Al-Ma'idah · 5:6

Versetul 6

Acest verset maret cuprinde multe hotarari, dintre care pomenim ceea ce Allah ne inlesneste.

1. Lucrurile pomenite aici, implinirea si lucrarea potrivit lor fac parte dintre cerintele credintei, fara de care ea nu se desavarseste, fiindca versetul incepe cu: „O, voi cei care credeti!” Sensul este: O, voi cei care credeti, lucrati potrivit cerintei credintei voastre, dupa ceea ce v-am legiuit.

2. Porunca de a statornici Rugaciunea, prin cuvintele: „Cand va ridicati pentru Rugaciune”.

3. Porunca de a avea intentia de a implini Rugaciunea, prin cuvintele: „Cand va ridicati pentru Rugaciune”, adica atunci cand va propuneti si intentionati sa o impliniti.

4. Curatia este conditie pentru validitatea Rugaciunii, fiindca Allah o porunceste la ridicarea pentru Rugaciune, iar o porunca indica, in principiu, obligativitatea.

5. Curatia nu devine obligatorie prin simpla intrare a timpului Rugaciunii, ci atunci cand omul voieste sa se roage.

6. Curatia este ceruta pentru orice lucru numit Rugaciune: cea obligatorie, cea voluntara, obligatia colectiva si Rugaciunea funerara. Potrivit multor invatati, este ceruta chiar si pentru prosternarea de recitare si prosternarea de recunostinta.

7. Se porunceste spalarea fetei. Fata se intinde pe lungime de la linia obisnuita a parului pana la mandibula si barbie, iar pe latime de la o ureche la cealalta. Aici intra clatirea gurii si a nasului, statornicite prin Sunnah⁴⁷, si parul fetei: daca este rar, apa trebuie sa ajunga la piele; daca este des, este de ajuns spalarea partii din afara.

8. Se porunceste spalarea mainilor si a bratelor pana la coate. Potrivit celor mai multi talmacitori, prepozitia „pana la” are aici sensul de „impreuna cu”, ca in cuvintele lui Allah: „Nu le mancati averile impreuna cu averile voastre” [an-Nisa, 4:2]. De asemenea, obligatia nu se implineste decat prin spalarea intregului cot.

9. Se porunceste stergerea capului.

10. Intregul cap trebuie sters, deoarece prepozitia araba nu indica impartirea, ci alipirea; prin urmare, stergerea priveste capul intreg.

11. Este de ajuns stergerea in orice fel, cu una sau amandoua mainile, cu o bucata de panza, un lemn ori ceva asemanator, fiindca Allah a poruncit stergerea in chip general si nu a descris unealta folosita.

12. Obligatia este stergerea. Daca cineva isi spala capul, dar nu isi trece mana peste el, aceasta nu este de ajuns, fiindca nu a savarsit ceea ce Allah a poruncit.

13. Se porunceste spalarea picioarelor pana la glezne. Despre glezne se spune ceea ce s-a spus despre coate.

14. Versetul raspunde rafiditilor, potrivit citirii majoritatii cu termenul „picioarele voastre” la cazul acuzativ; nu este ingaduita simpla stergere a picioarelor cat timp ele sunt descoperite.

15. Versetul arata ingaduinta stergerii peste khuff, potrivit celeilalte citiri, la cazul genitiv, care leaga picioarele de stergerea capului. Cele doua citiri au fiecare sensul sau: dupa citirea la acuzativ, picioarele descoperite se spala; dupa citirea la genitiv, se sterg atunci cand sunt acoperite cu khuff.

16. Se porunceste respectarea ordinii in wudu, fiindca Allah a pomenit madularele intr-o ordine anume si a asezat capul, care se sterge, intre maini si picioare, care se spala. Singurul folos al acestei asezari este indicarea ordinii.

17. Ordinea obligatorie priveste cele patru madulare pomenite in verset. Cat despre ordinea dintre clatirea gurii, a nasului si spalarea fetei ori dintre partea dreapta si cea stanga a mainilor si picioarelor, aceasta nu este obligatorie. Este recomandat ca gura si nasul sa fie clatite inainte de spalarea fetei, partea dreapta sa fie spalata inaintea celei stangi la maini si picioare, iar capul sa fie sters inaintea urechilor.

18. Se porunceste reinnoirea wudu pentru fiecare Rugaciune, pentru ca forma poruncita sa fie implinita.

19. Se porunceste ghusl in starea de janabah.

20. La ghusl trebuie spalate toate partile trupului, fiindca Allah a poruncit curatirea trupului fara sa deosebeasca o parte de alta.

21. La curatirea de janabah trebuie spalat temeinic parul, la suprafata si la radacina.

22. Curatirea de impuritatea mica intra in curatirea de impuritatea mare. Cand amandoua se afla impreuna, este de ajuns intentia curatirii si spalarea intregului trup, fiindca Allah a pomenit numai curatirea si nu a poruncit repetarea wudu.

23. Termenul „junub” se aplica celui care elimina lichid seminal, treaz ori adormit, si celui care are raport intim, chiar daca nu elimina lichid seminal.

24. Cel care isi aminteste un vis erotic, dar nu gaseste umezeala, nu trebuie sa faca ghusl, fiindca starea de janabah nu este constatata.

