinderea de catre ele a lucrurilor mici si mari. Totodata, aici este un indiciu ca Allah Preainaltul ii va inlatura pricina plangerii si ii va ridica necazul. De aceea a pomenit, intr-un mod general, randuiala privitoare la ea si la celelalte femei, spunand:

„Aceia dintre voi care isi declara sotiile oprite pentru ei, asemanandu-le cu mamele lor, sa stie ca ele nu sunt mamele lor. Mamele lor sunt numai cele care i-au nascut” (versetul 2). Ziharul fata de sotie consta in faptul ca barbatul ii spune sotiei sale: „Tu esti pentru mine precum spatele mamei mele”, sau o aseamana cu o alta ruda cu care ii este oprita casatoria, ori ii spune: „Tu imi esti oprita.” In obiceiul lor se folosea tocmai cuvantul „spate”; de aceea Allah a numit aceasta zihar si a spus: „Aceia dintre voi care isi declara sotiile oprite pentru ei, asemanandu-le cu mamele lor, sa stie ca ele nu sunt mamele lor.” Adica: cum pot rosti asemenea vorbe, despre care stiu ca nu corespund realitatii, asemanandu-si sotiile cu mamele care i-au nascut? Allah a aratat gravitatea si uratenia acestei fapte si a spus: „Ei rostesc, intr-adevar, vorbe urate si mincinoase”, adica vorbe respingatoare si neadevarate. „Iar Allah este Cel care sterge pacatele, Atoateiertator” fata de cel care a savarsit unele incalcari, dar le-a indreptat prin cainta sincera.

„Cei care isi declara sotiile oprite pentru ei, asemanandu-le cu mamele lor, apoi revin asupra celor spuse” (versetul 3). Invatatii au avut pareri diferite despre intelesul revenirii. S-a spus ca inseamna hotararea de a avea raporturi conjugale cu sotia asupra careia a rostit ziharul si ca, prin simpla hotarare, ii devine obligatorie ispasirea amintita. Dovada pentru aceasta este ca Allah Preainaltul a pomenit, in privinta ispasirii, ca ea trebuie implinita inainte ca cei doi sa se atinga; iar aceasta presupune deja luarea hotararii. S-a mai spus ca inseamna raportul conjugal in sine, dovada fiind cuvintele lui Allah Preainaltul: „Apoi revin asupra celor spuse”, iar ceea ce spusesera privea raportul conjugal. Potrivit ambelor pareri, de indata ce are loc revenirea, ispasirea acestei declarari drept oprit este „eliberarea unui rob”: un rob credincios, asa cum este precizat in versetul despre ucidere, barbat sau femeie, cu conditia sa nu aiba defecte care ii vatama putinta de a munci. „Inainte ca cei doi sa se atinga”: barbatul trebuie sa se abtina de la raporturi cu sotia asupra careia a rostit ziharul pana cand implineste ispasirea prin eliberarea unui rob. „Cu aceasta sunteti povatuiti”: randuiala pe care v-am amintit-o va este lamurita impreuna cu avertizarea care o insoteste. Povatuirea inseamna prezentarea randuielii impreuna cu incurajarea si avertizarea. Cel care doreste sa rosteasca ziharul se abtine de la aceasta atunci cand i se aminteste ca trebuie sa elibereze un rob. „Iar Allah este Bine Stiutor a ceea ce faceti”: El rasplateste pe fiecare dupa fapta lui.

„Cel care nu gaseste mijloacele pentru aceasta” (versetul 4), adica nu gaseste un rob pe care sa-l elibereze sau nu are pretul lui, trebuie „sa posteasca doua luni la rand, inainte ca cei doi sa se atinga”. „Iar cel care nu poate” posti „trebuie sa hraneasca saizeci de nevoiasi”. Fie le da mancare din hrana obisnuita a tinutului sau cat sa le ajunga, asa cum au spus multi comentatori, fie ii da fiecarui nevoias un mudd de grau sau jumatate de sa' din alte alimente acceptate pentru dania de la incheierea postului, asa cum a spus un alt grup. „Aceasta”, adica randuiala pe care v-am lamurit-o si v-am facut-o limpede, este „pentru ca voi sa credeti in Allah si in Trimisul Sau”, prin tinerea acestei randuieli si a celorlalte randuieli si prin punerea lor in practica. Respectarea randuielilor lui Allah si lucrarea potrivit lor fac parte din credinta; mai mult, ele sunt tinta ei si prin ele credinta sporeste, se desavarseste si creste. „Acestea sunt hotarele lui Allah”, care impiedica savarsirea acelor fapte; ele nu trebuie nici incalcate, nici implinite cu lipsuri. „Iar necredinciosii vor avea o pedeapsa dureroasa.”

In aceste versete se afla mai multe randuieli. Printre ele se numara bunatatea lui Allah fata de robii Sai si grija Sa pentru ei: El a pomenit plangerea acestei femei incercate, i-a inlaturat necazul si i l-a ridicat. Mai mult, prin randuiala Sa generala, a ridicat necazul oricarui om incercat cu o pricina asemenea acesteia.

De asemenea, ziharul priveste numai declararea sotiei drept oprita, deoarece Allah a spus: „Sotiile lor.” Daca un barbat si-ar declara oprita roaba, aceasta nu ar fi zihar, ci ar face parte din declararea drept oprite a lucrurilor bune, precum mancarea si bautura, pentru care este obligatorie numai ispasirea juramantului.

Tot dintre ele: ziharul nu este valabil fata de o femeie inainte de casatoria cu ea, pentru ca, in clipa ziharului, ea nu este cuprinsa intre sotiile lui, asa cum nici divortul de ea nu este valabil, fie ca il rosteste neconditionat, fie ca il leaga de o conditie.

Ziharul este oprit, deoarece Allah l-a numit „vorbe urate si mincinoase”.

Allah a atras atentia asupra randuielii si asupra intelepciunii ei, pentru ca a spus: „Ele nu sunt mamele lor.”

Este dezaprobat ca barbatul sa-si strige sotia si sa i se adreseze cu numele uneia dintre rudele cu care ii este oprita casatoria, spunandu-i, de pilda: „O, mama mea!”, „O, sora mea!” si altele asemenea, deoarece astfel o aseamana cu persoana care ii este oprita.

Ispasirea devine obligatorie numai prin revenirea asupra celor spuse de cel care a rostit ziharul, potrivit celor doua pareri amintite mai inainte, si nu prin simpla rostire a ziharului.

Pentru ispasirea prin eliberarea unui rob este de ajuns eliberarea unuia mic sau mare, barbat sau femeie, deoarece formularea versetului este generala in aceasta privinta.

Ispasirea, daca este prin eliberarea unui rob sau prin post, trebuie implinita inainte ca cei doi sa se atinga, asa cum a precizat Allah. Lucrurile stau diferit in cazul ispasirii prin hranirea nevoiasilor: in timpul implinirii acesteia sunt ingaduite apropierea si raporturile conjugale.

Poate ca intelepciunea obligativitatii ispasirii inaintea atingerii este ca aceasta il indeamna mai mult sa o implineasca. Daca isi doreste raportul conjugal si stie ca nu-l poate avea decat dupa ispasire, se grabeste sa o implineasca.

Trebuie neaparat hraniti saizeci de nevoiasi. Daca ar aduna hrana pentru saizeci de nevoiasi si ar da-o unui singur om sau mai multora, dar mai putini de saizeci, aceasta nu ar fi de ajuns, deoarece Allah a spus: „Hranirea a saizeci de nevoiasi.”