Az-Zukhruf · 43:81–89

Versetele 81 la 89

Allah spune: spune, o, Trimis nobil, celor care Ii atribuie lui Allah un fiu, desi El este Unul, Unicul, Cel de care toate depind, care nu Si-a luat sotie ori fiu si nimic nu este asemenea Lui: „Daca Cel Milostiv ar avea un fiu, eu as fi primul dintre adoratori”, adica as fi primul care l-ar adora pe acel fiu, fiindca el ar fi o parte din tatal sau, iar eu sunt primul dintre oameni care se supune lucrurilor iubite de Allah. Insa eu sunt primul care respinge aceasta pretentie si cel mai staruitor in tagaduirea ei; astfel se cunoaste ca ea este falsa.

Acesta este un argument puternic pentru cei care cunosc adevarata stare a Trimisilor. Este cunoscut ca ei sunt cei mai desavarsiti dintre oameni, cei dintai care primesc, urmeaza si desavarsesc orice bine si cei dintai care resping, condamna si se indeparteaza de orice rau. Daca Cel Milostiv ar fi avut un fiu si acest lucru ar fi fost adevarat, Muhammad ibn 'Abdullah, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, cel mai bun dintre Trimisi, ar fi fost primul care l-ar fi adorat, iar asociatorii nu i-ar fi luat-o inainte.

Este posibil ca sensul versetului sa fie: daca Cel Milostiv ar avea un fiu, eu as fi primul care L-ar adora pe Allah, iar din adorarea lui Allah face parte afirmarea a ceea ce El a afirmat si tagaduirea a ceea ce El a tagaduit. Aceasta este o adorare prin cuvant ce tine de crez. Daca acel lucru ar fi cu adevarat real, eu as fi primul care l-ar confirma. Astfel se cunoaste ca pretentia asociatorilor este falsa si stricata, atat din punct de vedere rational, cat si al textelor revelate.

„Slava Domnului cerurilor si al pamantului, Domnul Tronului, mai presus de ceea ce Ii atribuie ei” dintre asociat, sprijinitor, ajutor, copil si alte lucruri pe care asociatorii I le atribuie.

„Lasa-i sa se cufunde in vorbarie desarta si sa se joace”, adica lasa-i sa se afunde in fals si sa se joace cu ceea ce nu duce la niciun folos. Stiintele pe care le dobandesc le vatama si nu le folosesc, fiindca ei cauta cunostinte prin care sa respinga Adevarul si ceea ce au adus Trimisii, iar faptele lor sunt un joc nebunesc ce nu curata sufletele si nu rodeste cunoastere. De aceea El ii avertizeaza asupra unei parti din ceea ce ii asteapta in Ziua Invierii: „pana cand vor intalni Ziua lor care le-a fost fagaduita”. Atunci vor cunoaste ce au castigat prin stradania lor: pierzania vesnica si pedeapsa necurmata.

Allah Preainaltul vesteste ca numai El merita adorarea in ceruri si pe pamant. Toti locuitorii cerurilor si credinciosii dintre locuitorii pamantului Il adora, Il preamaresc, se supun Maretiei Sale si au nevoie de El, datorita Atributelor Sale desavarsite. „Cele sapte ceruri, pamantul si cei care se afla in ele Il preamaresc. Nu exista nimic care sa nu-L preamareasca prin lauda...” Si: „Inaintea lui Allah se prosterneaza toti cei din ceruri si de pe pamant, de voie ori fara voie...”

Allah este Singurul care merita adorarea si supunerea, spre care toate fapturile se indreapta, de voie ori fara voie. Acest sens este asemenea cuvintelor Sale: „El este Allah in ceruri si pe pamant”, adica El este Cel adorat si iubit in amandoua taramurile. Cat despre El Insusi, El este deasupra Tronului Sau, deosebit de fapturile Sale, Unic in Maretia Sa si Slavit in Desavarsirea Sa.

„Si El este Inteleptul”, Cel care a creat totul potrivit intelepciunii si Si-a intemeiat Legile pe intelepciune. El nu a creat nimic fara un scop intelept si nu a legiuit nimic fara un scop intelept. Hotararile Sale ce tin de Voia universala, de Legea revelata si de rasplatire se intemeiaza toate pe intelepciune. El este „Atotstiutorul”: cunoaste toate lucrurile; cunoaste vorba rostita in taina si ceea ce este si mai ascuns. Nicio greutate de atom nu-I scapa in taramul de sus ori in cel de jos si nimic mai mic sau mai mare decat aceasta.