25. Este amintita binefacerea lui Allah fata de robi prin legiuirea tayammumului.

26. Boala pe care folosirea apei o agraveaza este una dintre pricinile care ingaduie tayammumul.

27. Calatoria si satisfacerea nevoilor, prin urinare ori defecare, daca nu exista apa, sunt de asemenea pricini pentru tayammum. Bolnavului ii este ingaduit tayammumul chiar daca exista apa, din pricina vatamarii folosirii ei; celelalte pricini il ingaduie cand apa lipseste, chiar daca omul nu este in calatorie.

28. Eliminarea urinei si a fecalelor pe cele doua cai anuleaza wudu.

29. Unii au folosit versetul drept dovada ca wudu nu este anulat decat de cele doua lucruri pomenite: venirea de la locul nevoilor si atingerea femeilor; el nu este anulat prin atingerea partilor intime ori prin altceva.

30. Este recomandata folosirea unei exprimari cuviincioase in locul termenilor neplacuti, prin cuvintele: „daca unul dintre voi vine de la locul nevoilor”.

31. Atingerea femeii cu dorinta si placere anuleaza wudu.

32. Lipsa apei este conditie pentru validitatea tayammumului.

33. Daca apa este gasita, chiar si in timpul Rugaciunii, tayammumul devine nevalabil, fiindca Allah l-a ingaduit numai in lipsa apei.

34. Daca a intrat timpul Rugaciunii si omul nu are apa, trebuie sa o caute in locul unde se afla si in apropiere, caci nu se poate spune ca nu a gasit-o daca nu a cautat-o.

35. Daca gaseste apa, dar ea nu ii ajunge pentru intreaga curatire, trebuie sa foloseasca ceea ce are si apoi sa faca tayammum.

36. Apa modificata de o substanta curata si ingaduita are intaietate fata de tayammum, fiindca apa modificata ramane apa si intra in cuvintele: „si nu gasiti apa”.

37. Intentia este necesara pentru tayammum, dupa cum arata cuvantul arab „tayammum”, care inseamna a urmari si a intentiona.

38. Pentru tayammum este de ajuns orice se afla la suprafata pamantului, precum tarana si altele. Astfel, cuvintele „stergeti-va cu el fetele si mainile” pot fi intelese fie ca o formulare intemeiata pe situatia obisnuita: de obicei exista praf cu care se sterge, iar acesta se lipeste de fata si de maini. Sau cuvintele pot indruma spre ceea ce este mai bun: daca se poate folosi pamant care are praf, acesta este de preferat.

39. Tayammumul cu pamant necurat nu este valid, fiindca acesta nu este curat, ci necurat.

40. La tayammum se sterg numai fata si mainile, nu si celelalte madulare.

41. Cuvintele „fetele voastre” cuprind intreaga fata si arata ca ea trebuie stearsa in intregime. Nu este insa obligatoriu sa se introduca praf in gura si in nas ori sa se faca sa ajunga la pielea de sub parul fetei, chiar daca acesta este rar.

42. Cele doua maini se sterg numai pana la incheieturi, fiindca, atunci cand termenul „maini” este folosit fara alta precizare, el se refera la palme. Daca s-ar fi cerut ca stergerea sa ajunga pana la antebrate, Allah ar fi precizat aceasta, asa cum a precizat-o la wudu.

43. Versetul are un sens general si arata ca tayammumul este ingaduit pentru toate felurile de necuratie rituala, atat cea majora, cat si cea minora, ba chiar si pentru necuratia aflata pe trup, fiindca Allah l-a facut inlocuitor al curatirii cu apa, l-a mentionat in chip neconditionat in acest verset si nu l-a restrans. S-a spus insa ca necuratia de pe trup nu intra in hotararea tayammumului, fiindca sirul cuvintelor priveste necuratiile rituale; aceasta este opinia majoritatii invatatilor.

44. Locurile tayammumului sunt aceleasi pentru necuratia minora si cea majora: fata si mainile.

45. Daca omul intentioneaza printr-un singur tayammum sa se curateasca de ambele feluri de necuratie rituala, acesta ii este de ajuns, potrivit sensului general si neconditionat al versetului.

46. Este de ajuns ca stergerea sa fie facuta cu orice lucru, fie cu mana, fie cu altceva, fiindca Allah a spus „stergeti-va”, fara sa precizeze lucrul cu care se face stergerea; aceasta arata ingaduinta oricarui mijloc potrivit.

47. Ordinea este obligatorie in curatirea prin tayammum, asa cum este obligatorie si la wudu, deoarece Allah a inceput cu stergerea fetei inaintea stergerii mainilor.

48. In hotararile pe care Allah Preainaltul ni le-a legiuit nu ne-a pus nicio apasare si nicio greutate. Ele sunt o mila de la El pentru robii Sai, pentru a-i curati si pentru a-Si desavarsi binefacerea asupra lor.

49. Curatirea exterioara cu apa si cu pamantul vine ca o desavarsire a curatirii launtrice prin tawhid si cainta sincera.

50. Chiar daca in curatirea prin tayammum nu exista o curatenie si o purificare vazute si simtite, in ea exista o curatire launtrica, spirituala, nascuta din implinirea poruncii lui Allah Preainaltul.

51. Robul trebuie sa cugete la intelepciunile si tainele legiuirilor lui Allah privitoare la curatire si la celelalte lucruri, pentru a spori in cunoastere si stiinta, precum si in recunostinta si iubire fata de Allah pentru hotararile pe care le-a legiuit si prin care robul ajunge la treptele inalte si nobile.