Al-Hadid · 57:1–6

Versetele 1 la 6

In versetul 1, Allah Preainaltul ne vesteste maretia, slava si intinderea stapanirii Sale. Toate cele „din ceruri si de pe pamant”, dintre vietuitoarele care vorbesc, cele care nu vorbesc, celelalte fapturi si lucrurile neinsufletite, Il preamaresc pe Domnul lor prin lauda si Il declara mai presus de ceea ce nu se potriveste slavei Sale. Ele Ii sunt ascultatoare Domnului lor, supuse puterii Sale, iar urmele intelepciunii Sale se vad in ele. De aceea a spus: „Iar El este Cel Puternic, Cel Intelept.” Aceasta arata ca toate fapturile din lumea de sus si din cea de jos au nevoie de Domnul lor in toate starile lor, ca puterea si biruinta Lui cuprind toate lucrurile si ca intelepciunea Sa cuprinde crearea si porunca Sa.

Apoi, in versetul 2, a vestit ca stapanirea Sa cuprinde totul si a spus: „A Lui este stapanirea cerurilor si a pamantului. El da viata si aduce moartea.” Adica El este Creatorul acestora, Cel care le daruieste hrana si le randuieste prin puterea Sa. „Si este cu putere peste toate.”

„El este Cel Dintai” (versetul 3), inaintea Caruia nu este nimic, „si Cel de pe Urma”, dupa Care nu este nimic; „Cel Vadit”, deasupra Caruia nu este nimic, „si Cel Ascuns”, mai aproape decat Care nu este nimic. „Si El este Cunoscator al tuturor lucrurilor”: stiinta Sa cuprinde cele vadite si cele ascunse, tainele si lucrurile tainuite, cele de mai inainte si cele de mai tarziu.

„El este Cel care a creat cerurile si pamantul in sase zile” (versetul 4), dintre care prima este duminica si ultima este vinerea. „Apoi S-a inaltat deasupra Tronului”, intr-un fel potrivit slavei Sale, deasupra tuturor fapturilor Sale. „El stie ceea ce intra in pamant”, dintre seminte, animale, ploaie si altele, „si ceea ce iese din el”, dintre plante, pomi, animale si altele, „ceea ce coboara din cer”, dintre ingeri, hotarari si mijloace de trai, „si ceea ce urca in el”, dintre ingeri, suflete, rugi, fapte si altele.

„El este cu voi oriunde v-ati afla” este asemenea cuvintelor Sale: „Nu exista o discutie tainica intre trei fara ca El sa fie al patrulea, nici intre cinci fara ca El sa fie al saselea, nici intre mai putini ori mai multi decat acestia fara ca El sa fie cu ei, oriunde s-ar afla.” El este cu ei prin stiinta si prin cunoasterea deplina a ceea ce se petrece. De aceea El a amenintat si a fagaduit rasplatirea faptelor, spunand: „Iar Allah vede ceea ce faceti.” Adica El vede faptele care pornesc de la voi, precum si ascultarea ori nelegiuirea din care acele fapte izvorasc. Va va rasplati pentru ele si vi le tine socoteala.

In versetul 5, cele din ceruri si de pe pamant Ii apartin: sunt stapanirea Lui, fapturile Lui si robii Lui. El randuieste in privinta lor ceea ce voieste, prin poruncile Sale legate de destin si de Lege, care se desfasoara potrivit intelepciunii dumnezeiesti. „Iar la Allah se intorc toate lucrurile”, atat faptele, cat si cei care le savarsesc. Robii sunt infatisati inaintea Lui, iar El il desparte pe cel rau de cel bun si il rasplateste pe binefacator pentru binefacerea sa si pe cel care face rau pentru raul sau.

„El face noaptea sa intre in zi si face ziua sa intre in noapte” (versetul 6). Adica face noaptea sa intre peste zi, iar noaptea ii acopera cu intunericul ei, astfel incat ei se linistesc si se odihnesc. Apoi face ziua sa intre peste noapte si inlatura intunericul de pe pamant, astfel incat lumea se lumineaza, robii se misca si se ridica sa-si caute folosurile si mijloacele de trai. Allah continua sa infasoare noaptea peste zi si ziua peste noapte si sa le alterneze, marind-o ori micsorand-o pe una, lungind-o ori scurtand-o pe cealalta, pana cand astfel se statornicesc anotimpurile, se randuiesc vremurile si se implinesc folosurile care se implinesc prin aceasta. Binecuvantat fie Allah, Domnul lumilor! Preainalt fie Cel Generos, Cel Darnic, care le-a daruit robilor Sai binefaceri vazute si ascunse! „Si cunoaste ceea ce se afla in piepturi”, adica ceea ce se afla in inimile tuturor. El il calauzeste pe cel despre care stie ca este vrednic de aceasta si il lasa fara ajutor pe cel despre care stie ca nu este potrivit pentru calauzirea Sa.