Ad-Dukhan · 44:1–16

Versetele 1 la 16

„Pe Cartea cea limpede!” Acesta este un juramant prin Coran cu privire la Coran. Allah jura pe Cartea cea limpede, care lamureste tot ceea ce trebuie lamurit, aratand ca a pogorat-o „intr-o noapte binecuvantata”, adica o noapte in care se afla mult bine si multa binecuvantare: Laylat al-Qadr, care este mai buna decat o mie de luni. Astfel El a pogorat cele mai bune cuvinte in cea mai buna dintre nopti, catre cel mai ales dintre fapturi, in limba arabilor nobili, pentru a-i avertiza pe cei invaluiti de nestiinta si coplesiti de nenorocire, astfel incat sa fie luminati, sa se calauzeasca prin ea si sa o urmeze, dobandind mult bine in aceasta lume si in Viata de Apoi. De aceea spune: „cu adevarat, Noi am fost Avertizatori”.

„In ea”, adica in noaptea aleasa in care a fost pogorat Coranul, „este hotarat orice lucru randuit cu intelepciune”: fiecare lucru ce tine de Hotararea dumnezeiasca si de Legea revelata, pe care Allah l-a hotarat, este deosebit, lamurit si scris.

Aceasta scriere si deosebire care au loc in Laylat al-Qadr reprezinta una dintre scrierile in care lucrurile sunt consemnate si deosebite. Ea corespunde Cartii dintai, in care Allah a scris cele randuite fapturilor, durata vietii lor, mijloacele lor de trai, faptele si starile lor.

Allah a insarcinat, de asemenea, ingeri sa scrie ceea ce i se va intampla robului cand se afla in pantecele mamei sale. Apoi, dupa ce vine in aceasta lume, El randuieste fiecaruia scribi nobili care ii scriu si ii pastreaza faptele, iar in Laylat al-Qadr hotaraste ceea ce se va petrece in anul urmator. Toate acestea tin de desavarsirea Stiintei si Intelepciunii Sale si de grija, ocrotirea si atentia desavarsita a lui Allah fata de fapturile Sale.

„Printr-o porunca de la Noi”, adica aceasta porunca inteleapta vine de la Noi. „Cu adevarat, Noi am trimis Mesageri” si am pogorat Cartile, iar Mesagerii au transmis poruncile Celui care i-a trimis si au vestit Hotararile Sale.

„Ca milostivire de la Domnul tau”, adica trimiterea Mesagerilor si pogorarea Cartilor, dintre care cea mai buna este Coranul, reprezinta o milostivire a Domnului oamenilor fata de oameni. Allah nu le-a daruit robilor Sai o milostivire mai mare decat calauzirea lor prin Carti si Mesageri. Orice bine pe care il dobandesc in aceasta lume si in Viata de Apoi vine din aceasta si datorita ei.

„Cu adevarat, El este Auzitorul, Atotstiutorul”, adica aude toate glasurile si cunoaste toate lucrurile, vazute si nevazute. El a stiut ca oamenii au nevoie de Mesagerii si Cartile Sale, astfel ca a avut mila de ei, le-a daruit acestea si i-a binecuvantat prin ele. Lui Allah Preainaltul Ii apartin lauda, recunostinta si bunavointa.

„Domnul cerurilor si al pamantului si a ceea ce se afla intre ele”, adica Creatorul si Carmuitorul tuturor acestora, care le carmuieste dupa cum voieste, „daca sunteti dintre cei convinsi”, adica daca stiti aceasta cu certitudine. Atunci sa stiti ca Domnul tuturor fapturilor este Dumnezeul lor adevarat. De aceea spune: „Nu exista alta divinitate demna de adorare in afara Lui”, adica nimeni nu merita adorarea in afara Fetei Sale.

„El da viata si da moarte”, adica El singur stapaneste viata si moartea si va va aduna dupa moartea voastra, apoi va va rasplati dupa faptele voastre: daca sunt bune, urmarea va fi buna, iar daca sunt rele, urmarea va fi rea. „El este Domnul vostru si Domnul stramosilor vostri”, adica Domnul celor dintai si al celor de pe urma, care ii ingrijeste, le daruieste binecuvantari si ii fereste de rele.

Dupa ce a afirmat Stapanirea si Dumnezeirea Sa intr-un chip care statorniceste certitudinea deplina si alunga indoiala, Allah vesteste ca cei care nu cred, in pofida tuturor acestor dovezi limpezi, „se afla in indoiala, jucandu-se”, adica sunt cufundati in indoiala si nedumerire, nepasatori fata de scopul pentru care au fost creati. Preocuparea cu falsul, care nu le aduce decat vatamare, i-a abatut.

