At-Tur · 52:1–16

Versetele 1 la 16

Allah Preainaltul jura pe aceste lucruri marete, care cuprind invataturi de intelepciune insemnate, ca invierea si rasplata celor evlaviosi si a celor care tagaduiesc sunt adevarate. El jura pe Munte, adica muntele pe care Allah i-a vorbit lui Musa, fiul lui 'Imran, binecuvantarea si pacea fie asupra lui, si i-a revelat randuielile pe care i le-a revelat. In aceasta binefacere fata de el si fata de comunitatea lui se afla mari semne ale lui Allah si binefaceri ale Sale pe care robii nu le pot nici numara, nici pretui pe deplin.

„Pe o Carte scrisa.” Este cu putinta ca aici sa fie vorba despre Tabla Pastrata, pe care Allah a scris toate lucrurile. Este cu putinta si ca prin aceasta sa fie avut in vedere Nobilul Coran, care este cea mai aleasa dintre Carti. Allah l-a pogorat cuprinzand vestile celor dintai si ale celor de pe urma, precum si stiinta celor de dinainte si a celor de mai tarziu.

Cuvintele „pe un pergament” inseamna: pe o foaie. „Desfasurat” inseamna: scris, insemnat, vadit, nu ascuns. Natura acestei Carti nu-i ramane ascunsa niciunui om cu minte si cu intelegere.

„Pe Casa cea mereu vizitata”: este Casa de deasupra celui de-al saptelea cer, mereu vizitata de ingerii nobili. [In ea] intra in fiecare zi saptezeci de mii de ingeri, care Il adora acolo pe Domnul lor, apoi nu se mai intorc in ea pana in Ziua Invierii. S-a spus si ca aceasta Casa mereu vizitata este Casa Sacra a lui Allah, vizitata neincetat de cei care o inconjoara, de cei care se roaga si de cei care Il pomenesc pe Allah, precum si de cei care vin la ea pentru Hajj si 'Umrah. Allah a jurat pe ea si in cuvintele: „Si pe aceasta cetate sigura!” [at-Tin, 95:3]. O casa care este cea mai aleasa dintre casele pamantului si catre care oamenii se indreapta pentru Hajj si 'Umrah — pelerinajul fiind unul dintre stalpii Islamului si dintre marile sale temelii, fara de care Islamul nu este deplin — merita ca Allah sa jure pe ea. Ea este cea pe care au zidit-o Ibrahim si Isma'il si pe care Allah a facut-o loc de intoarcere pentru oameni si loc de siguranta. Se cuvine ca El sa-i arate maretia potrivit cu ceea ce ea merita.

„Pe acoperisul inaltat”, adica cerul pe care Allah l-a facut acoperis pentru fapturi si constructie deasupra pamantului. De la el se primeste lumina, dupa semnele si luminile lui se gaseste calea, iar Allah pogoara din el ploaia, indurarea si feluritele mijloace de trai.

„Pe marea cea plina”, adica plina cu apa, pe care Allah a stavilit-o si a impiedicat-o sa se reverse peste fata pamantului, desi urmarea fireasca ar fi sa acopere suprafata pamantului. Intelepciunea Sa a cerut insa sa o opreasca de la curgere si revarsare, pentru ca feluritele vietuitoare de pe pamant sa traiasca. S-a spus si ca prin „al-masjur” se intelege marea aprinsa, care va fi aprinsa ca foc in Ziua Invierii. Ea va deveni un foc in flacari, plin, cu toata intinderea sa, de felurite chinuri.

Faptul ca Allah a jurat pe aceste lucruri arata ca ele sunt semnele lui Allah, dovezi ale unicitatii Sale si argumente ale puterii Sale si ale invierii mortilor de catre El. De aceea, El spune: „Cu adevarat, pedeapsa Domnului tau se va abate negresit!” Ea trebuie sa se abata, iar Allah nu Isi incalca promisiunea si cuvantul.

„Nimeni nu o poate inlatura”: nimeni nu o poate respinge si nimic nu o poate impiedica, fiindca niciun potrivnic nu poate birui puterea lui Allah si niciun fugar nu-I poate scapa.