„Binecuvantat este Cel Caruia Ii apartine stapanirea cerurilor si a pamantului si a ceea ce se afla intre ele!”, adica preainalt si preaslavit este El, caci binecuvantarile Sale sunt multe, Atributele Sale sunt sublime si Stapanirea Sa este mare. Stapanirea Sa cuprinde cerurile, pamantul si tot ceea ce este intre ele, iar Stiinta Sa este atat de vasta, incat cunoaste lucrurile nevazute pe care nimeni dintre fapturi nu le cunoaste, niciun Profet trimis si niciun inger apropiat. De aceea El spune: „La El se afla stiinta Ceasului”; asezarea expresiei „La El” inaintea celor ce urmeaza arata exclusivitatea: nimeni in afara Lui nu cunoaste cand va veni Ceasul.¹⁶

Din desavarsirea Stapanirii Sale cuprinzatoare face parte faptul ca El carmuieste treburile acestei lumi si ale Vietii de Apoi. De aceea spune: „si la El veti fi adusi inapoi”, adica in Viata de Apoi, apoi El va judeca intre voi potrivit Hotararilor Sale drepte.

Un alt aspect al desavarsirii Stapanirii Sale este ca nimeni dintre fapturile Sale nu stapaneste nimic, iar nimeni nu va veni sa mijloceasca la El decat cu ingaduinta Lui. „Cei pe care ei ii cheama in afara Lui nu au putere de mijlocire”, adica toti cei chemati in afara lui Allah, fie Profeti, ingeri ori altcineva, nu stapanesc mijlocirea; ei nu vor mijloci decat cu ingaduinta lui Allah si numai pentru acela de care El este multumit. De aceea spune: „afara de cei care marturisesc Adevarul si cunosc”, adica marturisesc cu vorba si cu inimile lor, cunoscand ceea ce marturisesc. Este o conditie ca marturia sa fie in Adevar, iar marturisitorul sa cunoasca lucrul marturisit.

Aceasta marturie cuprinde marturisirea unicitatii lui Allah, a Profetiei si Mesajului Trimisilor Sai si a adevarului celor aduse de ei dintre chestiunile mari si mici ale religiei, temeliile crezului si Legile si hotararile. Acestia sunt cei carora le va folosi mijlocirea mijlocitorilor, vor fi izbaviti de pedeapsa lui Allah si vor dobandi Rasplata Sa.

„Daca ii intrebi cine i-a creat, ei vor spune negresit: Allah.” Cum se intorc atunci de la adorarea si sinceritatea fata de Cel pe care Il recunosc drept singurul Creator si cum ii adora pe cei despre care stiu ca nu au creat nimic? Aceasta este dintre cele mai uimitoare lucruri: sa recunoasca unicitatea lui Allah in Stapanire, apoi sa-I atribuie asociati in adorare. Recunoasterea unicitatii lui Allah in Stapanire le cere sa recunoasca unicitatea Lui in adorare. Aceasta este una dintre cele mai mari dovezi ale falsitatii asocierii. De aceea spune: „Atunci cum de sunt abatuti?”, adica cum sunt indepartati si intorsi de la adorarea Lui singur?

„Si cuvantul lui” este legat de cuvintele „La El se afla stiinta Ceasului”, adica la El se afla si cunoasterea spuselor Trimisului. Este vorba despre Trimis, plangandu-se Domnului sau de tagaduirea poporului sau si mahnindu-se din pricina ei: „O, Domnul meu! Cu adevarat, acestia sunt oameni care nu cred.” Allah ii cunoaste spusa si starea si are putere sa-i pedepseasca indata, insa El este Bland cu robii Sai si le da ragaz, ca poate se vor intoarce si se vor cai.

De aceea ii spune Trimisului Sau: „Asadar indeparteaza-te de ei”, rabda raul pe care ti-l fac prin vorbe si fapte si iarta-i, „si spune: Pace!”, adica nu le arata decat purtarea pasnica, purtarea oamenilor inzestrati cu minte si pricepere fata de cei nestiutori. Allah spune despre robii Sai drepti ca, atunci cand nestiutorii li se adreseaza potrivit nestiintei lor, „ei spun: Pace”.

Profetul, binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra lui, s-a supus Poruncii Domnului sau si a intampinat cu iertare si rabdare vorbele si faptele prin care poporul sau il vatama. Nu le-a raspuns decat purtandu-se frumos cu ei si vorbindu-le cu bunatate. Binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra celui caruia Allah i-a daruit aceasta purtare aleasa, pe care l-a ridicat deasupra locuitorilor pamantului si ai cerului si caruia i-a daruit un rang mai inalt decat stelele Orionului.

„Curand vor sti”, adica urmarile pacatelor lor si sfarsitul nelegiuirii lor.

S-a incheiat talcuirea Surei az-Zukhruf. Lui Allah Ii apartin lauda si recunostinta.