Al-Hujurat · 49:1–3

Versetele 1 la 3

Aceasta cuprinde buna-cuviinta fata de Allah Preainaltul si fata de Trimisul lui Allah, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, precum si pretuirea, respectarea si cinstirea lui. Allah le porunceste robilor Sai credinciosi sa implineasca ceea ce credinta in Allah si in Trimisul Sau le cere: sa urmeze poruncile lui Allah, sa se fereasca de interdictiile Lui, sa mearga in toate treburile lor in urma poruncii lui Allah si a Sunnah Trimisului Sau, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, sa nu se puna inaintea lui Allah si a Trimisului Sau, sa nu vorbeasca inainte ca el sa vorbeasca si sa nu porunceasca inainte ca el sa porunceasca.

Aceasta este adevarata buna-cuviinta obligatorie fata de Allah si de Trimisul Sau; ea este semnul fericirii si al izbandei robului. Prin lipsirea de aceasta el este lipsit de fericirea vesnica si de desfatarea neintrerupta. In aceasta se afla interdictia aspra de a pune cuvantul altcuiva inaintea cuvantului Trimisului, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui. Cand Sunnah Trimisului lui Allah, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, devine limpede, este obligatorie urmarea ei si punerea ei inaintea oricarui alt lucru, oricine ar fi cel care il spune.

Apoi Allah porunceste evlavia in general. Ea inseamna, asa cum a spus Talq ibn Habib: sa implinesti ascultarea de Allah, calauzit de o lumina de la Allah si nadajduind rasplata Lui, si sa parasesti nesupunerea fata de Allah, calauzit de o lumina de la Allah si temandu-te de pedeapsa Lui.

„Allah este Atoateauzitor”, adica aude toate glasurile, in toate timpurile, chiar si in locurile si directiile ascunse. „Atotstiutor”, adica stie cele vazute si cele ascunse, cele trecute si cele viitoare, cele necesare, cele imposibile si cele posibile.

Mentionarea acestor doua Nume nobile dupa interdictia de a se pune inaintea lui Allah si a Trimisului Sau si dupa porunca evlaviei este un indemn la urmarea poruncilor frumoase si a bunei-cuviinte recomandate si un avertisment impotriva contrariului.

Apoi Allah Preainaltul spune: „O, voi cei care credeti! Nu va ridicati glasurile deasupra glasului Profetului si nu-i vorbiti tare.” Aceasta este buna-cuviinta in adresarea catre Trimisul lui Allah, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui: cel care i se adreseaza sa nu-si ridice glasul deasupra glasului lui si sa nu-i vorbeasca tare, ci sa-si coboare glasul si sa i se adreseze cu politete si blandete, cu toata pretuirea si cinstirea.

Trimisul nu este asemenea unuia dintre ei, ci trebuie sa-l deosebeasca in felul in care i se adreseaza, asa cum el se deosebeste de ceilalti prin drepturile sale asupra comunitatii, prin obligatia credintei in el si prin iubirea fara de care credinta nu se desavarseste. Neimplinirea acestei porunci aduce un pericol: teama ca faptele robului sa devina zadarnice fara ca el sa-si dea seama. Tot astfel, buna-cuviinta fata de el este dintre cauzele dobandirii rasplatii si primirii faptelor.

Apoi Allah ii lauda pe cei care isi coboara glasurile inaintea Trimisului lui Allah, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, spunand ca Allah le-a incercat inimile pentru evlavie, adica le-a pus la incercare si le-a cercetat, iar rezultatul s-a aratat prin faptul ca inimile lor au devenit potrivite pentru evlavie. Apoi le-a fagaduit iertarea pacatelor, care cuprinde indepartarea raului si a lucrurilor neplacute, si rasplata uriasa, a carei descriere nu o cunoaste decat Allah Preainaltul si care cuprinde dobandirea tuturor lucrurilor iubite.

Aceasta arata ca Allah incearca inimile prin porunci, interdictii si incercari. Cel care se tine de porunca lui Allah, cauta Multumirea Lui, se grabeste la aceasta si o pune inaintea dorintelor sale este curatit si purificat pentru evlavie, iar inima lui devine potrivita pentru ea. Despre cel care nu este astfel se stie ca nu este potrivit pentru evlavie.