Al-Qamar · 54:41–55

Versetele 41 la 55

In versetele 41-42, „Avertizarile au venit si la neamul lui Faraon”, adica la Faraon si la neamul sau. Allah l-a trimis la ei pe Musa, cel caruia i-a vorbit, l-a sprijinit cu semne limpezi si minuni stralucite si i-a facut martori la pilde la care altii nu fusesera martori. Dar ei au socotit toate semnele lui Allah minciuna. Atunci El i-a apucat cu puterea Celui Atotputernic, pe deplin Stapan, inecandu-l pe Faraon si ostile sale in mare.

Scopul amintirii acestor istorisiri este sa-i avertizeze pe oameni si pe cei care il socotesc mincinos pe Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa. De aceea, Allah a spus in versetul 43: „Oare necredinciosii vostri sunt mai buni decat aceia?” Sunt cei care l-au socotit mincinos pe cel mai ales dintre trimisi mai buni decat acei tagaduitori a caror nimicire si a caror soarta le-a amintit Allah? Daca ar fi mai buni decat ei, ar putea scapa de pedeapsa si nu i-ar ajunge ceea ce i-a ajuns pe acei oameni rai. Dar lucrurile nu stau asa: daca nu sunt mai rai decat ei, cu siguranta nu sunt mai buni. „Sau aveti o fagaduinta de scapare in cartile revelate?” V-a dat Allah o fagaduinta si un legamant, in cartile pe care le-a coborat profetilor, incat sa credeti ca veti fi salvati pe temeiul vestirii si fagaduintei Lui? Aceasta nu s-a intamplat. Mai mult, nu este posibil, nici potrivit ratiunii, nici potrivit revelatiei, ca scaparea lor sa fie scrisa in cartile dumnezeiesti care cuprind dreptate si intelepciune. Nu tine de intelepciune sa fie salvati asemenea oameni incapatanati, care il socotesc mincinos pe cel mai ales dintre trimisi si pe cel mai nobil dintre ei inaintea lui Allah.

Asadar, nu a mai ramas decat sa aiba o putere prin care sa biruiasca. Allah Preainaltul a vestit, in versetul 44, ca ei spun: „Suntem o multime unita, care va birui”.

Aratand slabiciunea lor si faptul ca vor fi infranti, Allah Preainaltul a spus, in versetul 45: „Multimea va fi infranta, iar ei vor intoarce spatele, fugind”. Lucrurile s-au petrecut asa cum a vestit: Allah a infrant marea lor adunare in ziua de Badr, le-a nimicit capeteniile si mai-marii, iar ei au fost umiliti. El a dat izbanda religiei Sale, Profetului Sau si credinciosilor care sunt de partea Sa.

Cu toate acestea, ei au un soroc la care ii va aduna pe cei dintai si pe cei de pe urma, pe cei dintre ei care au fost loviti in aceasta lume si pe cei care s-au bucurat de placerile ei. De aceea a spus, in versetul 46: „Mai mult, Ceasul este sorocul lor”, la care vor fi rasplatiti si li se va cere socoteala cu dreptate. „Iar Ceasul este mai cumplit si mai amar”: mai mare, mai greu si mai insemnat decat orice ar putea omul sa-si inchipuie sau sa-i treaca prin imaginatie.

„Nelegiuitii” (versetul 47) sunt cei care au inmultit nelegiuirile, adica pacatele mari, precum politeismul si celelalte acte de neascultare. „Sunt in ratacire si in flacari”: in aceasta lume sunt rataciti, departe de cunoastere si de faptele care i-ar salva de pedeapsa. In Ziua Invierii se vor afla in pedeapsa chinuitoare si in Focul care se aprinde asupra lor, le cuprinde trupurile si ajunge pana la inimile lor.

„In Ziua in care vor fi tarati in Foc pe fetele lor” (versetul 48). Fata este partea cea mai nobila a trupului, iar durerea simtita in ea este mai puternica decat in celelalte parti. Astfel vor fi umiliti si facuti de rusine. Li se va spune: „Gustati atingerea Iadului!”, adica gustati durerea Focului, furia si flacarile sale.

„Noi am creat fiecare lucru dupa o masura hotarata” (versetul 49). Aceasta cuprinde toate fapturile si lumile de sus si de jos. Numai Allah Preainaltul le-a creat; nu au alt creator in afara Lui si nimeni nu I s-a asociat in crearea lor. El le-a creat potrivit unei hotarari pe care a cunoscut-o dinainte si pe care condeiul Sau a scris-o: vremea lor, masura lor si toate insusirile pe care le cuprind.

Aceasta Ii este usoara lui Allah. De aceea a spus, in versetul 50: „Porunca Noastra este doar una singura, asemenea unei clipiri din ochi”. Atunci cand voieste un lucru, ii spune: „Fii!”, iar el este asa cum voieste El, asemenea unei clipiri din ochi, fara impotrivire si fara greutate.⁶⁷

„I-am nimicit pe cei asemenea voua” (versetul 51), dintre neamurile trecute, care au facut ceea ce ati facut si au tagaduit asa cum ati tagaduit. „Dar este cineva care sa ia aminte?” Este cineva care sa cugete si sa stie ca randuiala lui Allah fata de cei dintai si fata de cei de pe urma este una singura? Asa cum intelepciunea Sa a cerut nimicirea acelor oameni rai, tot astfel acestia sunt asemenea lor, fara vreo deosebire intre cele doua grupuri.

„Tot ceea ce au savarsit se afla in carti” (versetul 52): tot binele si raul pe care le-au facut sunt scrise pentru ei in cartile hotararilor divine.

„Iar orice lucru mic sau mare este scris” (versetul 53), adica insemnat si consemnat. Aceasta este realitatea hotararii si a predestinarii: Allah Preainaltul a cunoscut toate lucrurile si le-a scris la El, in Tabla Pastrata. Ceea ce Allah a voit s-a intamplat, iar ceea ce nu a voit nu s-a intamplat. Ceea ce l-a ajuns pe om nu putea sa-l ocoleasca, iar ceea ce l-a ocolit nu putea sa-l ajunga.

„Cei evlaviosi” (versetele 54-55), cei care se tem de Allah, indeplinind poruncile Sale si parasind cele oprite de El, cei care s-au ferit de politeism, de pacatele mari si de cele mici, „vor fi in gradini si printre rauri”. Se vor afla in gradinile desfatarilor, in care se gasesc lucruri pe care niciun ochi nu le-a vazut, nicio ureche nu le-a auzit si care nici nu i-au trecut prin minte vreunui om: pomi plini de roade, rauri curgatoare, palate inalte, locuinte frumos impodobite, mancaruri si bauturi delicioase, hurii frumoase, gradini minunate in Paradis, multumirea Imparatului si Judecatorului si castigarea apropierii de El. De aceea a spus: „Intr-un loc de cinste, langa un Suveran Atotputernic”. Dupa aceasta, nu mai intreba ce le va darui din cinstirea si generozitatea Sa si ce binefaceri si haruri va revarsa asupra lor! Allah sa ne faca dintre ei si sa nu ne lipseasca, din pricina raului din noi, de binele care se afla la El.

S-a incheiat talcuirea acestei sure. Lauda I se cuvine lui Allah.