„Asadar asteapta”, adica asteapta sa vina asupra lor pedeapsa, caci ea s-a apropiat si timpul ei a sosit, „Ziua cand cerul va aduce un fum vadit, care ii va invalui pe oameni”. Fumul ii va cuprinde pe toti si li se va spune: „Aceasta este o pedeapsa dureroasa!”

Talcuirea acestui fum a fost diferita. S-a spus ca este fumul care ii va invalui pe oameni cand Focul se va apropia de nelegiuiti in Ziua Invierii si ca Allah ii avertizeaza aici asupra pedepsei Zilei Invierii, poruncindu-i Profetului Sau, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, sa astepte venirea acelei Zile asupra lor.

Aceasta talcuire este sprijinita de felul Coranului de a-i avertiza pe necredinciosi si a le da ragaz, de a le atrage atentia asupra acelei Zile si a pedepselor ei si de a-i mangaia pe Trimis si pe credinciosi, spunandu-le sa astepte si sa priveasca ce li se va intampla celor care ii vatama. Ea este sprijinita si de cuvintele lui Allah din acest pasaj: „Cum sa ia ei aminte acum, cand le-a venit un Trimis care a lamurit?” Aceasta li se va spune necredinciosilor in Ziua Invierii, cand vor cere sa fie intorsi in aceasta lume si li se va spune ca timpul intoarcerii a trecut.

S-a spus si ca fumul se refera la ceea ce li s-a intamplat necredinciosilor din Quraysh cand au refuzat sa creada si s-au purtat cu trufie fata de dovada. Profetul, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, s-a rugat atunci impotriva lor, spunand: „O, Allah! Ajuta-ma impotriva lor, trimitand asupra lor sapte ani de foamete asemenea celor sapte ani ai lui Yusuf.” Allah a trimis asupra lor o foamete cumplita, pana cand au ajuns sa manance starvuri si oase si au inceput sa vada spatiul dintre cer si pamant ca si cum ar fi fost fum. Insa nu era fum, ci urmarea foamei foarte mari.¹⁷

Potrivit acestei talcuiri, cuvintele „Ziua cand cerul va aduce un fum vadit” se refera la ceea ce li se parea ca vad, fara ca acela sa fie fum adevarat.

Aceasta stare a continuat pana cand i-au cerut Trimisului lui Allah, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, sa aiba mila de ei si sa-L cheme pe Allah pentru ei, cerandu-I sa-i izbaveasca. El L-a chemat pe Domnul sau, iar Allah i-a izbavit. Potrivit acestei talcuiri, in versetul „Cu adevarat, Noi vom indeparta pedeapsa pentru putin timp, dar voi va veti intoarce”, Allah vesteste ca o va abate de la ei si ii avertizeaza ca se vor intoarce la trufie si necredinta. El a vestit ca aceasta se va intampla, iar lucrul s-a petrecut intocmai. A vestit si ca ii va pedepsi printr-o lovitura puternica. Talcuitorii au spus ca aceasta a fost batalia de la Badr. Insa aceasta opinie prezinta o slabiciune vadita.

S-a mai spus ca acesta este unul dintre semnele Ceasului si ca, la sfarsitul vremurilor, va veni un fum care va taia rasuflarea oamenilor, iar credinciosii vor fi atinsi de el ca de o urma de fum.

Prima opinie este cea corecta.¹⁸ Este posibil ca toate cele pomenite in cuvintele: „Asadar asteapta Ziua cand cerul va aduce un fum vadit, care ii va invalui pe oameni: Aceasta este o pedeapsa dureroasa! Doamne, indeparteaza de la noi pedeapsa; cu adevarat, vom crede! Cum sa ia ei aminte acum, cand le-a venit un Trimis care a lamurit, iar apoi s-au intors de la el si au spus: Este invatat de altul, este nebun!” sa se petreaca in Ziua Invierii, iar cuvintele: „Cu adevarat, Noi vom indeparta pedeapsa pentru putin timp, dar voi va veti intoarce. In Ziua cand ii vom apuca prin lovitura cea mare, cu adevarat, Ne vom razbuna” sa se refere la ceea ce li s-a intamplat celor din Quraysh, asa cum s-a pomenit.

Aceste versete pot cuprinde ambele sensuri, fiindca nimic din formularea lor nu impiedica aceasta; dimpotriva, ele se potrivesc pe deplin amandurora. Aceasta este ceea ce mi se pare cel mai apropiat de adevar. Iar Allah stie cel mai bine.