Al-Waqi'ah · 56:1–26

Versetele 1 la 26

Allah Preainaltul vesteste, in versetele 1-3, starea Intamplarii care trebuie negresit sa se petreaca, adica Invierea: „Petrecerea ei nu poate fi tagaduita”, adica nu exista indoiala in privinta ei, fiindca dovezile rationale si cele revelate se intaresc unele pe altele in privinta ei, iar intelepciunea Sa, Preainaltul, o arata. „Ea va cobori si va inalta”, adica ii va cobori pe unii oameni la cea mai de jos treapta si ii va inalta pe altii la cele mai inalte trepte. Sau: isi va cobori glasul si-l va face auzit de cel apropiat, apoi il va inalta si-l va face auzit de cel indepartat.

„Cand pamantul va fi zguduit din temelii” (versetele 4-6), adica va fi miscat si tulburat, „iar muntii vor fi sfaramati cu totul”, adica facuti bucati, „si vor deveni pulbere risipita”. Pamantul va ramane fara munte si fara vreun semn de relief: un ses neted, pe care nu vei vedea nici adancitura, nici ridicatura.

„Iar voi veti fi trei categorii” (versetele 7-9), o, fapturi, adica veti fi impartiti in trei grupuri, dupa faptele voastre bune si rele. Apoi a infatisat pe larg starile celor trei categorii si a spus: „Cei din dreapta, ce sunt cei din dreapta!” Aceasta arata maretia rangului lor si insemnatatea starii lor. „Iar cei din stanga, ce sunt cei din stanga!” Adica cei de la stanga, a caror stare este infatisata ca fiind inspaimantatoare.

„Iar cei dintai sunt cei dintai. Acestia sunt cei apropiati” (versetele 10-14), adica cei dintai in savarsirea faptelor bune in aceasta lume vor fi cei dintai la intrarea in gradini in Viata de Apoi. Cei cu aceasta insusire sunt apropiatii lui Allah, „in gradinile desfatarilor”, la cele mai inalte trepte, in locuintele inalte deasupra carora nu exista alta locuinta. Acestia sunt „o multime dintre cei dintai”, adica un grup numeros dintre cei de la inceputul acestei comunitati si al altor comunitati, „si putini dintre cei de pe urma”. Aceasta arata intaietatea, in ansamblu, a inceputului acestei comunitati fata de partea ei tarzie, fiindca apropiatii dintre cei dintai sunt mai multi decat dintre cei de pe urma. Apropiatii sunt alesii fapturilor.⁷³

„Pe paturi impletite cu podoabe” (versetele 15-16), adica tesute cu aur, argint, perle, nestemate si alte podoabe si ornamente pe care numai Allah Preainaltul le cunoaste. „Sprijiniti pe ele”, pe acele paturi, intr-o sedere statornica, linistita, odihnitoare si tihnita. „Fata in fata”: fiecare isi va indrepta fata spre celalalt, datorita curatiei inimilor lor, a iubirii cu care se intampina si a bunei lor purtari.

„Printre ei vor umbla baieti vesnic tineri” (versetele 17-19), adica in jurul locuitorilor Paradisului vor umbla, pentru a-i sluji si pentru a le implini nevoile, tineri aflati la o varsta frageda, de o frumusete si o stralucire desavarsite, „de parca ar fi perle bine pastrate”. Adica ferite de orice le-ar putea schimba. Ei sunt creati pentru a ramane si a dainui vesnic: nu imbatranesc, nu se schimba si nu inainteaza in varsta. Vor umbla printre ei cu vasele lor de baut: „cu cupe”, adica vase fara toarte, „si ulcioare”, adica vase care au toarte, „si un pocal dintr-un izvor”, adica un vin placut la baut, fara nicio vatamare.

„De la care nu-i va durea capul”, adica nu le va pricinui durere de cap, asa cum vinul acestei lumi il face sa sufere pe cel care il bea, „si nici nu-si vor pierde mintile”, adica mintea nu le va fi tulburata si judecata nu le va disparea din pricina lui, asa cum se intampla cu vinul din aceasta lume. Asadar, toate desfatarile din Paradis al caror fel exista in aceasta lume nu vor avea acolo nicio vatamare, asa cum a spus Allah Preainaltul: „In el sunt rauri de apa care nu se strica, rauri de lapte al carui gust nu se schimba, rauri de vin placut celor care-l beau si rauri de miere curatata” [Muhammad 47:15]. Aici a pomenit vinul Paradisului si a inlaturat de la el orice vatamare care exista in aceasta lume.

„Si fructe pe care si le aleg” (versetul 20), adica orice fel de fructe imbietoare si roade gustoase vor alege, care le incanta ochii si pe care sufletele lor le doresc, le va fi daruit in chipul cel mai deplin si mai frumos.

„Si carne de pasare pe care o poftesc” (versetul 21), adica din orice fel de pasare pe care o doresc si orice fel de carne vor voi: fripta, gatita ori altfel.

„Si hurii cu ochi mari, asemenea perlelor bine pastrate” (versetele 22-23), adica vor avea hurii cu ochi mari. Hawra este femeia ai carei ochi au un contur negru natural, frumusete si stralucire, iar 'in sunt cele cu ochi mari si frumosi. Frumusetea ochilor unei femei se numara printre cele mai puternice semne ale frumusetii si farmecului ei.

„Asemenea perlelor bine pastrate”, adica asemenea perlelor [albe], proaspete, limpezi si stralucitoare, ferite de priviri, de vant si de soare, a caror culoare este dintre cele mai frumoase si care nu au niciun cusur. Tot astfel sunt huriile cu ochi mari: nu au nicio meteahna, ci au insusiri desavarsite si trasaturi frumoase. Oricat le-ai privi cu luare-aminte, nu vei gasi la ele decat ceea ce bucura inima si incanta privirea.

Aceasta desfatare pregatita pentru ei este „rasplata pentru ceea ce savarseau” (versetul 24). Asa cum faptele lor au fost bune, Allah le-a facut buna rasplata si le-a daruit din belsug izbanda si desfatarea.

„Nu vor auzi acolo vorbire desarta si nici vorbe pacatoase” (versetele 25-26), adica in gradinile desfatarilor nu vor auzi vorbe fara rost, nici cuvinte fara folos, nici vorbire prin care cel ce o rosteste sa pacatuiasca. „Ci numai rostirea: Pace! Pace!” Adica numai vorbire buna, fiindca acesta este lacasul celor buni si in el nu se afla decat tot ceea ce este bun. Aceasta arata buna purtare a locuitorilor Paradisului in felul in care isi vorbesc unii altora: vorbirea lor este cea mai placuta, cea mai imbucuratoare pentru inimi si cea mai ferita de desertaciune si de pacat. Il rugam pe Allah sa ne daruiasca din harul Sau.