Apoi El descrie ziua in care se va abate pedeapsa, spunand: „In ziua in care cerul se va zbuciuma puternic”, adica cerul se va roti si se va framanta, miscandu-se neincetat, tulburat si fara odihna.

„Iar muntii se vor pune in miscare”: se vor desprinde din locurile lor, vor merge precum norii, vor fi asemenea lanii colorate si scarmanate, apoi se vor imprastia pana vor ajunge precum pulberea. Toate acestea se vor intampla din pricina spaimei uriase a Zilei Invierii [si a grozaviei tulburarilor si a cutremurelor zguduitoare din ea, care vor tulbura aceste corpuri imense]. Cum va fi, atunci, cu omul cel slab?!

„Vai in acea zi celor care tagaduiesc!” Cuvantul „vai” cuprinde orice pedeapsa, tristete, chin si teama.

Apoi El ii descrie pe cei care tagaduiesc si care au meritat aceasta nenorocire, spunand: „Celor care se joaca, afundati in vorbe desarte”, adica se afunda in desertaciune si se joaca cu ea. Stiintele si cercetarile lor sunt indreptate spre cunostinte vatamatoare, care cuprind tagaduirea adevarului si confirmarea falsului. Faptele lor sunt faptele oamenilor nestiintei, nechibzuintei si jocului, spre deosebire de oamenii care recunosc adevarul si cred, avand cunostinte folositoare si fapte bune.

„In ziua in care vor fi impinsi cu putere spre Focul Gheenei”: [in ziua in care] vor fi impinsi cu asprime, manati cu sila si tarati pe fete, li se va spune, spre mustrare si osanda: „Acesta este Focul pe care voi il tagaduiati!” Astazi gustati, asadar, pedeapsa vesnica, a carei masura nu poate fi cuprinsa si a carei grozavie nu poate fi descrisa.

„Este aceasta vrajitorie sau voi nu vedeti?” Este cu putinta ca aici sa fie indicat Focul si chinul, asa cum arata desfasurarea versetelor. Adica, atunci cand au vazut Focul si pedeapsa, li s-a spus ca mustrare: este aceasta vrajitorie fara realitate? Iata ca ati vazut-o! Sau voi nu vedeati in viata lumeasca, adica nu aveati intelegere si stiinta, ci nu stiati nimic despre acest lucru si dovada nu fusese statornicita impotriva voastra? Raspunsul este ca ambele posibilitati sunt excluse. In privinta vrajitoriei, le-a devenit limpede ca aceasta este cel mai adevarat lucru si adevarul cel mai deplin, potrivnic vrajitoriei in toate privintele. Cat despre faptul ca ei nu vedeau, lucrurile stau tocmai pe dos: dovada lui Allah a fost statornicita impotriva lor, trimisii i-au chemat sa creada in aceasta, iar dovezile si argumentele au fost aduse intr-un asemenea numar, incat fac din aceasta unul dintre lucrurile cel mai bine dovedite, limpezi si vadite.

Este cu putinta si ca demonstrativul din cuvintele „Este aceasta vrajitorie sau voi nu vedeti?” sa se refere la adevarul limpede si la calea dreapta pe care le-a adus Muhammad, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui. Poate vreun om cu minte sa spuna despre acestea ca sunt vrajitorie, cand ele sunt adevarul cel mai mare si mai inalt? Din pricina lipsei lor de intelegere au spus despre el ceea ce au spus.

„Ardeti in el!”, adica intrati in Foc, astfel incat el sa va inconjoare, sa va cuprinda trupurile si sa ajunga pana la inimile voastre. „Rabdati sau nu rabdati, totuna va este”: rabdarea in Foc nu va foloseste cu nimic, nu va veti mangaia unii pe altii si pedeapsa nu va va fi usurata. Ea nu se numara printre lucrurile a caror greutate se micsoreaza si a caror asprime dispare atunci cand robul le rabda. Aceasta li s-a facut din pricina faptelor lor rele si a celor agonisite de ei. De aceea, El spune: „Nu sunteti rasplatiti decat pentru ceea ce faceati.”