Ar-Rahman · 55:46–78

Versetele 46 la 78

In versetele 46-47, pentru cel care s-a temut de Domnul sau si de faptul ca El vegheaza asupra lui, a parasit ceea ce El a oprit si a implinit ceea ce El a poruncit, „vor fi doua gradini”, ale caror vase, podoabe, cladiri si tot ceea ce se afla in ele sunt din aur. Una dintre cele doua gradini este rasplata pentru parasirea celor oprite, iar cealalta este pentru implinirea faptelor de ascultare.

Printre insusirile celor doua gradini se afla, in versetele 48-49, faptul ca sunt „cu ramuri bogate”. Adica in ele sunt felurite desfatari, cele din afara si cele launtrice: ceea ce niciun ochi nu a vazut, nicio ureche nu a auzit si nici nu i-a trecut prin minte vreunui om. In ele sunt multi pomi infloritori, cu ramuri gingase, pe care se afla multe roade coapte si gustoase.

In cele doua gradini sunt „doua izvoare curgatoare” (versetele 50-51), pe care ei le fac sa curga asa cum voiesc si doresc.

„In ele sunt cate doua feluri din fiecare fruct” (versetele 52-53), adica din toate felurile de fructe sunt cate doua soiuri, fiecare soi avand un gust si o culoare pe care celalalt nu le are.

„Sprijiniti pe asternuturi ale caror captuseli sunt din brocart” (versetele 54-55): aceasta este descrierea asternuturilor locuitorilor Paradisului si a felului in care stau pe ele, sprijiniti intr-o sedere statornica, tihnita si odihnitoare, asemenea regilor asezati pe tronuri. Nimeni nu cunoaste descrierea si frumusetea acelor asternuturi in afara lui Allah Preainaltul. Pana si captuselile lor, care sunt indreptate spre pamant, sunt din brocart, cea mai frumoasa si mai aleasa matase. Cum vor fi, asadar, fetele lor de deasupra, pe care ei le ating nemijlocit? „Iar roadele celor doua gradini sunt la indemana”: roadele inseamna fructele coapte. Fructele celor doua gradini sunt usor de cules si aproape: ajunge la ele cel care sta in picioare, cel asezat si cel intins.

„In ele sunt femei care isi opresc privirile” (versetele 56-59), adica isi indreapta privirile numai spre sotii lor, datorita frumusetii si farmecului acestora si iubirii lor depline fata de ei. Totodata, frumusetea, farmecul si placerea pe care o gasesc sotii in ele, impreuna cu legatura si iubirea puternica, fac ca si privirile sotilor sa se opreasca numai asupra lor. „Pe care, inaintea lor, nu le-a atins nici om, nici djinn”, adica nimeni dintre oameni sau djinni nu a avut relatii cu ele inaintea lor. Ele sunt fecioare iubitoare, care isi arata dragostea fata de sotii lor prin buna purtare fata de ei, prin gingasie, frumusete si alint. De aceea a spus: „Parca ar fi rubine si corali”, datorita limpezimii, frumusetii infatisarii si stralucirii lor.

„Oare rasplata binelui este altceva decat binele?” (versetele 60-61). Adica rasplata celui care a implinit bine adorarea Creatorului si le-a fost de folos robilor Sai nu este oare ca si lui sa i se faca bine, printr-o rasplata bogata, o izbanda mareata, desfatari statornice si o viata tihnita? Acestea sunt, asadar, cele doua gradini inalte pentru cei apropiati de Allah.

„Iar mai prejos de acestea sunt alte doua gradini” (versetele 62-69), din argint fiind cladirile, podoabele, vasele lor si tot ceea ce se afla in ele. Acestea sunt pentru cei din dreapta. Cele doua gradini sunt „de un verde intunecat”, adica aproape negre datorita verdelui intens si irigarii imbelsugate. „In ele sunt doua izvoare tasnitoare”, adica izbucnesc cu putere. „In ele sunt fructe” de toate felurile; a pomenit in mod aparte curmalii si rodiile, pentru foloasele pe care le contin.

„In ele” (versetele 70-75), adica in toate gradinile, sunt „femei bune si frumoase”: bune in purtare si frumoase la chip. Ele reunesc frumusetea din afara si cea dinauntru, frumusetea infatisarii si buna purtare. „Hurii adapostite in corturi”, adica pastrate in corturi din perle, pregatite si impodobite pentru sotii lor. Aceasta nu exclude iesirea lor prin livezile si gradinile Paradisului, asa cum se obisnuieste in cazul fiicelor regilor, ferite de priviri si virtuoase. „Pe care, inaintea lor, nu le-a atins nici om, nici djinn. Asadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tagaduiti?”

„Sprijiniti pe asternuturi verzi” (versetele 76-77), adica locuitorii acestor doua gradini vor sta sprijiniti pe asternuturi verzi. Acestea sunt asternuturile aflate sub locurile inalte de sedere, care se prelungesc dincolo de scaunele lor si atarna in spatele acestora, pentru mai multa splendoare si frumusete a privelistii. „Si pe covoare frumoase”: termenul 'abqari este o denumire pentru orice tesatura lucrata frumos si cu deosebita maiestrie. De aceea le-a descris prin frumusetea care cuprinde buna alcatuire, [frumusetea] infatisarii si finetea la atingere.⁷²

Aceste doua gradini sunt mai prejos decat primele doua, asa cum Allah a aratat limpede prin cuvintele: „Iar mai prejos de acestea sunt alte doua gradini”. De asemenea, El le-a descris pe primele doua prin mai multe insusiri cu care nu le-a descris pe ultimele doua. Despre primele doua a spus: „In ele sunt doua izvoare curgatoare”, iar despre ultimele doua: „In ele sunt doua izvoare tasnitoare”. Deosebirea dintre izvorul curgator si cel tasnitor este cunoscuta.

Despre primele doua a spus: „Cu ramuri bogate”, dar nu a spus aceasta despre ultimele doua. Despre primele doua a spus: „In ele sunt cate doua feluri din fiecare fruct”, iar despre ultimele doua: „In ele sunt fructe, curmali si rodii”. Este cunoscuta deosebirea dintre cele doua descrieri.

Despre primele doua a spus: „Sprijiniti pe asternuturi ale caror captuseli sunt din brocart, iar roadele celor doua gradini sunt la indemana”. Nu a spus aceasta despre ultimele doua, ci a spus: „Sprijiniti pe asternuturi verzi si pe covoare frumoase”.

Despre femeile si sotiile din primele doua a spus: „In ele sunt femei care isi opresc privirile, pe care, inaintea lor, nu le-a atins nici om, nici djinn”, iar despre cele din ultimele doua: „Hurii adapostite in corturi”. Este cunoscuta deosebirea dintre acestea. Despre primele doua a spus: „Oare rasplata binelui este altceva decat binele?” Aceasta arata ca primele doua sunt rasplata celor care fac binele, dar nu a spus aceasta despre ultimele doua. Simpla pomenire a primelor doua inaintea ultimelor doua arata intaietatea lor.

Prin aceste aspecte se cunoaste intaietatea primelor doua gradini fata de ultimele doua: primele sunt pregatite pentru cei apropiati, dintre profeti, cei deplin sinceri in credinta si alesii robilor drepti ai lui Allah, iar ultimele doua sunt pregatite pentru credinciosi in general. In fiecare dintre gradinile pomenite se afla ceea ce niciun ochi nu a vazut, nicio ureche nu a auzit si nici nu i-a trecut prin minte vreunui om. In ele se afla ceea ce doresc sufletele si ceea ce incanta ochii. Cei aflati acolo se vor bucura de cea mai deplina tihna, multumire, liniste si buna locuinta, incat niciunul dintre ei nu va socoti ca exista cineva intr-o stare mai buna decat el sau care sa se bucure de desfatari mai inalte decat ale sale.

Dupa ce a pomenit nemarginirea harului si a binefacerii Sale, a spus, in versetul 78: „Binecuvantat fie Numele Domnului tau, Stapanul maretiei si cinstirii!” Adica mareata si imbelsugata este bunatatea Celui caruia Ii apartin maretia stralucitoare, gloria desavarsita si cinstirea apropiatilor Sai.

S-a incheiat talcuirea Surei ar-Rahman. Lui Allah I se cuvin lauda, recunostinta si preamarirea frumoasa.